Va rog ajutati-ma macar cu o vorba buna!
Va rog ajutati-ma macar cu o vorba buna!
Help!! Sotul meu a parasit patul conjugal mutindu-se intr-o alta camera pe motivul ca nu se intelege cu mine.Avem doi copii minori.Din diferite surse am aflat ca el are o amanta.Dupa mai bine de un an de la aceasta am intentat divort.La ancheta sociala facuta de catre agentii primariei am declarat ca doresc sa mi se incredinteze copiii intrucit sunt in buna masura sa ii cresc fiind si educatoare iar parintii mei cadre didactice care se pot si ei ocupa de micuti,pe cind sotul meu este muncitor(electrician),nu are decit o sora care este casatorita,iar parintii ii sunt decedati.La proces eu am avut un martor care nu a avut prea multe de spus iar sotul a avut ca martor pe sora lui care a marturisit mincinos si in necunostiinta de cauza.In urma sentintei,ambii copii au fost incredintati tatalui lor,a obtinut evacuarea mea din casa si sa platesc pensie alimentara,iar mie mi s-a acordat doar cererea de divort.Nu e tirziu ptr recurs dar sotul meu si sora lui se lauda prin comuna ca au cumparat pe judecatoare si daca depun recurs aceasi oameni ii are si la curtea de apel si ca nu o sa am nimic de cistigat!CE POT FACE? VA ROG SA MA AJUTATI! Nu imi ramane decit sa imi pun capat zilelor!Unde e legea din Romania?Eu nu am bani ptr mita.Mai are rost sa fac recurs?
Daca ai motive poti ataca hotararea.Pare intr-adevar ciudat ca au fost incredintati copii tatalui dar poate ca solutia nu ar mai parea ciudata daca am sti motivele care au determinat instanta sa pronunte o astfel de solutie.
Personal, nu cred ca au fost "cumparati" judecatorii dar este posibil sa nu te fi descurcat tu foarte bine in fata primei instante.
Este pacat sa pleci de la premisa ca toti judecatorii sunt corupti. Asta inseamna sa te declari invinsa inainte de a incepe lupta.
Succes!
Personal, nu cred ca au fost "cumparati" judecatorii dar este posibil sa nu te fi descurcat tu foarte bine in fata primei instante.
Este pacat sa pleci de la premisa ca toti judecatorii sunt corupti. Asta inseamna sa te declari invinsa inainte de a incepe lupta.
Succes!
Imi vine greu sa cred ca sotul tau, un "electrician" asa cum l-ai descris a putut cumpara un judecator si "ii are si pe cei de la Curtea de Apel". Cum l-a cumparat? Cu o lada de bere sau cu o atentie de cateva mil? Fii serioasa! Judecatorului, daca e coruptibil, ii trebuie ceva de genul 2000 EURO... Si daca l-ar fi cumparat, crezi ca si-ar fi permis sa se laude peste tot?
In privinta procesului insa sit. e cam "gri", pentru ca cei de la Curtea de Apel vor examina cauza prin prisma probelor adm. la prima instanta. Oricum SUCCES!
In privinta procesului insa sit. e cam "gri", pentru ca cei de la Curtea de Apel vor examina cauza prin prisma probelor adm. la prima instanta. Oricum SUCCES!
nu ai precizat si cati ani au copiii,daca au implinit virsta de 10 ani,ei trebuiau audiati in camera de consiliu de catre judecatorul care a judecat fondul cauzei si acestia isi puteau exprima clar optiunea lor de a ramane in grija ta sau a "sotului" tau,deci de a ramine cu unul din parinti,judecatorul ar fi putut tine cont si de acest lucru....oricum eu te sfatuiesc sa declari apel si sa nu disperi,situatia se poate intoace in favoarea ta in ultima cale de atac-recurs-,poate chiar atunci cind ai crezut ca totul e pierdut. SUCCES!!!!
eu zic sa nu abandonezi lupta, habar nu am ce s-a avut in vedere la pronuntarea hotararii de fond insa chiar daca exista posibilitatea de a mitui 1 judecator la fond (pana si asta mi se pare greu de crezut intr-un proces de divort) cu cerytitudine sa stii ca in caile de atac, unde sunt 2 sau chiar 3 judecatori (la recurs) acest lucru devine anevoios daca nu chiar imposibil.
