Multumim Ariam.
Ai dreptate.
examen de admitere in magistratura 29 martie
-
ariam
Stie cineva vreun procuror care a sesizat instanta civila in baza art 245, pc. c indice 1, fara a face distinctie intre capabili/majori si incapabili/minori? Eu n-am auzit de nici o astfel de situatie.
Cred ca este o sitiuatie in care procurorul este obligat sa sesizeze instanta civila si sa participe la dezbateri, in baza dispozitiei speciale din Codul de procedura penala. N-am vazut ca vreun autor de drept procesual civil sau drept procesual penal sa faca pomenire despre asa ceva.
Cred ca in acest caz persoana prejudiciata nici nu ar putea sa declare ca renunta la judecata (in baza principiului disponibilitatii), in cazul in care procurorul a introdus actiunea. Nu este vorba doar de un interes particular, interesul general este ca inscrisurile falsificate sa fie anulate de instante. Cred ca are aplicare aici art. 5 Cod civil- nu se poate deroga prin conventii su dispozitii particulare la legile ce intereseaza ordinea publica...
Poate imi spune cineva care a fost sau este la INM daca acolo s-a discutat despre cele de mai sus pe la seminarii. As fi curioasa ce (si cum) va invata pe acolo. Poate ne dam seama in felul asta si daca autorii grilei au vrut sa scoata in evidenta orientarea la care m-am referit mai sus sau doar au redactat grila defectuos. Multumesc.
Cred ca este o sitiuatie in care procurorul este obligat sa sesizeze instanta civila si sa participe la dezbateri, in baza dispozitiei speciale din Codul de procedura penala. N-am vazut ca vreun autor de drept procesual civil sau drept procesual penal sa faca pomenire despre asa ceva.
Cred ca in acest caz persoana prejudiciata nici nu ar putea sa declare ca renunta la judecata (in baza principiului disponibilitatii), in cazul in care procurorul a introdus actiunea. Nu este vorba doar de un interes particular, interesul general este ca inscrisurile falsificate sa fie anulate de instante. Cred ca are aplicare aici art. 5 Cod civil- nu se poate deroga prin conventii su dispozitii particulare la legile ce intereseaza ordinea publica...
Poate imi spune cineva care a fost sau este la INM daca acolo s-a discutat despre cele de mai sus pe la seminarii. As fi curioasa ce (si cum) va invata pe acolo. Poate ne dam seama in felul asta si daca autorii grilei au vrut sa scoata in evidenta orientarea la care m-am referit mai sus sau doar au redactat grila defectuos. Multumesc.
-
kinga
Ariam da cererea ai citit???
cu RILU???
EXTRAS din motivare:
De aceea, susţinem că instanţele de judecată trebuie să rămână receptive la acest aspect, ţinând seama de faptul că simpla existenţă (prezenţă) a unui înscris fals în circuitul juridic civil este de natură să aducă prejudicii intereselor generale ale societăţii, ordinea de drept fiind afectată, întrucât actul fals presupune fraudarea legii, iar imposibilitatea punerii în mişcare a acţiunii penale nu schimbă caracterul falsului. Pe de altă parte, recunoaşterea legitimării procesuale active a procurorului într-o atare situaţie nu atinge principiul disponibilităţii, ce guvernează plenar procesul civil, deoarece, în garantarea efectivă a acestui principiu, conform art. 45 alin.2 din Codul de procedură civilă instanţa este obligată să introducă în cauză titularul dreptului care se poate apăra în proces, poate propune probe în sprijinul cererilor formulate şi să cadă la învoială asupra dreptului în litigiu, să renunţe la judecată sau la însuşi dreptul pretins.
