Am vazut pe site ca s-a mai plans lumea de faptul ca una au scris candidatii si altfel a punctat comisia.
Eu am avut acelasi soc : sa vad ca nota pe care o asteptam este cu 3-4 puncte mai mica decat cea acordata (nu ma refer la nota generala, desi si aceea este catastrofala fata de propriile-mi asteptari), ci la notele acordate la fiecare materie in parte.
Inseamna ca sint de doua ori



De parca nu as mai fi dat examene la viata mea...
Ce sint in fond aceste examene?
Un sport?
Aud ca sint unii oameni care dau de 7 ori pana intra (cunosc un caz, a luat omul a saptea oara).
De ce nu li s-ar interzice atunci de la cea de-a cincea oara sa mai dea examenul? Imi este greu sa cred ca nestiinta este cea care il impiedica pe om sa treaca de barem. Atata perseverenta nu se poate baza pe inconstienta constanta a candidatului de a se prezenta la examen cu materia nestiuta.
Daca se ia examenul a sasea si a saptea oara, inseamna ca este dintr-o pura intamplare, omul tot nestiutor si prost ramanand, asa cum a dovedit-o in mod repetat si deci tot inadecvat sistemului este prin urmare. Iar examenul nu trebuie sa reflecte pura intamplare, hazardul, ci stiinta si temeinicia.
Este o solutie fantezista, dar in acord cu pretentiile celor care corecteaza, care mie mi se par rupte de realitate, cu atat mai mult cu cat nu inteleg ce anume au avut in vedere.
Nu as fi de acord cu ea, fireste, sa nu se supere nimeni pe mine, dar o propun ca solutie finala pentru masacrarea masei de candidati care spera si da examene la nesfarsit.
Sa li se curme intr-un fel chinul prin aceasta interdctie ar fi mai simplu si mai uman, decat sa li se dea mereu sperante desarte, pentru ca in final, cand omul este fericit ca a scris si este sigur ca va lua examenul, sa vada ca nici vorba de asa ceva.
Astept pareri de la cei care au dat examenul (care ma vor ataca, desigur, dar ii rog sa nu o faca, nu am nimic cu ei, ii felicit) si de la cei care au de gand sa il mai dea.
Sa stam asa , sa ne rupa in doua si sa nu spunem ca a fost inuman pentru a o incasa a treia, a saptea oara?
Oare nu om avea ceva mai bun de facut pe lumea asta decat sa ne prezentam la acest examen?
Fiindca ma gandesc ca, la un anumit moment, nici macar dorinta de a deveni procuror sau judecator nu mai este cea care ii impinge pe oameni inainte, ci pur si simplu faptul de a vedea fiecare ca a reusit in sfarsit, ca a trecut prin stramtoarea chinuitorului barem cu bine.
E ca la ruleta : iti dai toti banii numai sa vezi ca o data macar ai nimerit si nimeni nu te poate opri. Nici macar gandul ca iti cheltuiesti toate resursele. Nu ai pace pana la final.
Ceea ce la inceput parea doar o distractie ( ma refer la joc, nu la examen), a disparut ca un fum.
A ramas doar ambitia si nu stiu daca aceasta este suficienta.
Dupa luarea examenului, ambitia in sfarsit satifsfacuta se dezumfla ca un balon si ma gandesc daca nu te trezesti intrebandu-te :"de-aia m-am chinuit asa de mult?" (admitand ca ceea ce se intampla mai departe in meseria aleasa nu corespunde asteptarilor).
Ce ziceti?
Este intr-un film pe care l-am vazut de curand o replica : cand zeii vor sa te pedepseasca, iti indeplinesc dorintele. ("Departe de Africa" este filmul)
Sa fie oare vorba despre zeii de la CSM, care o fac din varful pixului rosu?...


