Autoritate de lucru judecat

[mariusms]

Impotriva administratorului societatii A s-a facut plangere penala pentru infractiunea de evaziune fiscala (art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale).
Plangerea penala a fost facuta de reprezentantii societatii B. In fapt, intre cele doua societati se incheiase un contract cu prestatii succesive (consultanta). B a platit lui A iar ulterior s-a razgandit si a facut plangere penala impotriva administratorului lui A, sustinand ca prestatiile lui A nu ar fi reale.
Parchetul a dat rezolutie de NUP, pentru ca s-a dovedit, pe baza de expertiza, ca prestatiile lui A sunt si reale si de valoarea facturata. Reprezentantii lui B au facut plangere impotriva rezolutiei de NUP. Prima instanta penala dar si instanta penala de recurs au mentinut rezolutia parchetului, constatand totodata acelasi lucru, prestatiile sunt reale, la fel si valoarea facturata. Deci fapta de evaziune nu exista pentru ca prestatiile sunt reale.

De aici incepe distractia.
Reprezentantii lui B au formulat actiune in constatarea nulitatii contractului de mai sus. Prima instanta l-a declarat valabil, insa ICCJ l-a declarat nul (pentru ca directorul executiv nu ar avea calitatea de a reprezenta societatea la semnarea unui contract - am vazut si decizii tot ale ICCJ care spun exact contrariul).
Dupa anularea contractului, pe calea unei actiuni separate, B a solicitat restituirea platii. A s-a opus, sustinand ca anularea unui contract cu prestatii succesive produce efecte pe viitor (exceptie de la efectul retroactiv al nulitatii, dar si de la principiul restitutio in integrum).
Instantele civile (inclusiv ICCJ) au admis actiunea lui B, pe motivul ca A nu a dovedit ca ar fi efectuat prestatiile, pentru a se excepta de la restitutio in integrum.
A a depus sentinta si decizia definitiva din penal, impreuna cu raportul de expertiza din dosarul parchetului si a argumentat ca opinia comuna a specialistilor in drept procesual penal indica faptul ca instanta civila nu poate examina o actiune civila indreptata impotriva persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale in baza art. 10 lit. a) din Codul de procedura penala, intrucat fapta nu exista (a se vedea Drept procesual penal - Partea generala, Gheorghe Nistoreanu si altii, pag. 72, Bucuresti, 1994, si Tratat de drept procesual penal - Partea generala, Nicolae Volonciu, pag. 238-239, Bucuresti, 1996). Daca nu exista fapta, nici asupra unei alte persoane nu se poate actiona in civil. In speta sintagma nu exista fapta este echivalenta cu sintagma prestatiile sunt reale.

Consider ca este absurd ca instanta penala sa spuna ca fapta nu exista iar instanta civila, trecand peste art. 22 C.proc.pen. sa spuna ca fapta exista. S-a calcat astfel in picioare onoarea administratorului societatii A.

Poate administratorul lui A sa se indrepte cu succes la CEDO? Dar A poate?

[krisstina]

Cred ca administratorul lui A poate reclama incalcarea art. 6 pentru:
- insecuritatea raporturilor juridice (spui: am vazut si decizii tot ale ICCJ care spun exact contrariul)
- instanta civila poate nu a motivat inlaturarea probei inscrisului autentic reprezentat de sentinta penala.

Nu cred ca este incident aici art.22 Cpp, nu e vorba de actiunea civila alaturata actiunii penale.

Speta nu are legatura cu art. 8 - cu protejarea demnitatii.

A nu are capacitate procesuala. Potrivit art.34 al Conventiei, Curtea poate fi sesizata cu o cerere de orice persoana fizica, orce organizatie neguvernamentala sau orice grup de particulari.

[mariusms]

Multumesc.
Referitor la art. 22 C.proc.pen. te contrazic, pentru ca hotararea definitiva a instantei penle are autoritate de lucru judecat in fata oricarei instante civile (nu trebuie neaparat sa fie alaturata actiunii penale) cu privire la fapta. Este de neconceput ca o fapta sa existe si sa nu existe in acelasi timp.