Aşadar, ne delimităm de susţinerea că, restrângerea dreptului procurorului de a porni acţiunea civilă, la cazurile strict prevăzute de art. 45 alin.1 din Codul de procedură civilă îşi are raţiunea în caracterul privat al acţiunii civile şi în principiul disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
Acestor argumente li se adaugă şi faptul că dispoziţiile art. 245 lit.c şi ale art. 249 alin.2 din Codul de procedură penală sunt imperative şi obligă procurorul ca, atunci când constată falsul să ia toate măsurile pentru înlăturarea efectelor unei fapte antisociale, faţă de care sancţiunea penală nu se poate aplica, pentru motivele prev. de art.10 din Codul de procedură penală. Cum singura modalitate de realizare efectivă şi eficientă a acestei obligaţii impuse de lege procurorului, o constituie declanşarea acţiunii civile şi sesizarea instanţei de judecată, rezultă cu evidenţă că, art.245 lit.c şi 249 alin.2 din Codul de procedură penală se încadrează în noţiunea de „situaţie expres prevăzută de lege”, menţionată în art. 45 alin.1 teza II din Codul de procedură civilă. În aceste condiţii, procurorul are legitimare procesuală activă pentru a introduce o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui înscris fals în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Este inutilă invocarea dispoziţiilor art. 45 alin.1 din Codul de procedură civilă, drept temei al limitării acestui drept, după calitatea părţilor. Susţinerilor conform cărora, procurorul poate promova o acţiune civilă, prin care să solicite instanţei constatarea nulităţii absolute a actelor false, atunci când sancţiunea penală nu se poate aplica, numai pentru apărarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, li se opune, în primul rând, calitatea Ministerului Public, rezultată din art.131 alin.1 din Constituţie, de reprezentant al intereselor generale ale societăţii. Or, respectarea principiului legalităţii impune cu necesitate, înlăturarea efectelor produse de actele juridice falsificate, iar singura modalitate de restabilire a situaţiei anterioare fraudării legii o reprezintă constatarea nulităţii acestora. Nu este cu putinţă să admitem un raţionament, care ar limita dreptul procurorului de a promova o astfel de acţiune, numai în anumite situaţii, întrucât s-ar ajunge la un bizar, în care să se poată uza de actul fals.
Mai este de relevat că, prin dispoziţiile art. 45 alin.1 teza II din Codul de procedură civilă se stabileşte obligaţia Ministerului Public de a porni acţiunea civilă „în alte cazuri expres prevăzute de lege”. Coroborând aceste dispoziţii cu revederile art. 348 din Codul de procedură penală, raportat la art. 184 din Codul de procedură civilă „instanţa civilă este competentă să soluţioneze acţiunea civilă rămasă nesoluţionată în cauzele penale, prin anularea înscrisurilor constatate false şi restabilirea situaţiei anterioare.” O situaţie în care acţiunea civilă a rămas nerezolvată este tocmai cea în care acţiunea penală s-a stins, urmare adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, dar există dovada că înscrisul este fals. Aceasta impune restabilirea situaţiei anterioare. Cum, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, nulitatea poate fi declarată numai de către instanţa de judecată, singura posibilitate de restabilire a situaţiei anterioare este pornirea acţiunii civile cu acest obiect.
Rezultă deci, că în acest context primează calitatea Ministerului Public de reprezentant al Statului, însărcinat cu supravegherea respectării legii şi apărarea interesului general, concordantă textelor constituţionale. Argumentele legate de calitatea specială a unor categorii de persoane ale căror drepturi şi interese legitime, Ministerul Public le apără prin promovarea acţiunii civile sunt extrinseci prezentei cauze. Textul art. 45 din Codul de procedură civilă, chiar dacă nu face nici o precizare derogatorie cu privire la promovarea acţiunii civile de către Ministerul Public pentru constatarea nulităţii absolute a unui act fals, atunci când nu s-a putut pune în mişcare o acţiune penală, cuprinde deosebiri de nuanţă între situaţia în care, necesitatea pornirii acţiunii civile decurge din calitatea persoanelor ale căror drepturi şi interese legitime trebuie ocrotite (minori, persoane puse sub interdicţie, dispăruţi) şi alte cazuri expres prevăzute de lege. Aceasta din urmă se referă, evident la activitatea Ministerului Public de „...reprezentant al intereselor generale ale societăţii...”. Cum, nulitatea absolută a unui act fals, poate fi invocată de oricine are interes, este evident că, Ministerul Public, în temeiul calităţii ce decurge din dispoziţia constituţională, anterior precizată, are nu numai interesul, dar şi obligaţia de a dispune măsurile legale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate. Sub acelaşi aspect este de observat că, şi dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă, impun instanţei civile să cerceteze falsul ... când nu este caz de judecată penală.
