"Prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile."
In legea nr. 85/2006 (in vigoare), la art. 3, insolventa este definita astfel:
"insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei."
Am intalnit opinia potrivit careia insolventa s-ar raporta numai la un singur creditor si ca nu ar mai fi doar o stare de incapacitate de plata.
Potrivit vechii Legi nr. 64/1995, debitorul putea sa arate ca nu este in incapacitate de plata (insolventa) si ca refuza plata catre creditorul care a formulat cererea de insolventa fara rea-credinta, adica avand exceptii ridicate impotriva creantei (intr-un proces, de exemplu). Practica judecatoreasca este consecventa sub acest aspect.
Dar, potrivit noii legi, prezumtia de insolventa vadita se poate rasturna aratand ca debitorul face plati si ca refuza fara rea-credinta plata catre creditorul care a formulat cererea de insolventa?
In opinia mea da, deoarece insolventa este o stare a unui patrimoniu, generala si nu se raporteaza la un anume creditor.
Are cineva practica pe Legea nr. 85/2006, cu contestatii admise?
Multumesc.
unde o tot curci cu furtul 