Referitor la art. 8 din Conventie, administratorul nu a fost condamnat pentru ca fapta nu exista, insa sociatatea condusa de el a fost obligata de instanta civila pentru ca fapta exista. Ce-ar fi acum ca societatea sa se indrepte impotriva administratorului? Oricum, eu cred ca demnitatea este dincolo de opozabilitatea din dreptul civil.

[krisstina]

... opinia comuna a specialistilor in drept procesual penal indica faptul ca instanta civila nu poate examina o actiune civila indreptata impotriva persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale in baza art. 10 lit. a) din Codul de procedura penala, intrucat fapta nu exista (a se vedea Drept procesual penal - Partea generala, Gheorghe Nistoreanu si altii, pag. 72, Bucuresti, 1994, si Tratat de drept procesual penal - Partea generala, Nicolae Volonciu, pag. 238-239, Bucuresti, 1996).

Ai citat din Moldovan si altii impotriva Romaniei, parag.84? De parag.85, 117 si urmatoarele ce zici?

[mariusms]

Da, dar paragraful 85 se refera la rezolutia procurorului pentru care nu s-a facut plangere. In speta instanta penala, prin hotarare definitiva a pastrat rezolutia si chiar a spus ca fapta nu exista, prestatiile fiind reale.

[krisstina]

Poate administratorul lui A sa se indrepte cu succes la CEDO? Dar A poate?

Poate si S.C. A. uite Cauza Societatea Comerciala "Masinexportimport Industrial Group" - S.A. impotriva Romaniei.

[mariusms]

Multumesc pentru raspunsuri, Krisstina.
Interesant punctul tau de vedere de aici : "Cred ca administratorul lui A poate reclama incalcarea art. 6 pentru:
- insecuritatea raporturilor juridice (spui: am vazut si decizii tot ale ICCJ care spun exact contrariul)
- instanta civila poate nu a motivat inlaturarea probei inscrisului autentic reprezentat de sentinta penala. "

As mai adauga ca avem o ingerinta in viata particulara a unei persoane (administratorul lui A). Instanta civila nu putea si nu avea voie sa spuna ca fapta prevazuta de legea penala exista, din moment ce legea procesuala penala interzice asta (art. 22 C.proc.pen.). Deci ar fi incident si art. 8 din Conventie.

Astept cu nerabdare sa mai dezbatem si invit si pe altii, daca sunt binevoitori sa discutam.

[krisstina]

Nu inteleg de ce crezi ca exista o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului sau a corespondentei.

"Cu referire la integritatea morala a unei persoane, fosta Comisie a decis ca aceasta intra in notiunea de "viata privata" in sensul articolului 8, dar ca acest text nu apara dreptul unei persoane la o buna reputatie morala, aceasta tinand de domeniul art.10 din Conventie." - Birsan C., CEDO, vol.I, pg.608, parag.57.

In cazul tau, nu se pune nici problema art.10.

[mariusms]

Consider ca o instanta civila nu poate spune ca cineva a savarsit o fapta, din moment ce o instanta penala spune ca acea persoana nu a savarsit aceeasi fapta. Este evident ca avem o ingerinta a instantei civile in viata particulara a acelei persoane. Nu la art. 10 din Conventie m-am referit, ci la art. 8 (am rectificat).

[attorneyatlaw]

mariusms cred ca nu intelegi la ce se refera art. 8 si ce intelege Curtea prin viata privata.
Nu ar strica sa te mai documentezi putin in domeniu.

Btw, din cele scrise de tine mie nu mi/a rezultat ca instanta civila ar fi spus vreo clipa ca exista infractiunea de evaziune fiscala, aceea pentru care instanta penala s-a pronuntat prin mentinerea rezolutiei de nup.