Ca atare, în această materie, Ministerul Public are calitate procesuală activă pentru a promova o acţiune în constatarea nulităţii actelor false, când nu s-a putut pune în mişcare acţiunea penală.
deci... s-a dat ceea ce nu s-a cerut
cu RILU???
EXTRAS din motivare:
De aceea, susţinem că instanţele de judecată trebuie să rămână receptive la acest aspect, ţinând seama de faptul că simpla existenţă (prezenţă) a unui înscris fals în circuitul juridic civil este de natură să aducă prejudicii intereselor generale ale societăţii, ordinea de drept fiind afectată, întrucât actul fals presupune fraudarea legii, iar imposibilitatea punerii în mişcare a acţiunii penale nu schimbă caracterul falsului. Pe de altă parte, recunoaşterea legitimării procesuale active a procurorului într-o atare situaţie nu atinge principiul disponibilităţii, ce guvernează plenar procesul civil, deoarece, în garantarea efectivă a acestui principiu, conform art. 45 alin.2 din Codul de procedură civilă instanţa este obligată să introducă în cauză titularul dreptului care se poate apăra în proces, poate propune probe în sprijinul cererilor formulate şi să cadă la învoială asupra dreptului în litigiu, să renunţe la judecată sau la însuşi dreptul pretins.
Aşadar, ne delimităm de susţinerea că, restrângerea dreptului procurorului de a porni acţiunea civilă, la cazurile strict prevăzute de art. 45 alin.1 din Codul de procedură civilă îşi are raţiunea în caracterul privat al acţiunii civile şi în principiul disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
Acestor argumente li se adaugă şi faptul că dispoziţiile art. 245 lit.c şi ale art. 249 alin.2 din Codul de procedură penală sunt imperative şi obligă procurorul ca, atunci când constată falsul să ia toate măsurile pentru înlăturarea efectelor unei fapte antisociale, faţă de care sancţiunea penală nu se poate aplica, pentru motivele prev. de art.10 din Codul de procedură penală. Cum singura modalitate de realizare efectivă şi eficientă a acestei obligaţii impuse de lege procurorului, o constituie declanşarea acţiunii civile şi sesizarea instanţei de judecată, rezultă cu evidenţă că, art.245 lit.c şi 249 alin.2 din Codul de procedură penală se încadrează în noţiunea de „situaţie expres prevăzută de lege”, menţionată în art. 45 alin.1 teza II din Codul de procedură civilă. În aceste condiţii, procurorul are legitimare procesuală activă pentru a introduce o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui înscris fals în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Este inutilă invocarea dispoziţiilor art. 45 alin.1 din Codul de procedură civilă, drept temei al limitării acestui drept, după calitatea părţilor. Susţinerilor conform cărora, procurorul poate promova o acţiune civilă, prin care să solicite instanţei constatarea nulităţii absolute a actelor false, atunci când sancţiunea penală nu se poate aplica, numai pentru apărarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, li se opune, în primul rând, calitatea Ministerului Public, rezultată din art.131 alin.1 din Constituţie, de reprezentant al intereselor generale ale societăţii. Or, respectarea principiului legalităţii impune cu necesitate, înlăturarea efectelor produse de actele juridice falsificate, iar singura modalitate de restabilire a situaţiei anterioare fraudării legii o reprezintă constatarea nulităţii acestora. Nu este cu putinţă să admitem un raţionament, care ar limita dreptul procurorului de a promova o astfel de acţiune, numai în anumite situaţii, întrucât s-ar ajunge la un bizar, în care să se poată uza de actul fals.
Mai este de relevat că, prin dispoziţiile art. 45 alin.1 teza II din Codul de procedură civilă se stabileşte obligaţia Ministerului Public de a porni acţiunea civilă „în alte cazuri expres prevăzute de lege”. Coroborând aceste dispoziţii cu revederile art. 348 din Codul de procedură penală, raportat la art. 184 din Codul de procedură civilă „instanţa civilă este competentă să soluţioneze acţiunea civilă rămasă nesoluţionată în cauzele penale, prin anularea înscrisurilor constatate false şi restabilirea situaţiei anterioare.” O situaţie în care acţiunea civilă a rămas nerezolvată este tocmai cea în care acţiunea penală s-a stins, urmare adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, dar există dovada că înscrisul este fals. Aceasta impune restabilirea situaţiei anterioare. Cum, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, nulitatea poate fi declarată numai de către instanţa de judecată, singura posibilitate de restabilire a situaţiei anterioare este pornirea acţiunii civile cu acest obiect.