Deci, nu abandona!!!
Succes.
Deci, nu abandona!!!
Succes.
Copiii au 8 si respectiv 15 ani.Au fost chestionati la Tribunal dar taticul lor i-a cumparat cu jucari si chiar cu un calculator.In viziunea copiilor e normal sa iti fie mai drag un parinte care iti satisface poftele decit un parinte care te pune sa inveti.Daca am dorit sa verific cum si-a facut temele taica-sau sare:Lasa-l tu sa se joace la calc.ce teme iti trebuie?Dimineata vreau sa ii duc la scoala cu masina la care el zice:asai ca va duce-ti pe jos si nu merge-ti cu proasta de maica-ta?Ei nu apreciaza faptul ca sunt spalati,satui si ajutati la invatatura.In ce priveste mita,nu el a facut-o ci dupa cum spune,sora si cumnatul lui care sunt mari patroni si cu bani.La tribunal sora lui a zis ca nu fac de mancare,nu spal si nu fac nimic pt copii.Intrebata de avocata mea de unde stie,a zis ca asa i-a zis fratele-ei si a inceput sa plinga (teatru)!!!Dar se pare ca a convins pe judec.De 15 ani cine i-a spalat si i-a ingrijit?Numai eu!Tatal lor nu stie nici tabla inmultirii.De cind a venit sentinta imi arunca tot timpul vorbe murdare,mi-a taiat curentul,apa calda,eu locuind la mansarda,a luat din camera mea tv-ul,si cam tot.Patul a mai ramas in mijlocul camerei.Imi arunca sa plec,ca nu mai am ce cauta acolo.Se afiseaza deja in public cu amanta,chiar si la o nunta s-a dat in spectacol cu ea,isi fac cadouri,isi petrec noptile cine stie pe unde iar pe copii ii lasa sa doarma prin vecini cu toate ca eu sunt in casa.Pur si simplu imi interzice sa mai am vreo legatura cu copiii.Bani am doar strictul necesar si daca e cum zice el ca are PILE nu prea imi permit sa-mi pierd ultimii banii pe recurs.
Apropo! In procesul de divort nu am deschis si partajul.Cum se face ca in urma sentintei nu am primit nici un spatiu de locuit care bineinteles l-am cerut,sa am unde locui pina la deschiderea procesului de partaj?De unde a rezultat ca e doar casa lui?In cadrul procesului nu s-a discutat despre aportul adus la construirea casei.Daca eram betivana,scandalagie,si el cerea asta intelegeam dar nici pe departe.Cit despre acest aport la constructie,treburile stau cam asa:La inceputul casatoriei am cumparat un apartament impreuna.dupa 10 ani de casnicie,dupa decesul parintilor sotului,ma convins sa vindem apartamentul si sa ne mutam la casa lui parinteasca.Am demolat aceasta casa pina la temelii si am reconstruit-o cu banii de pe apartament.Acum zice ca eu nu am nimic acolo ca e mostenirea lui.Dar banii de pe apartament unde sunt, (am auzit ca o sa faca un contract de donatie cu sora lui in care sa se adevereasca ca la cumpararea apartamentului au fost folositi banii surori lui) banii cistigati la slujba mea in 15 ani unde sunt?Am adus pe lume 2 copii care acum sa ii las lui iar eu sa plec ca si cum nu s-a intimplat nimic in toti acesti 15 ani?Am inteles ca la procesul de partaj in cazul neintelegerii de partajare,se plateste in jur de 10% din valoarea casei(casa = cca 2 mild)pe taxe de tribunal,experti iar procesul poate sa dureze chiar si peste 5 ani.De unde sa fac rost de 10% din casa cind urmeaza sa locuiesc in strada?E ticalos,joaca murdar,ameninta pe toate persoanele care ar putea fi martori mie,se duce pe la ghicitoare,vrajitori,a facut vorbe in comuna,pe la restaurante,pe unde umbla el ca eu sunt o curva,ca nu am grija de copii,ca sunt o sotie rea.Eu nu pot juca ca el.Nu am atita tupeu.Mi-e frica de D-zeu.
