Dragi colegi,
este data o sentinta a judecatoriei fara drept de apel. una din parti depune recurs in termen motivat in fond. Cealalta parte nu depune recurs (sau se pierde pe undeva recursul - ramane de lamurit).
Intrebare:daca in temeiul art 316 CPC coroborat cu art 293 alin 1 CPC intimatul poate "adera" la recursul partii adverse dat fiind ca vorbim de o hotarare neapelabila - mie imi pare ca da dar nu am gasit jurisprudenta pe tema asta nici macar o virgula....cineva a mai incercat asa ceva?
Mersi mult
recurs incidental???????
-
kinga
Sectia civila a Curtii de apel
Decizie nr. 2401/2001
din 02/11/2001
(Cluj). Aderare la recurs. Inadmisibilitate.
Prevederile art. 316 Cod procedura civila nu permit concluzia ca este admisibila o cerere de aderare la recursul principal, caci prin ele nu se doreste a se institui o noua varietate de recurs, anume aderarea la recurs, ci doar a se extinde catre institutia recursului dispozitiile de procedura propriu-zisa privitoare la judecata in apel.
Prin sentinta civila nr. 1378/C din 7 iunie 2001 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. 4725/2001 s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul E.A. impotriva paratei Primaria Comunei Feleacu si in consecinta: a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 9.680.000 lei reprezentand drepturi salariale pe perioada 1 aprilie 1999 - 8 iunie 1999; a fost obligata aceeasi parata sa completeze si sa elibereze carnetul de munca al reclamantului cu perioada 1 aprilie 1999-8 iunie 1999, privind activitatea desfasurata de parata; a fost obligata parata la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Prin aceeasi sentinta a fost respinsa actiunea fata de parata Directia de Sanatate Veterinara Cluj.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut, in esenta urmatoarele:
Reclamantul a fost incadrat in functia de asistent veterinar la Directia Sanitar-Veterinara Cluj, desfasurandu-si activitatea in cadrul Circumscriptiei Sanitar-Veterinare din comuna Feleacu.
Prin actul comun de transfer incheiat intre Departamentul Administratiei Publice Locale din Guvernul Romaniei si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei s-a dispus transferarea personalului sanitar-veterinar de la circumscriptiile comunale la primarii, in acest sens fiind instiintati atat reclamantul, cat si parata Primaria Comunei Feleacu.
De la data aratata personalul sanitar-veterinar a depus la caseria primariei incasarile facute, insa Primaria Comunei Feleacu a refuzat sa intocmeasca contractul de munca in forma scrisa si nici nu a achitat drepturile salariale cuvenite reclamantului, situatia durand pana la data de 8 iunie 1999, cand acesta a fost incadrat la societatea comerciala.
Asa fiind, actiunea a fost admisa fata de Primaria comunei Feleacu, insa respinsa fata de cealalta parata.
Reclamantul intimat E.A. a formulat in data de 10 octombrie 2001, cerere de aderare la recursul declarat de Consiliul Local al comunei Feleacu, solicitand modificarea sentintei in sensul obligarii paratei la plata sumei de 9.680.000 lei in valoare actualizata conform ratei oficiale a inflatiei de la data efectiva a platii.
Asupra acestei cereri de aderare la recurs Curtea retine dupa cum urmeaza:
Conform art. 293 alin. 1 c. proc. civ. "intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante".
Desi se refera la "aderarea", facuta de intimat, la apelul partii potrivnice, din economia prevederilor ce reglementeaza aceasta institutie, indeosebi a acelora ce stabilesc functia ei procesuala, se desprinde ca in realitate este vorba de un apel distinct de apelul principal, deci de o cale de atac ce beneficiaza, cel putin din perspectiva consecintelor juridice ce le-ar produce admiterea ei, de autonomie, prin ea fiind sustinute interesele celui care o promoveaza si care sunt distincte de cele ale autorului apelului principal si opuse acestuia.
Este deci de conchis ca prin dispozitiile art. 293 Cod proc. civ. s-a inteles a se institui o varietate de apel, stabilindu-se dreptul de a se uza de o cale de atac.
