poderea audierii minorului

[MirceaA]

Buan seara/ziua. Sunt intr-un proces de divort ca parat. Sotia mea a intentat divort si neputand scrie ca si-a gasit pe altul, a scris tot felul de minciuni, minciuni ce vor fi dovedite la infatisarea cu martori. Ea cere si incredintarea minorului de 11 ani. Dintotdeauna eu m-am ocupat de baiat, avand un program flexibil. Minorul nici nu vrea sa auda sa plece de langa mine. La scoala tot eu ma duc la toate sedintele, il duc si il aduc de la scoala, ma ocup pe pregatirea lui, de activitatile extrascolare (sport, meditatii limbi straine). Sotia (inca) are un program foarte incarcat, este foarte carierista si practic timp zero, dar vrea incredintarea ... nu stiu de ce... cred ca dintr-un orgoliu nemasurat. Ce sanse am sa mi se incredinteze minorul? Cat cantareste acea audiere a minorului si alegerea lui de a ramane cu mine?
Va multumesc din suflet pentru timpul pe care il cheltuiti pentru a ne lamuri in nenorocirile noastre.

[luc4s]

Conteaza foarte mult ce spune copilul.
Pe de alta parte, rareori un copil e despartit de mama sa :?
Depinde mult de celelalte probe administrate si de noroc.
Bafta. :)

[MirceaA]

daca ea este medic si are o garda la 6 zile, 2 zile/saptamana consultatii private. deci 3 zile din 6 timp de copil = 0.

[luc4s]

Poate mai raspund si avocati sau judecatori, care se confrunta cu dintr-astea destul de des :?

[MirceaA]

multumesc de incurajare

[wolfyii]

Pentru ca ai fost sfatuit numai in penal, hai sa vezi ce optiuni ai strict pe obligatia de intretinere.

1. Poti formula cerere de majorare pensie de intretinere, in conditiile in care aceasta a ramas aceeasi de cel putin 2 ani, iar tu dovedesti ca nu obtii venituri;

2. In plus, ca un alt capat de cerere, eu as incerca o actiune in pretentii avand ca obiect plata intretinerii restante pe ultimii 2 ani, daca se globalizeaza intr-o suma, poti pune hotararea in executare si il poti executa silit pe debitorul obligatiei.

3. sau o transformare a obligatiei de intretinere restanta intr-o suma globala, pe care s-o executi din bunurile debitorului, cand hotararea devine definitiva si executorie.

[MirceaA]

ooops.. cred ca ultima postare nu are legatura cu intrebarea mea...

[wolfyii]

oooops, sorry

[robin_hood_2]

...eu cred ca ai sanse reale sa obtii incredintarea minorului daca poti proba tot ceea ce sustii si daca baiatul doreste sa stea cu tine;nu e un argument decisiv in favoarea ta acela ca mama se dedica f. mult carierei...sunt femei singure, in tot felul de situatii, care trebuie sa munceasca din greu pt. copii, facturi, pensie etc, asa ca ii cresc "printre picaturi", ca n-au incotro...si nu le ia nimeni copiii din cauza asta..
...ceea ce primeaza e interesul copilului, care se analizeaza prin prisma tuturor factorilor care conteaza..
..in ipoteza in care copilul ramane la tine, trebuie sa tii cont ca mama va continua si trebuie sa joace un rol important in viata lui;din cate am mai vazut, pe masura ce copilul creste, parintele care se ocupa de el cam pierde teren in fata celuilalt, deoarece grija presupune si interdictii, iar adolescenta unui copil e ...very demanding pt. parinti..
..de regula, cand incepe lupta pt. incredintarea unui copil, parintii sunt ca la turnir si pierd din vedere ce-i asteapta si ce e mai bine pt. copil...
...stiu un caz in care o fetita de 4 ani a fost incredintata tatalui, desi mama era ok, dar se ocupa prea putin de copil, iar la 12 ani s-a dus la maica-sa de buna voie, ca-i lipsea...
...in ziua de azi sunt destule cazuri in care copiii raman la tati..

[wolfyii]

Sotia mea a intentat divort si neputand scrie ca si-a gasit pe altul, a scris tot felul de minciuni, minciuni ce vor fi dovedite la infatisarea cu martori. Ea cere si incredintarea minorului de 11 ani. Dintotdeauna eu m-am ocupat de baiat, avand un program flexibil. Minorul nici nu vrea sa auda sa plece de langa mine. .

Daca sotia ta a solicitat desfacerea casatoriei din vina exclusiva a ta si-si va dovedi afirmatiile cu declaratiile de martori, este posibil ca judecatorul sa fie tentat sa incredinteze minorul reclamantei. Subiectivismul isi spune adeseori cuvantul, chiar si fara sa ne dam seama.

