Nu se poate spune de plano ca in toate situatiile in care creditorului i s-a respins cererea de somatie de plata nu a fost in culpa cu privire la depasirea termenuui de prescriptie. prin urmare, mi se pare mult mai rationala calea repunerii in termen.
trebuie sa alegem practic in a da prioritate fie interesului creditorului, fie interesului debitorului. decit sa-l facem prada pe debitor sicanelor creditorului de a-l purta mai mult decit e necesar (si chiar la nesfirsit) prin tribunale, desi se prezuma din start ca el nu datoreaza nimic, mai bine este sa-l facem pe creditor mai diligent, sa actioneze din timp pentru recuperarea creantei.
da, ordonanta prevede expres ca te poti adresa justitiei in continuare, dar printr-o interpretare sistematica a OG5 si a Decretului, ne dam imediat seama ca legiuitorul a avut in vedere continuarea in fata instantei de fond, daca aceasta cale ii mai este deschisa, potrivit normelor imperative care guverneaza prescriptia.
ordonanta emisa pe OG5/2001 intrerupe cursul prescriptiei?
Daca cererea s-a perimat, anulat sau daca s-a renuntat la judecata, nu se va intrerupe prescriptia, nici pe procedura comuna, nici pe somatie.
Problema era in cazul respingerii. Ma gandesc la conditiile de exercitiu ale actiunii civile: dreptul, interesul, calitatea si capacitatea. Daca pe dreptul comun se respinge cererea pentru neindeplinirea oricareia din aceste conditii, este clar ca nu se va mai intrerupe prescriptia.
Dar, daca pe somatie se constata ca are interes si capacitate, nu putem spune ca nu are drept si calitate procesuala, pentru ca aici instanta nu se pronunta pe fond cand respinge actiunea. Deci nu putem spune ca cererea a fost respinsa in conditiile Decretului si deci ca intreruperea nu opereaza. Parerea mea.
Problema era in cazul respingerii. Ma gandesc la conditiile de exercitiu ale actiunii civile: dreptul, interesul, calitatea si capacitatea. Daca pe dreptul comun se respinge cererea pentru neindeplinirea oricareia din aceste conditii, este clar ca nu se va mai intrerupe prescriptia.
Dar, daca pe somatie se constata ca are interes si capacitate, nu putem spune ca nu are drept si calitate procesuala, pentru ca aici instanta nu se pronunta pe fond cand respinge actiunea. Deci nu putem spune ca cererea a fost respinsa in conditiile Decretului si deci ca intreruperea nu opereaza. Parerea mea.
In privinta prescriptiei, in general, as vedea solutia intr-un singur fel: o noua lege, care sa abroge Decretul 167/1958. Nu mai poti sa tii cont de prevederile unui decret dat in 1958 de un regim care a desfiintat dreptul "burghez", care nu s-a gandit ca Romania va reveni la economia de piata, la capitalism, la dreptul "burghez".
In privinta interpretarii prevederilor Decretului , vin si eu cu un exemplu.
In Decret scrie clar ca prescriptia privind taxele si impozitele datorate statului este reglementata de legi speciale. Impozitul pe profit datorat de o societate comerciala face parte din aceasta categorie. Legea care se aplica este OG 70/94 republicata privind impozitul pe profit. Prescriptia este de 5 ani.
In 1997 am contestat in contencios administrativ un proces verbal de control facut de finante. Printre altele, am invocat si prescriptia de 5 ani, motivand ca, in septembrie 1997 nu mai puteau controla activitatea firmei in perioada iulie 1991 - septembrie 1992.
Ministerul de Finante mi-a raspuns ca prescriptia este de 3 ani, conform decretului si ca imi prescrie sumele si majorarile aferente, pentru 1992, 1993 si 1994.. De ce au facut asta? Pentru ca in OG 70/94 se prescrie "dreptul" organelor de control de a stabili impozite, nu numai sumele stabilite. Si pe mine ma interesa exact activitatea din primul an, care a fost de productie (am dovedit pana la urma) si astfel beneficiam de scutire la impozitul pe profit timp de 5 ani, conform legii 12/1991, art. 5 lit.a., nu cum au sustinut finantele, ca ar fi vorba de prestari servicii, scutire de 1 an, deci impozit si majorari din 1992 pana in 1997.
La Curtea de Apel am castigat, finantele au depus recurs, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul, iar in motivare scrie ca daca insusi Ministerul Finantelor recunoaste ca prescriptia este de 3 ani, nu avea de ce sa mai controleze activitatea firmei pana in septembrie 1994. (Bine, firma mai fusese controlata de 4 ori pana atunci, ultimul control fiind din 1995 si nu s-a pus problema ca activitatea firmei nu ar fi de productie).