In atari circumstante, este de constatat ca prevederile art. 316 Cod procedura civila din materia recursului ("dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol") avute in vedere de reclamant pentru a sustine admisibilitatea cererii de aderare ce a formulat-o, nu sunt suficiente pentru acceptarea in recurs a unei asemenea cereri, caci prin ele nu se doreste a se institui o noua varietate de recurs, anume aderarea la recurs, ci doar a se extinde catre institutia recursului, in masura permisa de compatibilitatea celor doua cai de atac, dispozitiile de procedura propriu-zisa privitoare la judecata in apel.
Ramane deci, ca prevederile art. 316 Cod procedura civila nu pot fi interpretate ca deschizand o noua forma de recurs, pentru aceasta fiind nevoie, fata de insemnatatea consecintelor ce ar rezulta, de dispozitii legale exprese si neechivoce.
Se va respinge, deci, ca inadmisibila cererea de aderare la recursul paratului formulata de reclamantul E.A.
(Judecator Valentin Mitea)
Decizie nr. 2401/2001
din 02/11/2001
(Cluj). Aderare la recurs. Inadmisibilitate.
Prevederile art. 316 Cod procedura civila nu permit concluzia ca este admisibila o cerere de aderare la recursul principal, caci prin ele nu se doreste a se institui o noua varietate de recurs, anume aderarea la recurs, ci doar a se extinde catre institutia recursului dispozitiile de procedura propriu-zisa privitoare la judecata in apel.
Prin sentinta civila nr. 1378/C din 7 iunie 2001 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. 4725/2001 s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul E.A. impotriva paratei Primaria Comunei Feleacu si in consecinta: a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 9.680.000 lei reprezentand drepturi salariale pe perioada 1 aprilie 1999 - 8 iunie 1999; a fost obligata aceeasi parata sa completeze si sa elibereze carnetul de munca al reclamantului cu perioada 1 aprilie 1999-8 iunie 1999, privind activitatea desfasurata de parata; a fost obligata parata la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Prin aceeasi sentinta a fost respinsa actiunea fata de parata Directia de Sanatate Veterinara Cluj.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut, in esenta urmatoarele:
Reclamantul a fost incadrat in functia de asistent veterinar la Directia Sanitar-Veterinara Cluj, desfasurandu-si activitatea in cadrul Circumscriptiei Sanitar-Veterinare din comuna Feleacu.
Prin actul comun de transfer incheiat intre Departamentul Administratiei Publice Locale din Guvernul Romaniei si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei s-a dispus transferarea personalului sanitar-veterinar de la circumscriptiile comunale la primarii, in acest sens fiind instiintati atat reclamantul, cat si parata Primaria Comunei Feleacu.
De la data aratata personalul sanitar-veterinar a depus la caseria primariei incasarile facute, insa Primaria Comunei Feleacu a refuzat sa intocmeasca contractul de munca in forma scrisa si nici nu a achitat drepturile salariale cuvenite reclamantului, situatia durand pana la data de 8 iunie 1999, cand acesta a fost incadrat la societatea comerciala.
Asa fiind, actiunea a fost admisa fata de Primaria comunei Feleacu, insa respinsa fata de cealalta parata.
Reclamantul intimat E.A. a formulat in data de 10 octombrie 2001, cerere de aderare la recursul declarat de Consiliul Local al comunei Feleacu, solicitand modificarea sentintei in sensul obligarii paratei la plata sumei de 9.680.000 lei in valoare actualizata conform ratei oficiale a inflatiei de la data efectiva a platii.
Asupra acestei cereri de aderare la recurs Curtea retine dupa cum urmeaza:
Conform art. 293 alin. 1 c. proc. civ. "intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante".
Desi se refera la "aderarea", facuta de intimat, la apelul partii potrivnice, din economia prevederilor ce reglementeaza aceasta institutie, indeosebi a acelora ce stabilesc functia ei procesuala, se desprinde ca in realitate este vorba de un apel distinct de apelul principal, deci de o cale de atac ce beneficiaza, cel putin din perspectiva consecintelor juridice ce le-ar produce admiterea ei, de autonomie, prin ea fiind sustinute interesele celui care o promoveaza si care sunt distincte de cele ale autorului apelului principal si opuse acestuia.
Este deci de conchis ca prin dispozitiile art. 293 Cod proc. civ. s-a inteles a se institui o varietate de apel, stabilindu-se dreptul de a se uza de o cale de atac.