Rezultă deci, că în acest context primează calitatea Ministerului Public de reprezentant al Statului, însărcinat cu supravegherea respectării legii şi apărarea interesului general, concordantă textelor constituţionale. Argumentele legate de calitatea specială a unor categorii de persoane ale căror drepturi şi interese legitime, Ministerul Public le apără prin promovarea acţiunii civile sunt extrinseci prezentei cauze. Textul art. 45 din Codul de procedură civilă, chiar dacă nu face nici o precizare derogatorie cu privire la promovarea acţiunii civile de către Ministerul Public pentru constatarea nulităţii absolute a unui act fals, atunci când nu s-a putut pune în mişcare o acţiune penală, cuprinde deosebiri de nuanţă între situaţia în care, necesitatea pornirii acţiunii civile decurge din calitatea persoanelor ale căror drepturi şi interese legitime trebuie ocrotite (minori, persoane puse sub interdicţie, dispăruţi) şi alte cazuri expres prevăzute de lege. Aceasta din urmă se referă, evident la activitatea Ministerului Public de „...reprezentant al intereselor generale ale societăţii...”. Cum, nulitatea absolută a unui act fals, poate fi invocată de oricine are interes, este evident că, Ministerul Public, în temeiul calităţii ce decurge din dispoziţia constituţională, anterior precizată, are nu numai interesul, dar şi obligaţia de a dispune măsurile legale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate. Sub acelaşi aspect este de observat că, şi dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă, impun instanţei civile să cerceteze falsul ... când nu este caz de judecată penală.
Ca atare, în această materie, Ministerul Public are calitate procesuală activă pentru a promova o acţiune în constatarea nulităţii actelor false, când nu s-a putut pune în mişcare acţiunea penală.
deci... s-a dat ceea ce nu s-a cerut
-
ariam
Banuiesc ca ai citat din motivarea punctului de vedere conform caruia procurorul este obligat sa sesizeze instanta civila in toate cazurile, punct de vedere neinsusit de ICCJ in decizia din 2005, dar adoptat apoi prin lege cu ocazia modificarii legii in 2006.kinga wrote:Ariam da cererea ai citit???
cu RILU???
EXTRAS din motivare:
Ca atare, în această materie, Ministerul Public are calitate procesuală activă pentru a promova o acţiune în constatarea nulităţii actelor false, când nu s-a putut pune în mişcare acţiunea penală.
deci... s-a dat ceea ce nu s-a cerut
Cred ca atunci cand a fost promovat recursul in interesul legii au fost expuse si motivate toate cele trei puncte de vedere (mai era si varianta ca insusi procurorul poate dispune anularea actului fals prin ordonanta).
Deci ICCJ-ul "a dat" una dintre varinte, argumentand in mod gresit ca are prioritate principiul disponibilitatii.
Poate gresesc, ca nu stiu de unde ai citat cele de mai sus...
Caderea la invoiala si renuntarea la judecata sau la drept echivaleaza dupa parerea mea cu confirmarea unei nulitati absolute, lucru care nu e posibil din cate stiu (si cred) eu decat in situatiile expres prevazute de lege (parca era ceva pe la donatii, ceva prin Legea 10).
Cred ca daca partea prejudiciata doreste sa accepte consecintele produse de inscrisul falsificat trebuie sa-i transmita in alta modalitate drepturile respective falsificatorului...
-
kinga
http://www.mpublic.ro/recursuri/2005_pe ... 2005_3.htm
erau trei solutii, dar agreata de procuror era cea adoptata intr-un final prin 2006
mi s-a parut motivarea ok.. dar noa ICCJ-ul a decis cum a vrut... si nu pentru prima data...
erau trei solutii, dar agreata de procuror era cea adoptata intr-un final prin 2006
mi s-a parut motivarea ok.. dar noa ICCJ-ul a decis cum a vrut...
si nu pentru prima data...-
ariam
Aha, banuiam ca e punctul de vedere al Ministerului Public, dar ma gandeam ca sunt expuse si argumentele pentru celelalte doua solutii. Ce frumos "a intors-o" ICCJ-ul...