In fiecare zi ni se dau multe, multe motive pentru a fi rai dar este totusi minunat daca reusim sa ramanem buni.
Cauta-ti un avocat si lupta pentru copii tai dar incearca sa nu mai arunci cu noroi si sa te gandesti ca s-ar putea sa fii nedreapta.Sunt multi oameni onesti in magistratura si crede-ma nu merita sa fie jiginiti.
Succes!
Cauta-ti un avocat si lupta pentru copii tai dar incearca sa nu mai arunci cu noroi si sa te gandesti ca s-ar putea sa fii nedreapta.Sunt multi oameni onesti in magistratura si crede-ma nu merita sa fie jiginiti.
Succes!
Nu sunt avocat, dar am trecut si eu printr/un divort in urma unei casatorii cu doi copii, de aceea imi permit sa/mi dau cu parerea. Ia/ti un avocat bun, chiar daca e scump. Casa nu a fost si pe numele tau? Nu mai crede toate cite spune fostul tau sot prin sat, pot fi tocmai pentru intimidare. Din cite stiu eu copiii sunt incredintati de regula mamei daca aceasta ii cere in instanta si dovedeste ca are conditii decente sa/i creasca: o casa, un servici stabil, o atitudine morala. Spui ca parintii tai sunt cadre didactice, probabil au la rindul lor au o casa, ai luat in calcul si varianta ca ei sa/ti faca acte pe casa lor pentru a demonstra in instanta ca le poti oferi copiilor un acoperis? E o varianta extrema, avind in vedere ca ai muncit o viata pentru o casa care acum nu inteleg prea bine ce se intimpla cu ea. Din cite stiu eu la apel se poate rejudeca cazul, se pot aduce din nou martori si dovezi, tu esti singura pe lume, nu ai o sora, o mama, o buna prietena care sa/ti fie martori? Din partajele vazute de mine cit imi "asteptam rindul la judecata" se tine seama de tot ce poate fi dovedit, daca apartamentul a fost pe numele vostru, si nu primit donatie de el intradevar, daca ati construit voi casa si nu v/ati mutat in casa parintilor lui, etc, etc, trebuie sa obtii jumatate din casa. Un act de donatie facut acum de sora lui nu ar avea nici o valoare fiindca nu poate dovedi cumpararea unui apartament cu foarte multi ani in urma. Dar revin si iti spun ia/ti un avocat bun, specialist in divorturi care in mod sigur te poate ajuta. Si mult succes, pentru o mama nimic nu e mai important in lume ca copiii ei, lupta pentru ei.
