divort cu copil de trei ani

timeismoney · Post by **timeismoney** » 24 Mar 2006, 14:35

buna ziua,
daca doresc desfacerea cobntractului de casatorie dupa 6 ani
si avem un copil de trei ani
dar nu ne intelegem asupra copilului (fiecare il vrea, dar tatal nu face fata cresterii copilului, fara sa-si dea seama de asta, este mai mult absent) ce sanse am sa-l pierd/ castig? 8O

cum se procedeaza in Romania in procesele in care se lupta ambii parinti pentru copil??

ce trebuie sa dovedesc si cum sa fiu pregatita??

va multumesc.

giovanni · Post by **giovanni** » 24 Mar 2006, 18:19

Pai de regula copilul se incredinteaza mamei. Eu asa zic. Nu e o norma in privinta asta, mai ales ca potrivit c. fam. ambii parinti au drepturi egale, insa de obicei cam mama il primeste. Daca are si o situatie materiala mai buna, iar casatoria nu se desface si din culpa ei, atunci nu vad de ce nu i s-ar incredinta.
In ceea ce priveste probele:
1. Adeverinta de salariu eliberata de unitatea unde aceasta este incadrata in munca.
2. Martori (preferabil 2 la numar) care sa intareasca convingerea instantei cu privire la conduita ireprosabila a mamei in familie si societate. Astia tu trebuie sa-i propui.

O intrebare: divortul il ceri numai tu, ca asa vrei, sau de comun acord cu sotul?

dellutza · Post by **dellutza** » 24 Mar 2006, 18:24

In foarte putine cazuri (si alea exceptionale) un copil atat de mic este incredintat tatalui. Trebuie sa faci dovada ca poti sa-i asiguri un trai decent ( daca lucrezi e ok), ca este atasat de tine. Totodata, se mai face si ancheta sociala si au si concluziile referatului o oarecare influenta.

giovanni · Post by **giovanni** » 24 Mar 2006, 18:25

Inca ceva: nu trebuie absolutizat faptul ca doar mamei i se incredinteaza copilul. In dese randuri a fost incredintat tatzilor.
Cat despre felul in care sa fi pregatita:
1. Sa te prezinti personal la judecata.
2. Ia-ti un avocat daca vrei si copilul. Nu de alta, dar sa nu ai surprize. Ca un onorariu de cateva milioane este incomparabil ca valoare tristetea care o poti avea in eventualitatea in care nu ti s-ar incredinta.
Asta tine mai mult de latura afectiva, asa ca nu mai insist cu alte aprecieri.
Bafta!

AllyMcBeal · Post by **AllyMcBeal** » 24 Mar 2006, 18:30

In legea romana nu exista contract de casatorie.
Incredintarea copilului nu are legatura cu stabilirea culpei pentru destramarea casniciei,deci poate fi incredintat,teoretic,si sotului din vina caruia a fost pronuntat divortul.
Pentru incredintarea minorului e necesar a se dovedi,cu martori,imprejurari din care sa reiasa conditiile in care creste si se dezvolta minorul,timpul efectiv petrecut cu el,posibilitatile materiale,si nu in ultimul rand,legaturile afective cu minorul.
Se face obligatoriu si o ancheta sociala (de catre Autoritatea Tutelara - Primarie)la domiciliul partilor,sau la ambele domicilii,daca parintii sunt despartiti.Ancheta prezinta conditiile in care traieste minorul si face o propunere de incredintare .

giovanni · Post by **giovanni** » 24 Mar 2006, 18:38

AllyMcBeal wrote:In legea romana nu exista contract de casatorie.

Atunci cand am invatat contractele solemne, tuturor ni s-a spus ca aceasta institutie, casatoria, este in drept un contract. Unul solemn, care pentru a fi valabil trebuie oficiat de ofiterul de stare civila, semnat de cei 2 care se "nenorocesc", etc. etc. In fapt, casatoria trebuie sa fie cea mai frumoasa realizare spirituala din viata unui om, care sa aiba ca rod al iubirii un plod sau mai multi (vai urat vorbesc).

AllyMcBeal wrote:Incredintarea copilului nu are legatura cu stabilirea culpei pentru destramarea casniciei,deci poate fi incredintat,teoretic,si sotului din vina caruia a fost pronuntat divortul.