Si totusi in acest caz prescriptia este de 5 ani. Curtea Suprema a retinut prescriptia de 3 ani, conform decretului, dar si faptul ca finantele nu aveau dreptul sa controleze activitatea firmei.
De aceea reafirm ca ar trebui o lege noua si clara care sa reglementeze prescriptia.
In privinta interpretarii prevederilor Decretului , vin si eu cu un exemplu.
In Decret scrie clar ca prescriptia privind taxele si impozitele datorate statului este reglementata de legi speciale. Impozitul pe profit datorat de o societate comerciala face parte din aceasta categorie. Legea care se aplica este OG 70/94 republicata privind impozitul pe profit. Prescriptia este de 5 ani.
In 1997 am contestat in contencios administrativ un proces verbal de control facut de finante. Printre altele, am invocat si prescriptia de 5 ani, motivand ca, in septembrie 1997 nu mai puteau controla activitatea firmei in perioada iulie 1991 - septembrie 1992.
Ministerul de Finante mi-a raspuns ca prescriptia este de 3 ani, conform decretului si ca imi prescrie sumele si majorarile aferente, pentru 1992, 1993 si 1994.. De ce au facut asta? Pentru ca in OG 70/94 se prescrie "dreptul" organelor de control de a stabili impozite, nu numai sumele stabilite. Si pe mine ma interesa exact activitatea din primul an, care a fost de productie (am dovedit pana la urma) si astfel beneficiam de scutire la impozitul pe profit timp de 5 ani, conform legii 12/1991, art. 5 lit.a., nu cum au sustinut finantele, ca ar fi vorba de prestari servicii, scutire de 1 an, deci impozit si majorari din 1992 pana in 1997.
La Curtea de Apel am castigat, finantele au depus recurs, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul, iar in motivare scrie ca daca insusi Ministerul Finantelor recunoaste ca prescriptia este de 3 ani, nu avea de ce sa mai controleze activitatea firmei pana in septembrie 1994. (Bine, firma mai fusese controlata de 4 ori pana atunci, ultimul control fiind din 1995 si nu s-a pus problema ca activitatea firmei nu ar fi de productie).
Si totusi in acest caz prescriptia este de 5 ani. Curtea Suprema a retinut prescriptia de 3 ani, conform decretului, dar si faptul ca finantele nu aveau dreptul sa controleze activitatea firmei.
De aceea reafirm ca ar trebui o lege noua si clara care sa reglementeze prescriptia.
Corect, dar eu ma refeream la fondul pricinii.mariusms wrote: Pentru stiinta lui Codobelc: orice hotarare irevocabila are putere de lucru judecat pentru ce scrie in dispozitivul ei.
In opinia ta, o cerere introdusa conform procedurii de drept comun, respinsa ca netimbrata, intrerupe sau nu prescriptia?
Iata ce spune si practica intr-o decizie pe care am preluat-o de la AHO :
DECIZIE nr. 728/R din 4 octombrie 2002
Judecarea in fond a cauzei dupa admiterea actiunii nn anulare, in baza art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001. Nu este necesara procedura prealabila. Intreruperea prescriptiei extinctive prin introducerea cererii de emitere a somatiei de plata.
EMITENT: CURTEA DE APEL BRASOV - SECTIA COMERCIALA
Prin sentinta civila nr. 695/5.06.2002 Tribunalul Covasna a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de S.C. C SRL impotriva paratei scoala cu clasele I - VIII intorsura Buzaului si in consecinta, a obligat-o pe parata sa-i plateasca reclamantei suma de 40.128.654 lei contravaloarea lucrarilor de reparatii si suma de 3.082.716 lei cheltuieli de judecata. A anulat ca netimbrat capatul de cerere privind plata dobanzii legale.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata, criticand-o intre altele pentru urmatoarele motive:
Instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate la termenul din 8.05.2002 a prescriptiei dreptului la actiune si a prematuritatii inadmisibilitatii cererii, nici asupra compensatiei legale invocate de parata.
In sustinerea exceptiei de inadmisibilitate/prematuritate a actiunii se invoca neefectuarea procedurii concilierii directe prevazute de art. 720^1 Cod procedura civila.
Referitor la prescriptie se arata ca termenul de plata a sumei solicitate de reclamanta este luna noiembrie a anului 1998. Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie s-a implinit in luna noiembrie a anului 2001, iar cererea facuta de reclamanta de judecare a cererii sale pe calea dreptului comun s-a facut la data de 30 ianuarie 2002, deci dupa implinirea termenului de prescriptie.