In atari circumstante, este de constatat ca prevederile art. 316 Cod procedura civila din materia recursului ("dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol") avute in vedere de reclamant pentru a sustine admisibilitatea cererii de aderare ce a formulat-o, nu sunt suficiente pentru acceptarea in recurs a unei asemenea cereri, caci prin ele nu se doreste a se institui o noua varietate de recurs, anume aderarea la recurs, ci doar a se extinde catre institutia recursului, in masura permisa de compatibilitatea celor doua cai de atac, dispozitiile de procedura propriu-zisa privitoare la judecata in apel.
Ramane deci, ca prevederile art. 316 Cod procedura civila nu pot fi interpretate ca deschizand o noua forma de recurs, pentru aceasta fiind nevoie, fata de insemnatatea consecintelor ce ar rezulta, de dispozitii legale exprese si neechivoce.
Se va respinge, deci, ca inadmisibila cererea de aderare la recursul paratului formulata de reclamantul E.A.
(Judecator Valentin Mitea)
-
zoltancsiki
Multumesc mult Kinga,
dar eu vad niste probleme cu rationamentul aplicat de judecator:
" Desi se refera la "aderarea", facuta de intimat, la apelul partii potrivnice, din economia prevederilor ce reglementeaza aceasta institutie, indeosebi a acelora ce stabilesc functia ei procesuala, se desprinde ca in realitate este vorba de un apel distinct de apelul principal, deci de o cale de atac ce beneficiaza, cel putin din perspectiva consecintelor juridice ce le-ar produce admiterea ei, de autonomie, prin ea fiind sustinute interesele celui care o promoveaza si care sunt distincte de cele ale autorului apelului principal si opuse acestuia. " de aici judecatorul argumenteaza ca, aplicat in cazul recursului s-ar genera in fapt o noua cale de atact, un nou timp de recurs ceea ce nu ar fi fost intentia legiuitorului.
Problema pe care o vad eu este ca, in primul rand nu se instituie un nou tip de apel distinct iar din economia acelorasi texte dupa parerea mea ar rezulta nu ca este vb despre asa ceva (vezi art.293 alin 2 care in mod indisolubil leaga soarta apelului incidental de soarta apelului principal).
Ori in contextul in care conf. Deciziei CSj decizia nr.4681 din 12 noiembrie 2003 "imprejurarea care rezulta in mod neechivoc din textul citat (art 293) este aceea ca "aderarea la apel" se poate face numai de intimat. De asemenea, este de remarcat, ca o caracteristica a institutiei, ca aceasta forma de apel se poate indrepta numai impotriva apelantului principal, respectiv, in termenii legii, intimatul poate "sa adere la apelul facut de partea potrivnica" nu cred ca cineva se poate astepta ca apelul incidental, sub aspectul efectelor admiterii ei, sa produca aceleasi efecte ca si apelul principal....ori daca nu este vb despre un nou tip de apel (ceea ce nu cred ca ar fi cazul sa fie) restul argumentatiei ref la recurs este irelevant.
Oricum, daca cumva ai o hot care sa sustina punctul meu de vedere
plz sa o postezi, sau daca este prea mare sa o trimiti pe mail:zoltancsiki@gmail.com.
Mersi mult.... si un weekend placut
dar eu vad niste probleme cu rationamentul aplicat de judecator:
" Desi se refera la "aderarea", facuta de intimat, la apelul partii potrivnice, din economia prevederilor ce reglementeaza aceasta institutie, indeosebi a acelora ce stabilesc functia ei procesuala, se desprinde ca in realitate este vorba de un apel distinct de apelul principal, deci de o cale de atac ce beneficiaza, cel putin din perspectiva consecintelor juridice ce le-ar produce admiterea ei, de autonomie, prin ea fiind sustinute interesele celui care o promoveaza si care sunt distincte de cele ale autorului apelului principal si opuse acestuia. " de aici judecatorul argumenteaza ca, aplicat in cazul recursului s-ar genera in fapt o noua cale de atact, un nou timp de recurs ceea ce nu ar fi fost intentia legiuitorului.
Problema pe care o vad eu este ca, in primul rand nu se instituie un nou tip de apel distinct iar din economia acelorasi texte dupa parerea mea ar rezulta nu ca este vb despre asa ceva (vezi art.293 alin 2 care in mod indisolubil leaga soarta apelului incidental de soarta apelului principal).