Nu sunt avocat, dar am trecut si eu printr/un divort in urma unei casatorii cu doi copii, de aceea imi permit sa/mi dau cu parerea. Ia/ti un avocat bun, chiar daca e scump. Casa nu a fost si pe numele tau? Nu mai crede toate cite spune fostul tau sot prin sat, pot fi tocmai pentru intimidare. Din cite stiu eu copiii sunt incredintati de regula mamei daca aceasta ii cere in instanta si dovedeste ca are conditii decente sa/i creasca: o casa, un servici stabil, o atitudine morala. Spui ca parintii tai sunt cadre didactice, probabil au la rindul lor o casa, ai luat in calcul si varianta ca ei sa/ti faca acte pe casa lor pentru a demonstra in instanta ca le poti oferi copiilor un acoperis? E o varianta extrema, avind in vedere ca ai muncit o viata pentru o casa care acum nu inteleg prea bine ce se intimpla cu ea. Din cite stiu eu la apel se poate rejudeca cazul, se pot aduce din nou martori si dovezi, tu esti singura pe lume, nu ai o sora, o mama, o buna prietena care sa/ti fie martori? Din partajele vazute de mine cit imi "asteptam rindul la judecata" se tine seama de tot ce poate fi dovedit, daca apartamentul a fost pe numele vostru, si nu primit donatie de el intradevar, daca ati construit voi casa si nu v/ati mutat in casa parintilor lui, etc, etc, trebuie sa obtii jumatate din casa. Un act de donatie facut acum de sora lui nu ar avea nici o valoare fiindca nu poate dovedi cumpararea unui apartament cu foarte multi ani in urma. Dar revin si iti spun ia/ti un avocat bun, specialist in divorturi care in mod sigur te poate ajuta. Si mult succes, pentru o mama nimic nu e mai important in lume ca copiii ei, lupta pentru ei.
CURAJ
ca si domnul Vetrisoianu, vin si eu sa te incurajez sa lupti pentru copii si casa.apeleaza la ajutorul rudelor si ia-ti un avocat bun, fa recurs!
la fel ca si tine dupa 17 ani si eu am fost acuzata ca nu m-am ocupat de copii si de casa de catre un sot ajuns mare sef in politie.
dar mi-am cautat avocat, am venit cu 2 martori, sora si medicul meu de familie si fetele mi-au revenit mie chiar daca si ele au fost amagite in acelasi fel de catre tatal lor, cumparaturi ,plimbari prin bucuresti si excursii.
de la noratul la care ati facut vanzarea apartamentului poti lua o copie a actului de vanzare de unde rezulta clar ca acela ti-a apartinut si tie, deci la construirea casei, pe langa salariul tau au fost si acei bani.Imi dau seama ce atmosfera este intr-o comuna, ca si eu locuiesc intr-un oras mic de provincie.Capul sus,sunt alaturi de tine, mult curaj!
sunt convinsa ca acum esti intr-o stare de nervi extrema,care te face periculoasa chiar pentru tine insati.Cauta sa te stabilizezi, cumpara-ti calciu, seleniu, zinc , magneziu,apeleaza la un doctor specialist pentru calmante si incearca DIN RASPUTERI SA TE APROPII DE COPIII TAI!
inca o data apeleaza la rude si ia-ti un avocat fff bun!
la fel ca si tine dupa 17 ani si eu am fost acuzata ca nu m-am ocupat de copii si de casa de catre un sot ajuns mare sef in politie.
dar mi-am cautat avocat, am venit cu 2 martori, sora si medicul meu de familie si fetele mi-au revenit mie chiar daca si ele au fost amagite in acelasi fel de catre tatal lor, cumparaturi ,plimbari prin bucuresti si excursii.
de la noratul la care ati facut vanzarea apartamentului poti lua o copie a actului de vanzare de unde rezulta clar ca acela ti-a apartinut si tie, deci la construirea casei, pe langa salariul tau au fost si acei bani.Imi dau seama ce atmosfera este intr-o comuna, ca si eu locuiesc intr-un oras mic de provincie.Capul sus,sunt alaturi de tine, mult curaj!
sunt convinsa ca acum esti intr-o stare de nervi extrema,care te face periculoasa chiar pentru tine insati.Cauta sa te stabilizezi, cumpara-ti calciu, seleniu, zinc , magneziu,apeleaza la un doctor specialist pentru calmante si incearca DIN RASPUTERI SA TE APROPII DE COPIII TAI!
inca o data apeleaza la rude si ia-ti un avocat fff bun!
Abia azi am citit mesajul... Sper ca ai atacat hotararea!!!!!!!