Dar daca, sa zicem sotul vinovat de "rezilierea prin desfacere" a contractului este un alcoolic? Sa-i dam lui copilul, sau mamei care i-a dat pruncului laptic?
Eu unun mamei i l-as incredinta. Sincer. Conteaza si culpa.

giovanni · Post by **giovanni** » 24 Mar 2006, 18:41

Ally, sti cand se vad cel mai bine efectele contractului? In momentul partajului, cand iubirea s-a ofilit si unele cupluri ajung sa se judece si pentru furculitze si cutzite.

timeismoney · Post by **timeismoney** » 24 Mar 2006, 19:13

va multumesc mult pentru raspunsuri.

deocamdata eu sunt cea care doreste divortul pentru ca nu este sanatos ca un copil sa creasca/dezvolte asistand la scandaluri zilnice. Pur si simplu nu ne mai suportam (reciproc) si situatia trebuie rezolvata. Desi exista ceva-ceva privind starea materiala, pe mine nu ma intereseaza decat copilul si atat. Las totul in urma pentru ca asta nu e o viata normala pentru un om intreg la cap. Nu-i normal sa vii dupa 9 seara zilnic acasa (indiferent de volumul de munca, daca isi propune sa vina tarziu asta face), mereu prost-dispus

iar in week-end sa plasezi copilul la bunici ca sa iesi la un pahar de vin cu "prietenii".

orange · Post by **orange** » 24 Mar 2006, 19:41

Giovanni...nu ca vreau sa te contrazic...dar, cu totii am invatat la dreptul familiei ca institutia casatoriei nu este tocmai un contract...si se aratau acolo deosebirile dintre casatorie si contract. Bine, in cazul de fata, asta nu are importanta, dar asa, pentru rigoare

timeismoney · Post by **timeismoney** » 24 Mar 2006, 19:47

nefiind de specialitate nu m-am exprimat eu tocmai corect, scuze, n-as vrea sa dau nastere unor polemici

giovanni · Post by **giovanni** » 24 Mar 2006, 20:57

timeismoney wrote:nefiind de specialitate nu m-am exprimat eu tocmai corect, scuze, n-as vrea sa dau nastere unor polemici

Tocmai ai dat.
Cat pentru Orange: acum lasand la o parte juridicul, casatoria are cu totul alt scop decat cel urmarit in mod obisnuit printr-un contract civil. Si din pacate acest scop nu dureaza, in dese randuri, prea mult, ca oamenii nu sunt asa cum ar trebui sa fie. Dupa parerea mea, desfacerea casatoriei este cea mai trista reziliere posibila. Si cu atat mai grav, daca sunt si copii.
Nu mai insist asupra diferentelor intre casatorie si contractul civil. Sincer, nu e frumos spus ca sentimentele a doi oameni care isi unesc destinele sa se concretizeze intr-un contract civil. Trebuie sa fie mult mai mult decat atat. O comuniune, o completare reciproca, o deplina armonie, si, evident, multa iubire la mijloc. Pe toate planurile. Trebuie ca atunci cand iti vezi partenerul de viata sa devi, chiar si pentru cateva secunde, mai fericit. Iar atunci cand primesti un apel sa tresari pur si simplu. Iar nu sa ajungi sa te enervezi ca iar te sacaie sau sa ai emotii ca iar nu-i convine ceva. Gata! Ajunge cu meditatia!
...incep sa devin sensibil. Nu-i bine.

AllyMcBeal · Post by **AllyMcBeal** » 24 Mar 2006, 22:42

Off topic,pentru Giovanni.
Am spus nnin principiunn atunci cand m-am referit la incredintarea minorului chiar si la parintele vinovat de desfacerea casatoriei.Sunt sigura ca exista exemple mai bune,dar mie imi vine in minte asta,acuma : sotia e in culpa pentru desfacerea casatoriei,pentru ca nu mai nnpresteaza debitul conjugalnn(hi,hi) sau nu mai face mancare pentru tata.Poate instanta retine ca nu e o buna mama si nu-i incredinteaza copilul pentru ca e nnde vinann?
La incredintarea minorului se are in vedere de catre instanta DOAR interesul copilului si nimic altceva.

timeismoney · Post by **timeismoney** » 25 Mar 2006, 18:36

AllyMcBeal wrote: sotia e in culpa pentru desfacerea casatoriei,pentru ca nu mai nnpresteaza debitul conjugalnn(hi,hi) sau nu mai face mancare pentru tata.Poate instanta retine ca nu e o buna mama si nu-i incredinteaza copilul pentru ca e nnde vinann?

8O 8O 8O valeuuuuuuuuu

sper ca nu vorbiti serios

giovanni · Post by **giovanni** » 25 Mar 2006, 20:11

timeismoney wrote:
8O 8O 8O valeuuuuuuuuu

sper ca nu vorbiti serios

De ce? Te simti? Nu mai faci de macare pt. tata? Sau e varianta cealalta?

AllyMcBeal · Post by **AllyMcBeal** » 25 Mar 2006, 20:48

Ultima mea fraza,fiind nefericit formulata,a fost interpretata gresit.
Voiam sa spun ca,desi desfacerea casatoriei are loc din culpa femeii (pentru motivele aratate),instanta poate sa-i incredinteze copilul la mama.

divort cu copil de trei ani

divort cu copil de trei ani

Who is online