Ori in contextul in care conf. Deciziei CSj decizia nr.4681 din 12 noiembrie 2003 "imprejurarea care rezulta in mod neechivoc din textul citat (art 293) este aceea ca "aderarea la apel" se poate face numai de intimat. De asemenea, este de remarcat, ca o caracteristica a institutiei, ca aceasta forma de apel se poate indrepta numai impotriva apelantului principal, respectiv, in termenii legii, intimatul poate "sa adere la apelul facut de partea potrivnica" nu cred ca cineva se poate astepta ca apelul incidental, sub aspectul efectelor admiterii ei, sa produca aceleasi efecte ca si apelul principal....ori daca nu este vb despre un nou tip de apel (ceea ce nu cred ca ar fi cazul sa fie) restul argumentatiei ref la recurs este irelevant.
Oricum, daca cumva ai o hot care sa sustina punctul meu de vedere
plz sa o postezi, sau daca este prea mare sa o trimiti pe mail:zoltancsiki@gmail.com.Mersi mult.... si un weekend placut
-
mariusms
-
kinga
-
kinga
vannnnnnnnnnnnnnnn
Actiune in revendicare. Imobil preluat de stat prin nationalizare. Admisibilitate.
- Recurs incident si recurs provocat. Inadmisibilitatea in recursul reglementat prin art. 299 si urmat. din C.pr.civ.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drept procesual civil.
- Imobil nationalizat.
- Revendicare.
- Recurs incident si recurs provocat.
- Decretul nr. 92/1950; art. II
- C.pr.civ.: art. 480 C.civ.
- C.pr.civ.: art. 293, art. 2931, art. 316.
1. Incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950 confera caracterul abuziv al masurii de nationalizare si un astfel de titlu, emis cu incalcarea legii, nu poate fi considerat valabil, fiind lovit de nulitate absoluta. Ca urmare, statul nu poate opune un titlu valabil persoanei care revendica imobilul ce a fost preluat abuziv prin nationalizare.
2. Persoana juridica ce are posesia si administrarea imobilului nationalizat are calitate procesuala pasiva, acasta urmand a fi obligata in actiunea in revendicare, fondata pe art. 481 C.civ. - actiune introdusa anterior Legii nr. 10/2001- iar nu statul.
3. Recursul incident si recursul provocat nu sunt admisibile in calea de atac a recursului reglementat, prin art. 299 si urmat. C.pr.civ., fiind potrivnice acesteia in sensul prevazut in art. 316 din acelasi Cod.
I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 525 din 27 ianuarie 2005.
La 13 septembrie 1999, reclamanta A.C.C., a solicitat instantei obligarea paratilor Statul Roman, Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si Regia Autonoma "Exploatarea Domeniului Public si Privat" Constanta, sa-i lase in deplina proprietate si posesie un imobil situat in Constanta, compus din constructie si teren.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 3 iunie 1944, cu actul de vanzare nr. 578 transcris la Grefa Tribunalului Constanta sub nr. 432 din 3.06.1944, autoarea sa M.Gh.A. a dobandit imobilul compus din parter, etaj si mansarda si terenul aferent. Imobilul a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, cu toate ca autoarea sa nu se incadra in categoriile de persoane avute in vedere de acest act normativ. Este unica mostenitoare a defunctilor sai parinti G. si M.A., calitate in care este indreptatita sa formuleze actiunea.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 436 din 22 mai 2000, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea, retinand ca imobilul revendicat a apartinut familiei autorilor reclamantei, ai caror membri nu faceau parte din categoria persoanelor exceptate de la nationalizare.
Apelul declarat de reclamanta a fost respins de Curtea de Apel Constanta, prin decizia nr. 86 din 20.03.2001, pentru aceleasi considerente avute in vedere de prima instanta.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, sustinand ca in mod gresit ambele instante au considerat inaplicabile prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950.
Curtea Suprema de Justitie, (denumita asa la data judecarii) prin decizia nr. 2038 din 24 mai 2002, a admis recursul declarat de reclamanta, a casat ambele hotarari si a trimis cauza spre o noua judecata la instanta de fond.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele: Rezolvarea data de instanta problemei categoriei socio-profesionale in care se incadra autorul reclamantei si in raport de aceasta a incidentei art. II din Decretul nr. 92/1950 este gresita, analiza probatoriilor fiind incompleta si necoroborata. Exceptia de ordine publica a inadmisibilitatii actiunii, formulata pentru prima data in recurs de intimata parata Regia Autonoma "Exploatarea Domeniului Public si Privat" Constanta, este nefondata. Sustinerea ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, instantele nu mai pot verifica valabilitatea titlului statului, in baza art. 6 din Legea nr. 213/1998, este contrara principiilor generale in drept in materia aplicarii legii civile in timp. Ar fi imposibil de justificat teoretic de ce o actiune in revendicare, intemeiata pe dreptul comun (art. 480 si urm. C.civ.), aflata deja de mai multi ani pe rolul instantelor, devine inadmisibila prin aparitia unei legi speciale de reparatie.