Esti MAMA si iti iubesti copiii, vrei sa ii cresti!. Nici o secunda sa nu te gandesti sa ... nu mai traiesti!!!!! E dureros ce se intampla, e extrem de dureros cand copilul e despartit de mama, insa TREBUIE sa lupti! Un sfat iti pot da, si sa te incurajez. E tot ce pot face, nu lucrez in domeniu, insa cunosc cazuri similare, in care MAMA a reusit.
Exista o poveste foarte impresionanta, a unei mame care a trecut prin ce treci tu. A luptat si inca lupta de doi ani pentru a-si pastra copilul. A ajuns la Curtea Suprema, a ajuns la Guvern si la Presedintia Romaniei. Nu a ajutat mai deloc asta - trist -, insa a avut putere si multa dragoste materna. Citeste si tu articolul, este publicat in www.gardianul.ro , arhiva, 2003, 11 iulie, rubrica Eveniment- "drama unei mame...."
Fii tare, si mergi inainte!!!!!!! Nu renunta la copiii tai, si la viata in nici un caz!!!!!!!!! Chiar daca va fi lupta grea, si stiu ca va fi, incearca, si roaga-te lui Dumnezeu sa iti dea putere sa invingi. O sa reusesti!!!!!!!!!!!
Esti MAMA si iti iubesti copiii, vrei sa ii cresti!. Nici o secunda sa nu te gandesti sa ... nu mai traiesti!!!!! E dureros ce se intampla, e extrem de dureros cand copilul e despartit de mama, insa TREBUIE sa lupti! Un sfat iti pot da, si sa te incurajez. E tot ce pot face, nu lucrez in domeniu, insa cunosc cazuri similare, in care MAMA a reusit.
Exista o poveste foarte impresionanta, a unei mame care a trecut prin ce treci tu. A luptat si inca lupta de doi ani pentru a-si pastra copilul. A ajuns la Curtea Suprema, a ajuns la Guvern si la Presedintia Romaniei. Nu a ajutat mai deloc asta - trist -, insa a avut putere si multa dragoste materna. Citeste si tu articolul, este publicat in www.gardianul.ro , arhiva, 2003, 11 iulie, rubrica Eveniment- "drama unei mame...."
Fii tare, si mergi inainte!!!!!!! Nu renunta la copiii tai, si la viata in nici un caz!!!!!!!!! Chiar daca va fi lupta grea, si stiu ca va fi, incearca, si roaga-te lui Dumnezeu sa iti dea putere sa invingi. O sa reusesti!!!!!!!!!!!
Nu stiu daca subiectul mai este de actualitate..
Oricum, bine ar fi fost sa fi avut martori, vreun reportofon etc , ceva care sa demonstreze ca sotul tau s-a laudat ca i-a cumparat pe magistrati si ca sora sa a dat marturie mincinoasa. Trebuie sa te fi nnagatatnn de vreo proba in favoarea ta.. El a venit cu sora-sa, trebuia sa fi venit si tu cu un martor( de ex. mama ta) care sa confirme spusele tale si, implicit, adevarul...
Chiar daca nu le ai, totusi nu dispera! O vorba inteleapta spune nn de amenintari nu te teme, in promisiuni nu te incredenn. Basca, uneori, cel care se teme e chiar cel care ameninta..Trebuia sa uzezi de calea de atac, sa angajezi un avocat..
Oricum, bine ar fi fost sa fi avut martori, vreun reportofon etc , ceva care sa demonstreze ca sotul tau s-a laudat ca i-a cumparat pe magistrati si ca sora sa a dat marturie mincinoasa. Trebuie sa te fi nnagatatnn de vreo proba in favoarea ta.. El a venit cu sora-sa, trebuia sa fi venit si tu cu un martor( de ex. mama ta) care sa confirme spusele tale si, implicit, adevarul...
Chiar daca nu le ai, totusi nu dispera! O vorba inteleapta spune nn de amenintari nu te teme, in promisiuni nu te incredenn. Basca, uneori, cel care se teme e chiar cel care ameninta..Trebuia sa uzezi de calea de atac, sa angajezi un avocat..
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 8 guests