Totusi, pana la urma ar trebui sa se aplice legea, nu decizia anterioara a ICCJ... Revin si intreb, stie cineva vreun caz in care procurorii au aplicat legea, dupa modificarea din 2006??? Cu doctrina, cum spuneam, m-am lamurit...
(Kinga, ar trebui sa scrii un manual de cautare rapida pe internet. Cel putin mie mi-ar folosi...)
Totusi, pana la urma ar trebui sa se aplice legea, nu decizia anterioara a ICCJ... Revin si intreb, stie cineva vreun caz in care procurorii au aplicat legea, dupa modificarea din 2006??? Cu doctrina, cum spuneam, m-am lamurit...
(Kinga, ar trebui sa scrii un manual de cautare rapida pe internet. Cel putin mie mi-ar folosi...)
-
Boris
intre timp mi-am cumparat si eu o culegere de RIL-uri si intr-adevar ref la aceasta tema se precizeaza ca ar trebui sa se aplice cpp-ul modificat prin legea 356/2006, dar ca in practica in continuare procurorii aplica decizia din 2005...
oricum mi-a placut cum s-a discutat pe forum acest subiect , cred ca acest tip de discutii ne ajuta pe toti deoarece cu siguranta in oct-nov la concus INM-ul ne va pregati alte surprize...
oricum mi-a placut cum s-a discutat pe forum acest subiect , cred ca acest tip de discutii ne ajuta pe toti deoarece cu siguranta in oct-nov la concus INM-ul ne va pregati alte surprize...
-
ariam
E prima data cand aud ca mai sunt si altii de aceeasi parere. Incepusem sa cred ca imi scapa ceva si ca totusi primeaza decizia ICCJ.
Boris, zi-mi te rog ce editura a scos culegerea de RIL-uri si in ce an.
In privinta celor care gresesc la diverse examene (un soi de "victime colaterale")pentru ca in practica se aplica altceva decat ar trebui sa se aplice nu prea vad ce se poate face, mai ales in conditiile in care doctrina sustine respectivele solutii gresite sau nu semnaleaza greselile din practica. Si profesorii din facultati fac in general la fel, din pacate.
Din cate stiu si la examenul de definitivat (avocatura) au fost capcane de genul asta...
Boris, zi-mi te rog ce editura a scos culegerea de RIL-uri si in ce an.
In privinta celor care gresesc la diverse examene (un soi de "victime colaterale")pentru ca in practica se aplica altceva decat ar trebui sa se aplice nu prea vad ce se poate face, mai ales in conditiile in care doctrina sustine respectivele solutii gresite sau nu semnaleaza greselile din practica. Si profesorii din facultati fac in general la fel, din pacate.
Din cate stiu si la examenul de definitivat (avocatura) au fost capcane de genul asta...
-
Boris
-
kinga
-
costy
Pe site-ul csm sunt afisate posturile vacante pt procurori la 1mai2009.O parte sunt rezervate pt exam din magistratura din martie , iar altele sunt blocate pt redistribuire.Ce inseamna ca sunt blocate pt redistribuire?As vrea sa stiu pt ca am luat exam din martie, iar la parchetul pe care il vizez este si un astfel de post .
-
link
Post blocat pentru redistribuire inseamna ca organigrama la acel parchet se va reduce (daca e vacant postul sau atunci cand se va vacanta) si se va mari la un alt parchet unde volumul de munca este mai mare.
Locurile rezervate pt. concursul din martie raman neatinse.
Ai aflat ceva despre cand va avea loc repartitia?
Locurile rezervate pt. concursul din martie raman neatinse.
Ai aflat ceva despre cand va avea loc repartitia?
-
costy
Nu am aflat nimic .oricum, n-au afisat nici rezultatele finale la psihologic.In plus , cred ca doar ce au terminat azi examinarea medicala pt care comunica rezultatele intr-o sapramana.Deci ,mai dureaza probabil 2 saptamani
C?a sa inteleg , daca schema e de 6 procurori , iar unul e blocat pt redistribuire , inseamna ca reduc schema la 5 posturi
C?a sa inteleg , daca schema e de 6 procurori , iar unul e blocat pt redistribuire , inseamna ca reduc schema la 5 posturi
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 3 guests