Tribunalul Constanta, prin sentinta nr. 26 din 10 ianuarie 2003, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei R.A.E.D.P.P. Constanta. A fost admisa actiunea si paratii Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si R.A.E.D.P.P. Constanta au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie imobilul revendicat. A fost respinsa actiunea fata de paratul Statul Roman, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut intocmai situatia de fapt invocata de reclamanta: deposedarea in mod abuziv de imobilul in litigiu.
R.A.E.D.P.P. Constanta a atacat cu apel aceasta sentinta, sustinand, in esenta, ca: imobilul revendicat a fost preluat legal de stat in baza Decretului nr. 92/1950; nu a fost notificata in termen de 6 luni, in vederea restituirii in natura a imobilului; gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.
Curtea de Apel Constanta, prin decizia civila nr. 41 din 5 mai 2003, a respins ca nefondat apelul retinand ca: imobilul in litigiu se afla in administrarea R.A.E.D.P.P. Constanta, regie autonoma, care il exploateaza prin inchiriere, astfel ca are calitate procesuala pasiva; reclamanta s-a legitimat ca proprietar al imobilului revendicat, iar deposedarea antecesorilor acesteia de imobil s-a facut in mod abuziv, cu incalcarea Decretului nr. 92/1950.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata R.A.E.D.P.P. Constanta, care a criticat hotararea pronuntata in cauza, pentru aplicarea gresita a legii, reiterand acelasi motiv ca si in apel.
La termenul de judecata din data de 30 aprilie 2004, paratii Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta - prin primar au depus cerere de aderare partiala la recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta. In drept, si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 316 si art. 293 alin. 1 Cod procedura civila
Recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta, nu este fondat.
Formuland actiunea in revendicare, reclamanta a dedus judecatii incalcarea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, solicitand restabilirea acestui drept, incalcat prin aplicarea abuziva a dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950.
Incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950, confera caracterul abuziv al masurii de nationalizare si un astfel de titlu, emis cu incalcarea legii, nu poate fi considerat valabil, fiind lovit de nulitate absoluta.
Prin urmare, statul nu poate invoca proprietatea asupra imobilului revendicat in baza unui titlu nul, in speta nefiind aplicabile dispozitiile Legii nr. 112/1995, act normativ ce reglementeaza regimul juridic al unei categorii restranse de imobile, respectiv cele cu destinatie de locuinta, preluate cu titlu valabil de Statul Roman.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a R.A.E.D.P.P. Constanta, ambele instante judicios au stabilit ca parata recurenta a fost infiintata prin Hotararea Consiliului Local Constanta nr. 332 din 2 august 1996, si conform art. 1 din Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin Hotararea nr. 361 din 13.09.1996, administreaza imobilul in litigiu, astfel ca, alaturi de Municipiul Constanta, are calitate procesuala pasiva, hotararea pronuntata urmand a-i fi opozabila.
Recursul declarat de paratii Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta, este inadmisibil.
Art. 316 Cod procedura civila - potrivit caruia dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice - nu poate fi invocat pentru ca, in conditiile art. 293 si 2931 Cod procedura civila, sa se declare un recurs incident sau un recurs provocat.
Art. 316 Cod procedura civila ingaduie ca, in recurs, sa se aplice dispozitiile privitoare la judecata in apel.
Or, art. 293 si 2931 sunt inscrise in Capitolul I intitulat "Termenul si formele apelului", judecarea apelului constituind capitolul II al Titlului IV din cartea a II-a a codului.
Pe de alta parte, specific apelului este devolutiunea care, in limitele fixate de apelant, prin motivele de apel, inseamna o analiza a sentintei atat sub aspectul nelegalitatii cat si al netemeiniciei, putandu-se stabili o alta situatie de fapt decat cea retinuta de prima instanta.
In schimb, in etapa recursului se cerceteaza numai nelegalitatea hotararii atacate.