Examinand sentinta atacata in raport de motivele de recurs, Curtea a retinut urmatoarele:
Exceptia de inadmisibilitate a actiunii fata de neindeplinirea procedurii prealabile de conciliere directa prevazuta de art. 720^1 Cod procedura civila este neintemeiata. Reclamanta a formulat initial o cerere de somatie de plata in baza O.G. nr. 5/2001, care prevede o procedura speciala, urgenta, in cadrul careia nu este necesara concilierea directa prevazuta de art. 720^1 Cod procedura civila. Prin sentinta civila nr. 64/30.01.2002 Tribunalul Covasna a admis actiunea in anulare formulata de debitoare, a anulat ordonanta de somatie de plata si, la cererea creditorului a dispus judecarea in fond a cauzei in conditiile dreptului comun.
Aceasta ultima dispozitie are ca temei art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001, care prevede dreptul creditorului de a solicita, in caz de admitere a actiunii in anulare, judecarea in fond a cauzei, in conditiile dreptului comun, fara a conditiona admiterea cererii de efectuarea procedurii prealabile de conciliere directa.
In baza aceluiasi text de lege se constata ca si exceptia prescriptiei extinctive este nefondata. Cererea de somatie de plata a fost formulata in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1955. Art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001 prevede posibilitatea solutionarii cauzei in conditiile dreptului comun ca o continuare a procedurii incepute potrivit art. 2. De aceea, chiar daca ordonanta privind somatia de plata a fost anulata efectul cererii creditoarei de intrerupere a prescriptiei, in baza art. 16 din Decretul nr. 167/1955 se mentine.
DECIZIE nr. 728/R din 4 octombrie 2002
Judecarea in fond a cauzei dupa admiterea actiunii nn anulare, in baza art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001. Nu este necesara procedura prealabila. Intreruperea prescriptiei extinctive prin introducerea cererii de emitere a somatiei de plata.
EMITENT: CURTEA DE APEL BRASOV - SECTIA COMERCIALA
Prin sentinta civila nr. 695/5.06.2002 Tribunalul Covasna a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de S.C. C SRL impotriva paratei scoala cu clasele I - VIII intorsura Buzaului si in consecinta, a obligat-o pe parata sa-i plateasca reclamantei suma de 40.128.654 lei contravaloarea lucrarilor de reparatii si suma de 3.082.716 lei cheltuieli de judecata. A anulat ca netimbrat capatul de cerere privind plata dobanzii legale.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata, criticand-o intre altele pentru urmatoarele motive:
Instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate la termenul din 8.05.2002 a prescriptiei dreptului la actiune si a prematuritatii inadmisibilitatii cererii, nici asupra compensatiei legale invocate de parata.
In sustinerea exceptiei de inadmisibilitate/prematuritate a actiunii se invoca neefectuarea procedurii concilierii directe prevazute de art. 720^1 Cod procedura civila.
Referitor la prescriptie se arata ca termenul de plata a sumei solicitate de reclamanta este luna noiembrie a anului 1998. Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie s-a implinit in luna noiembrie a anului 2001, iar cererea facuta de reclamanta de judecare a cererii sale pe calea dreptului comun s-a facut la data de 30 ianuarie 2002, deci dupa implinirea termenului de prescriptie.
Examinand sentinta atacata in raport de motivele de recurs, Curtea a retinut urmatoarele:
Exceptia de inadmisibilitate a actiunii fata de neindeplinirea procedurii prealabile de conciliere directa prevazuta de art. 720^1 Cod procedura civila este neintemeiata. Reclamanta a formulat initial o cerere de somatie de plata in baza O.G. nr. 5/2001, care prevede o procedura speciala, urgenta, in cadrul careia nu este necesara concilierea directa prevazuta de art. 720^1 Cod procedura civila. Prin sentinta civila nr. 64/30.01.2002 Tribunalul Covasna a admis actiunea in anulare formulata de debitoare, a anulat ordonanta de somatie de plata si, la cererea creditorului a dispus judecarea in fond a cauzei in conditiile dreptului comun.
Aceasta ultima dispozitie are ca temei art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001, care prevede dreptul creditorului de a solicita, in caz de admitere a actiunii in anulare, judecarea in fond a cauzei, in conditiile dreptului comun, fara a conditiona admiterea cererii de efectuarea procedurii prealabile de conciliere directa.
In baza aceluiasi text de lege se constata ca si exceptia prescriptiei extinctive este nefondata. Cererea de somatie de plata a fost formulata in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1955. Art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001 prevede posibilitatea solutionarii cauzei in conditiile dreptului comun ca o continuare a procedurii incepute potrivit art. 2. De aceea, chiar daca ordonanta privind somatia de plata a fost anulata efectul cererii creditoarei de intrerupere a prescriptiei, in baza art. 16 din Decretul nr. 167/1955 se mentine.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 4 guests