Este interesant punctul tau de vedere.ariam wrote:Legea notarilor prevede ca indeplinesc o functie publica autonoma. Nu cred ca se poate spune ca fac parte din puterea executiva. Procedura succesorala notariala, in cazul in care partile se inteleg, este o procedura necontencioasa, trecuta in competenta notariatelor de stat prin 1950-1960....
Se pare ca vedem putin diferit lucrurile.
Eu zic ca procedura succesorala notariala este o procedura administrativa.
Tu zici ca nu?
In plus, ai vazut ca recomandarea la care am facut trimitere spune oricum clar ca pentru a evita supraincarcarea instantelor, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil a persoanelor care intampina obstacole reale si nu cele care ar rezulta din incercarea de a eluda prevederi legale, in valorificarea drepturilor si intereselor lor legitime si care nu au la indemana proceduri administrative eficiente, instantele nu ar trebui sa se substituie notarilor publici si nu ar trebui sa dispuna masuri relative la patrimoniul persoanelor decedate.
Sigur ca in masura in care s-a incercat parcurgerea procedurii notariale si nu s-a reusit, este deschis accesul la instante.
Nu ma jignesti.Piorel wrote:Liloo, fără să te jignesc, dar parcă nu ai ști că notarii fug de succesiuni, chiar și acum în perioada asta în care terenurile sunt cam moarte..
Nu iau lucrurile la modul personal.
Stiu ca se feresc, dar cred ca si tu stii de ce.
Realitatea este ca notarii nu sunt usor de pacalit mai ales ca se fac multe plangeri penale impotriva lor asa ca sunt foarte atenti.
In instanta, daca partile se pun de acord se obtine foarte simplu hotarea judecatoreasca.
Adevarat ca se mai intampla ca in baza hotararii sa nu poti face intabularea in CF dar asta este deja o alta discutie.