A aprecia ca dispozitiile art. 316 Cod procedura civila pot fi folosite pentru a justifica aderarea la recurs ar insemna o ignorare a deosebirilor de natura si regim juridic dintre apel si recurs si extinderea, prin analogie, a unor institutii incompatibile cu etapa procesula a recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta si ca inadmisibila cererea paratilor Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta de aderare la recursul primei parate.
Actiune in revendicare. Imobil preluat de stat prin nationalizare. Admisibilitate.
- Recurs incident si recurs provocat. Inadmisibilitatea in recursul reglementat prin art. 299 si urmat. din C.pr.civ.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drept procesual civil.
- Imobil nationalizat.
- Revendicare.
- Recurs incident si recurs provocat.
- Decretul nr. 92/1950; art. II
- C.pr.civ.: art. 480 C.civ.
- C.pr.civ.: art. 293, art. 2931, art. 316.
1. Incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950 confera caracterul abuziv al masurii de nationalizare si un astfel de titlu, emis cu incalcarea legii, nu poate fi considerat valabil, fiind lovit de nulitate absoluta. Ca urmare, statul nu poate opune un titlu valabil persoanei care revendica imobilul ce a fost preluat abuziv prin nationalizare.
2. Persoana juridica ce are posesia si administrarea imobilului nationalizat are calitate procesuala pasiva, acasta urmand a fi obligata in actiunea in revendicare, fondata pe art. 481 C.civ. - actiune introdusa anterior Legii nr. 10/2001- iar nu statul.
3. Recursul incident si recursul provocat nu sunt admisibile in calea de atac a recursului reglementat, prin art. 299 si urmat. C.pr.civ., fiind potrivnice acesteia in sensul prevazut in art. 316 din acelasi Cod.
I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 525 din 27 ianuarie 2005.
La 13 septembrie 1999, reclamanta A.C.C., a solicitat instantei obligarea paratilor Statul Roman, Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si Regia Autonoma "Exploatarea Domeniului Public si Privat" Constanta, sa-i lase in deplina proprietate si posesie un imobil situat in Constanta, compus din constructie si teren.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 3 iunie 1944, cu actul de vanzare nr. 578 transcris la Grefa Tribunalului Constanta sub nr. 432 din 3.06.1944, autoarea sa M.Gh.A. a dobandit imobilul compus din parter, etaj si mansarda si terenul aferent. Imobilul a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, cu toate ca autoarea sa nu se incadra in categoriile de persoane avute in vedere de acest act normativ. Este unica mostenitoare a defunctilor sai parinti G. si M.A., calitate in care este indreptatita sa formuleze actiunea.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 436 din 22 mai 2000, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea, retinand ca imobilul revendicat a apartinut familiei autorilor reclamantei, ai caror membri nu faceau parte din categoria persoanelor exceptate de la nationalizare.
Apelul declarat de reclamanta a fost respins de Curtea de Apel Constanta, prin decizia nr. 86 din 20.03.2001, pentru aceleasi considerente avute in vedere de prima instanta.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, sustinand ca in mod gresit ambele instante au considerat inaplicabile prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950.
Curtea Suprema de Justitie, (denumita asa la data judecarii) prin decizia nr. 2038 din 24 mai 2002, a admis recursul declarat de reclamanta, a casat ambele hotarari si a trimis cauza spre o noua judecata la instanta de fond.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele: Rezolvarea data de instanta problemei categoriei socio-profesionale in care se incadra autorul reclamantei si in raport de aceasta a incidentei art. II din Decretul nr. 92/1950 este gresita, analiza probatoriilor fiind incompleta si necoroborata. Exceptia de ordine publica a inadmisibilitatii actiunii, formulata pentru prima data in recurs de intimata parata Regia Autonoma "Exploatarea Domeniului Public si Privat" Constanta, este nefondata. Sustinerea ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, instantele nu mai pot verifica valabilitatea titlului statului, in baza art. 6 din Legea nr. 213/1998, este contrara principiilor generale in drept in materia aplicarii legii civile in timp. Ar fi imposibil de justificat teoretic de ce o actiune in revendicare, intemeiata pe dreptul comun (art. 480 si urm. C.civ.), aflata deja de mai multi ani pe rolul instantelor, devine inadmisibila prin aparitia unei legi speciale de reparatie.
