suntem obligati sa facem actul de succesiune?

[liloo]

Legea notarilor prevede ca indeplinesc o functie publica autonoma. Nu cred ca se poate spune ca fac parte din puterea executiva. Procedura succesorala notariala, in cazul in care partile se inteleg, este o procedura necontencioasa, trecuta in competenta notariatelor de stat prin 1950-1960....

Este interesant punctul tau de vedere.
Se pare ca vedem putin diferit lucrurile.
Eu zic ca procedura succesorala notariala este o procedura administrativa.
Tu zici ca nu?


In plus, ai vazut ca recomandarea la care am facut trimitere spune oricum clar ca pentru a evita supraincarcarea instantelor, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil a persoanelor care intampina obstacole reale si nu cele care ar rezulta din incercarea de a eluda prevederi legale, in valorificarea drepturilor si intereselor lor legitime si care nu au la indemana proceduri administrative eficiente, instantele nu ar trebui sa se substituie notarilor publici si nu ar trebui sa dispuna masuri relative la patrimoniul persoanelor decedate.
Sigur ca in masura in care s-a incercat parcurgerea procedurii notariale si nu s-a reusit, este deschis accesul la instante.

Liloo, fără să te jignesc, dar parcă nu ai ști că notarii fug de succesiuni, chiar și acum în perioada asta în care terenurile sunt cam moarte..

Nu ma jignesti.
Nu iau lucrurile la modul personal.
Stiu ca se feresc, dar cred ca si tu stii de ce.
Realitatea este ca notarii nu sunt usor de pacalit mai ales ca se fac multe plangeri penale impotriva lor asa ca sunt foarte atenti.
In instanta, daca partile se pun de acord se obtine foarte simplu hotarea judecatoreasca.
Adevarat ca se mai intampla ca in baza hotararii sa nu poti face intabularea in CF dar asta este deja o alta discutie.

[piorel]

Sigur ca in masura in care s-a incercat parcurgerea procedurii notariale si nu s-a reusit, este deschis accesul la instante.

Păi și cum dovedim în cazul ăsta? Cu martori aș zice eu. În cazurile mele oamenii chiar au vrut la notar, fără a face manevre. Dar nu li s-a emis niciun fel de înscris, măcar de calitate de moștenitor ceva.... pur și simplu li s-a spus instanță etc. Mă rog... Din cauza asta reiau ideea felxibilizării procedurii de acceptare a succesiunii. De ce nu s-ar face în faţa unui avocat, fie el şi privat, cu profesie liberală?

[liloo]

Mie imi scapa ceva din ce spui tu.
Pai daca s-a facut cerere de deschidere a procedurii succesorale notariale care, din diverse motive, nu s-a putut finaliza, se da o incheiere de respingere sau de suspendare, dupa caz, si asta este dovada.

Apoi mai exista si procedura medierii.

[ariam]

Cred ca Piorel vrea sa spuna ca notarul nici macar nu a vrut sa inregistreze cauza, vazand din actele prezentate de parti ca e un dosar in care ar avea ceva mai mult de muncit.

Am vazut si eu situatii de felul asta. Si daca mergi la alti notari, te refuza si ei... Exista un prag de dificultate, destul de scazut, peste care notarii nu trec. Doar daca e vorba de o cauza banoasa notarul o inregistreaza si apoi, dupa 1-2 termene, da incheierea de suspendare, ca sa se asigure ca tot el va emite certificatul de mostenitor in baza hotararii instantei.

Legat de acceptarea succesiunii, da, termenul e foarte scurt. Daca am inteles eu bine, in Franta termenul de acceptare este de 30 de ani. In acelasi termen se poate cere reductiunea liberalitatilor si raportul donatiilor, cel putin in privinta bunurilor imobile. Toate se coreleaza, logic dupa parerea mea, cu termenul pentru prescriptia achizitiva.

Pornind de la acest termen foarte scurt de accptatre, la noi s-a dezvoltat o adevarata arta prin care avocatii tind sa demonstreze ca partea adversa nu a acceptat succesiunea in mod tacit in termenul de 6 luni. Si nici nu este greu, pentru ca este foarte probabil ca in acest termen mostenitorul sa nu se apuce neaparat sa vanda din bunurile succesiunii, sa faca reparatii capitale sau extinderi la imobile sau alte activitatii de genul asta care sunt considerate ca dovezi ale acceptarii tacite.

Revenind la notari si la recomandarea ca procedura succesorala notariala sa fie obligatorie in toate statele, cel putin ca procedura prealabila, fac doar observatia ca notarii sunt foarte bine organizati (si la nivel international), foarte uniti, au foarte multa putere, stiu sa gandeasca pe trmen lung si sa-si impuna incet, discret si sigur punctul de vedere, pentru a deveni si mai puternici si a obtine cat mai multe avantaje. Toti oamenii mor si aproape toti lasa bunuri in masa succesorala. Cu o anumita peridiocitate, toate imobilele dintr-un stat, ajung in mod inevitabil sa fie obicet al unor succesiuni. O mana de oameni (notarii), in baza unor legi pe care ei insisi le-au facut si le-au impus, percep sub forma de onorariu un procent din valoarea acestor bunuri.
Macar daca ar fi amabili si s-ar face treaba si atunci cand deslusirea adevaratelor relatii dintre parti nu e tocmai simpla...

[piorel]

Mda... exact asta e marea problemă, așa cum a expus-o ariam. Ei nici nu se apucă, nu întocmesc niciun act.... Iar la gradul de dificultate al speței... ce să zic... într-o speță au venit cu un cvc în care de cujus a cumpărat 40/64 din teren iar moștenitorii lui legali au cumpărat restul cotei, până la 1/1. Deci ditamai speța... numai că unii dintre succesibli nu vor să participe la dezbatere (nu atât material) cât deloc, vrând să-și însușească bunul imobil pentru ei, în condițiile în care acesta a fost cumpărat în indiviziune cum am precizat mai sus, în anul 2006.... deci greu cu ce ar trebui știu din facultate și cu codul civil... cine să știe...

[liloo]

Si in legatura cu medierea ce parere aveti?

[piorel]

Eu n-am nicio părere. Nu (prea) cunosc subiectul.

[ariam]

Si in legatura cu medierea ce parere aveti?

Teoretic e o idee foarte buna. Pe noi practica ne omoara...
Va depinde foarte mult, intre altele, de calitatile celor care vor fi mediatori. Primul meu gand a fost ca trebuie sa stie drept cat un judecator bun si, in plus, sa fie in stare sa convinga partile ca lucrurile stau intr-un anumit fel. Din cate stiu studiile juridice nici macar nu sunt obligatorii, deci legiuitorul vede altfel lucrurile.