[mariusms]

mariusms cred ca nu intelegi la ce se refera art. 8 si ce intelege Curtea prin viata privata.
Nu ar strica sa te mai documentezi putin in domeniu.

Btw, din cele scrise de tine mie nu mi/a rezultat ca instanta civila ar fi spus vreo clipa ca exista infractiunea de evaziune fiscala, aceea pentru care instanta penala s-a pronuntat prin mentinerea rezolutiei de nup.

1. Nu am practica pe CEDO, ceea ce inseamna ca ma documentez.

2. Art. 22 C.proc.pen. se refera la fapta, nu neaparat la infractiune (adica fapta, vinovatia si pericolul social intrunite cumulativ).

Dar pozitia Krisstinei vis a vis de art. 6 pct 1, cu instabilitatea raporturilor juridice este un punct solid de plecare.

[valic]

Nu tin sa am o polemica cu tine si pe acest subiect, dar ....art.22Cpp nu se aplica aici sau, cel putin, asa reiese din ce ai spus pana acum. Mai concret nu poti sa explici?

[mariusms]

Explica tu inainte de ce nu se aplica art. 22 C.proc.pen.

[valic]

Pai, dle.mariusms instanta penala a spus ca nu exista evaziune fiscala, nu am inteles ca instanta civila sa fi spus ceva despre evaziunea fiscala. De aceea nu se aplica art.22 Cpp.Parerea mea, dar poti sa ma contrazici.Daca vrei, cu argumente serioase.

[charlotte]

Impotriva administratorului societatii A s-a facut plangere penala pentru infractiunea de evaziune fiscala (art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale).
Plangerea penala a fost facuta de reprezentantii societatii B. In fapt, intre cele doua societati se incheiase un contract cu prestatii succesive (consultanta). B a platit lui A iar ulterior s-a razgandit si a facut plangere penala impotriva administratorului lui A, sustinand ca prestatiile lui A nu ar fi reale.
Parchetul a dat rezolutie de NUP, pentru ca s-a dovedit, pe baza de expertiza, ca prestatiile lui A sunt si reale si de valoarea facturata. Reprezentantii lui B au facut plangere impotriva rezolutiei de NUP. Prima instanta penala dar si instanta penala de recurs au mentinut rezolutia parchetului, constatand totodata acelasi lucru, prestatiile sunt reale, la fel si valoarea facturata. Deci fapta de evaziune nu exista pentru ca prestatiile sunt reale.


Reprezentantii lui B au formulat actiune in constatarea nulitatii contractului de mai sus. Dupa anularea contractului, pe calea unei actiuni separate, B a solicitat restituirea platii. A s-a opus, sustinand ca anularea unui contract cu prestatii succesive produce efecte pe viitor (exceptie de la efectul retroactiv al nulitatii, dar si de la principiul restitutio in integrum).
Instantele civile (inclusiv ICCJ) au admis actiunea lui B, pe motivul ca A nu a dovedit ca ar fi efectuat prestatiile, pentru a se excepta de la restitutio in integrum.
A a depus sentinta si decizia definitiva din penal, impreuna cu raportul de expertiza din dosarul parchetului si a argumentat ca opinia comuna a specialistilor in drept procesual penal indica faptul ca instanta civila nu poate examina o actiune civila indreptata impotriva persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale in baza art. 10 lit. a) din Codul de procedura penala, intrucat fapta nu exista Daca nu exista fapta, nici asupra unei alte persoane nu se poate actiona in civil. In speta sintagma nu exista fapta este echivalenta cu sintagma prestatiile sunt reale.

Consider ca este absurd ca instanta penala sa spuna ca fapta nu exista iar instanta civila, trecand peste art. 22 C.proc.pen. sa spuna ca fapta exista. S-a calcat astfel in picioare onoarea administratorului societatii A.

?

Valic, nu ca ma intereseaza, dar vreau sa stiu, tu chiar ai citit prima postare???
sau te plictisesti si dai cu pararea???