medeea wrote:problema:
Belgia are o lege care interzice transmiterea filmelor americane pe canalele necomerciale belgiene.
Cineastul X tocmai a terminat un documentar in serie despre viata in Canada. Atunci cand isi prezinta filmul pe langa televiziunea belgiana i se raspunde ca potrivit Legii pe diversitatea culturala orice film trebuie aprobat de catre Agentia Belgiana pentru Cultura.(ABC)
Concurentul sau, Y, tocmai a supus filmul sau spre aprobare Agentiei(ABC) care i-a impus o taxa culturala"drept exceptional de francofonie" de 10% pe produsul cinematografic, suma destinata sa alimenteze un fond pentru francofonie. Y a fost informat ca filmul va fi admis cu conditia de a fi subtitrat in olandeza, cealalta limba oficiala a Belgiei.
Ce pot face cei doi producatori de film in ce priveste compatibilitatea intre dreptul comunitar si legislatia belgiana?
sa presupunem ca unul din cineasti contesta legea.
neexistind reguli comunitare care sa armonizeze productia de film analizez legea belgiana prin raportare la Tratat si prin aplicarea celor doua teste jurisprudentiale. Astfel, dupa distinctia pe care o face Curtea in Keck, ar parea ca legea face parte din categoria masuri privitoare la productie si fabricare. Se impune o taxa si o subtitrare pentru ca filmul sa poate fi pus in circuitul cinematografic. In acelasi timp, vedem ca legea face o diferenta intre X si Y in sensul ca ea impune mai multe conditii lui Y. Deci legea nu se aplica nediferentiat la amandoi cineastii. Ceea ce inseamna ca ea nu trece testul Keck. Urmeaza testul Cassis, adica sa vedem daca ea poate fi justificata pe exigente imperative. Protectia productiei cinematografice ar fi un posibil raspuns. Relativ la obligatia de subtitrare , poate fi asimilata exigentei lingvistice , perfect valabila in materie de libertate profesionala. De ce n-ar fi? Datorita jurisprudentei Gebhard, Cassis se aplica si-n materie de libertate profesionala. Ramane taxa de 10% care dupa mine ar putea fi o taxa cu efect echivalent, deci
nu meerq. Taxa cu efect echivalent= orice obligatie pecuniara oricat de mica ar fi si care loveste un produs pentru simplul fapt ca trece granita(Comisia c. Italia). Si daca imi aduc bine aminte tee nu pot fi justificate. Nu rezulta din speta ca cineastul Y e resortisant belgian. I se cere subtitrare, deci s-ar putea ca filmul sa nu fie produs in Belgia. Pe de alta parte, Y este concurent cu X, de unde am putea conclude ca nici unul nu e resortisant belgian, ceea ce face ca legea belgiana sa atinga comertul intra comunitar si deci premisa din Dassonville sa fie indeplinita.
:)
ps: scuze de intarzaiere, dar azi am avut 2 examene, sunt in sesiune.
speta nu e reala. si pentru ca tot vrem sa cochetam cu dreptul comunitar sau sa aprofundam cunostinte de drept comunitar, m-am gandit ca a incepe cu un mic exercitiu de gimnastica "comunitara" n-ar fi tocmai rau; putem sa presupunem ipoteze si sa cautam tot felul de solutii. deci nu am cautat si nu caut solutia perfecta care sa mai fie spusa si in limbajul cel mai elevat si sec cu putinta, specific, imi pare rau ca trebuie s-o spun, manualelor de drept comunitar (sub rezerva ca intre timp lucrurile s-ar fi putut sa se fi schimbat. in bine! sper. )si care nu erau atractive in nici un fel.
wav, nu avatarul meu e de vina, ci lipsa ta de concentrare pe exact ceea ce trebuie. stii cum se spune, exista un timp si un loc pentru toate :) oricum, o iau ca pe un compliment pentru care iti multumesc, chiar asa cu tenta aia de usoara ironie...
din curiozitate, a citit cineva, interesat fireste de dreptul comunitar, jurisprudentele la care am facut referire?
)