Ai spus ca este doar o ambitie personala a sotiei tale de a-i fi incredintat minorul. Daca este asa in realitate, si nu se va ocupa de el, il va neglija si nu va fi un parinte bun, ai oricand optiunea unei noi cereri de reincredintare minor.
Cerere pe care o vei putea dovedi cu martori. Intre timp, avand atatea responsabilitati pe cap, copil, cariera, si daca mai si spui ca e doar un orgoliu dorinta de a i se incredinta copilul, poate va ceda.
Am avut destule cazuri cand tatal a obtinut incredintarea minorului la un an doi dupa desfacerea casatoriei, prin reincredintare. Plus ca minorul este la o varsta cand poate fi crescut si de tata, fara probleme.

[LUMINITA2006]

Ca om, te-as sfatui sa faci tot posibilul sa gasesti o cale de rezolvare a acestei situatii pe cale amiabila. Nu e atat de important cui ii este incredintat copilul, cat colaborarea celor 2 parinti la cresterea si educarea copilului. Si acest aspect este cu atat mai important cu cat copilul se afla in pragul pubertatii, vede multe si intelege cat poate, prin prisma putinei experiente de viata pe care o are, divortul este deosebit de traumatizant pentru el, iar refugiul cel mai probabil va fi in ideeea ca de acum poate sa profite de 2 parinti, stare de lucruri care va fi incurajata si mai mult daca cei doi parinti nu colaboreaza. Iar aceasta conjuctura va fi in mod cert defavorabila copilului.
Din acest motiv eu v-as recomanda sa incercati sa depasiti toate animozitatile personale (si care sunt convinsa ca nu sunt putine), si sa incercati sa gasiti o cale de a va intelege atat pe divort (fara a arunca cu pietre prea mari unul in altul, ceea ce va agrava relatiile dintre dvs.) si sa gasiti o cale de a conlucra efectiv si fara limitari la cresterea copilului.
Din practica si inclusiv din experienta personala va pot spune ca acest lucru este posibil, daca ambii parinti sunt oameni inteligenti, rezonabili si pun binele copilului mai presus de orgoliile sau sentimentele negative personale. Cu riscul de a ma repeta, va spun ca aceasta cale e grea, dar posibila si mai ales dezirabila.

[wolfyii]

Sfatul Luminitei este foarte intelept.
Ar fi bine sa tii cont de el.

[MirceaA]

multumesc mult de incurajari si sfaturi. Sfatul Luminitei este, din pacate, tardiv. In primele 4-5 luni am incercat din toate puterile mele sa discut, sa negociez o intelegere "de forma". I-am spus ca nu ma intereseaza daca are pe cineva (lucru confirmat de 4 colegi de servici ai sotiei) si ca dragoste cu sila nu se poate, dar sa aiba inteligenta de a ramane in continuare in familie, de dragul copilului, care nu merita la 11 ani asa ceva. Mai ales ca el a vazut dintotdeauna grija mea pentru casa, camin, activitatile lui scolare si extrascolare si nu intelege sub nici o forma actiunea ei. Mai ales ca i-a spus si ei ca vrea sa ramana cu mine si ca "cine vrea sa paraseasca cuibul meu, e liber s-o faca". Si acum, la sfarsit, si oful meu. Cum sa mai traiesti impreuna cu cineva care dupa 14 ani de casatorie si 5 ani de prietenie inainte, timp in care ai fost "om de familie", iti baga asa un cutit in spate?

[LUMINITA2006]

Eu nu iti sugeram sa continui sa traiesti cu sotia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ci sa divortati in termeni buni si sa continuati sa comunicati, inabusindu-va sentimentele negative, in interesul copilului. Astfel, copilul poate fi incredintat mamei, dar cand aceasta nu e acasa sau nu poate sa se ocupe de el, il suna pe tata, si daca acesta are mai mult timp, se ocupa el. daca mama nu are timp de sedinta cu parintii, il suna pe tata si se duce el. daca minorul cere blugi si pantofi sport marca***, mama il suna pe tata si il intreaba daca crede ca merita sau nu si daca e cazul sa-i cumpere. daca tata pleaca in concediu, intr-un loc care ar fi spre sanatatea copilului sa mearga si el, mama isi da acordul. daca e bolnav copilul si necesita tratament si ingrijire, parintii se anunta si hotarasc cine merge cu el la doctor, ce tratamente ar fi mai bine sa i se administreze etc. Lista e lunga , dar, daca ambii sunt hotarati in acest sens, se poate, inclusiv in varianta in care fostii soti isi vor stabili alte relatii cu alte persoane sau chiar se recasatoresc. Bunavointa sa fie.

[aho]

acuma, lasand la o parte utopiile despre comportamentul parintesc dupa divort...
este important ce doreste copilul
dar mai sunt si alte criteirii :daca parintele este capabil sa intretina copilul, daca este un model bun ptr copil : nu bea nu se cearta samd, posibilitatile financiare ale parintilor, cine este proprietarul locuintei .
cum spunea si robin faptul ca sotia ta este " carierista" nu inseamna ca nu este capaila sa creasca copilul
@luminita daca experienta ta personala ti-a dovedit ceea ce sustii, cred ca intre parinti n-au existat niciodata sentimente, dar nu poti da aceeasi reteta si acolo unde la baza casatoriei au existat sentimente.