Tribunalul Constanta, prin sentinta nr. 26 din 10 ianuarie 2003, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei R.A.E.D.P.P. Constanta. A fost admisa actiunea si paratii Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si R.A.E.D.P.P. Constanta au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie imobilul revendicat. A fost respinsa actiunea fata de paratul Statul Roman, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut intocmai situatia de fapt invocata de reclamanta: deposedarea in mod abuziv de imobilul in litigiu.
R.A.E.D.P.P. Constanta a atacat cu apel aceasta sentinta, sustinand, in esenta, ca: imobilul revendicat a fost preluat legal de stat in baza Decretului nr. 92/1950; nu a fost notificata in termen de 6 luni, in vederea restituirii in natura a imobilului; gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.
Curtea de Apel Constanta, prin decizia civila nr. 41 din 5 mai 2003, a respins ca nefondat apelul retinand ca: imobilul in litigiu se afla in administrarea R.A.E.D.P.P. Constanta, regie autonoma, care il exploateaza prin inchiriere, astfel ca are calitate procesuala pasiva; reclamanta s-a legitimat ca proprietar al imobilului revendicat, iar deposedarea antecesorilor acesteia de imobil s-a facut in mod abuziv, cu incalcarea Decretului nr. 92/1950.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata R.A.E.D.P.P. Constanta, care a criticat hotararea pronuntata in cauza, pentru aplicarea gresita a legii, reiterand acelasi motiv ca si in apel.
La termenul de judecata din data de 30 aprilie 2004, paratii Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta - prin primar au depus cerere de aderare partiala la recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta. In drept, si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 316 si art. 293 alin. 1 Cod procedura civila
Recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta, nu este fondat.
Formuland actiunea in revendicare, reclamanta a dedus judecatii incalcarea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, solicitand restabilirea acestui drept, incalcat prin aplicarea abuziva a dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950.
Incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul nr. 92/1950, confera caracterul abuziv al masurii de nationalizare si un astfel de titlu, emis cu incalcarea legii, nu poate fi considerat valabil, fiind lovit de nulitate absoluta.
Prin urmare, statul nu poate invoca proprietatea asupra imobilului revendicat in baza unui titlu nul, in speta nefiind aplicabile dispozitiile Legii nr. 112/1995, act normativ ce reglementeaza regimul juridic al unei categorii restranse de imobile, respectiv cele cu destinatie de locuinta, preluate cu titlu valabil de Statul Roman.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a R.A.E.D.P.P. Constanta, ambele instante judicios au stabilit ca parata recurenta a fost infiintata prin Hotararea Consiliului Local Constanta nr. 332 din 2 august 1996, si conform art. 1 din Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin Hotararea nr. 361 din 13.09.1996, administreaza imobilul in litigiu, astfel ca, alaturi de Municipiul Constanta, are calitate procesuala pasiva, hotararea pronuntata urmand a-i fi opozabila.
Recursul declarat de paratii Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta, este inadmisibil.
Art. 316 Cod procedura civila - potrivit caruia dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice - nu poate fi invocat pentru ca, in conditiile art. 293 si 2931 Cod procedura civila, sa se declare un recurs incident sau un recurs provocat.
Art. 316 Cod procedura civila ingaduie ca, in recurs, sa se aplice dispozitiile privitoare la judecata in apel.
Or, art. 293 si 2931 sunt inscrise in Capitolul I intitulat "Termenul si formele apelului", judecarea apelului constituind capitolul II al Titlului IV din cartea a II-a a codului.
Pe de alta parte, specific apelului este devolutiunea care, in limitele fixate de apelant, prin motivele de apel, inseamna o analiza a sentintei atat sub aspectul nelegalitatii cat si al netemeiniciei, putandu-se stabili o alta situatie de fapt decat cea retinuta de prima instanta.
In schimb, in etapa recursului se cerceteaza numai nelegalitatea hotararii atacate.
A aprecia ca dispozitiile art. 316 Cod procedura civila pot fi folosite pentru a justifica aderarea la recurs ar insemna o ignorare a deosebirilor de natura si regim juridic dintre apel si recurs si extinderea, prin analogie, a unor institutii incompatibile cu etapa procesula a recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de parata R.A.E.D.P.P. Constanta si ca inadmisibila cererea paratilor Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta de aderare la recursul primei parate.
-
kinga
-
jojo
-
zoltancsiki
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 32 guests