test de paternitate, divort

gabrield · Post by **gabrield** » 15 Jul 2004, 21:34

Buna seara!

Va rog frumos sa ma ajutati, daca se poate, in urmatoarea problema.

Sunt in proces de divort (la inceput) cu sotia. Informatii pe care abia le-am primit ma determina sa ma indoiesc ca sunt tatal copilului rezultat in timpul casatoriei (care acum are aproape patru ani), dar nu aceste este motivul divortului.

As dori sa stiu daca este posibil sa se efectueze un test de paternitate. Am nevoie de acordul sotiei? (as dori sa fac asta, in prima instanta, pentru linistea mea, ca este greu sa traiesti cu indoiala). Ce trebuie facut? Stiti cumva cat costa, aproximativ, si cine plateste? (acest lucru m-ar interesa, pe moment, cel mai mult)

In cazul in care se dovedeste ca nu sunt tatal copilului, ce trebuie facut?
Mai poate fi facut ceva, de vreme ce l-am recunoscut ca fiind copilul meu la data nasterii.

Mii de multumiri.

minodora · Post by **minodora** » 16 Jul 2004, 07:23

Ati crescut copilul aproape 4 ani. Daca-l iubiti mai are vreo importanta al cui e?

attorneyatlaw · Post by **attorneyatlaw** » 16 Jul 2004, 09:23

Testul de paternitate se face la IML si costa cateva milioane.
Il plateste cine il cere, respectiv dvs.
Nu va mai foloseste la nimic, caci dreptul la actiunea in tagada paternitatii se prescrie intr-un an de la nasterea copilului sau de la data cand ati luat cunostinta de nasterea copilului.
Dar, cum intreba colega mea, daca l-ati crescut 4 ani si il iubiti (presupunem noi ca il iubiti) ce importanta are.
Sau ce vina are copilul ca dvs. nu va mai intelegeti cu sotia de vreti sa-i stricati sufletul?
Sunt pe lume oameni care se lupta din rasputeri sa poata creste un copil care stiu sigur ca nu e al lor (adoptat) iar dvs. va luptati sa amarati sufletul unui copil care este al dvs (si asta e un rezultat posibil al testului de paternitate) si va marati sufletul si dvs.
INUTIL, parerea mea

attorneyatlaw · Post by **attorneyatlaw** » 16 Jul 2004, 09:25

Revin ca sa va spun si ca o astfel de proba nu poate fi admisa in cadrul unui proces de divort caci nu este nici pertinenta si nici concludenta caci in cadrul unui astfel de proces nu se dezbate starea civila a copilului ci situatia in care se afla casnicia dvs.

gabrield · Post by **gabrield** » 16 Jul 2004, 20:35

Multumesc pentru raspuns.

Va asigur ca daca ati cunoaste toata situatia, frustrarile, sacrificiile si istoria acestor ani ati gandi poate un pic altfel.

Sunt surprins sa vad reactia dumneavoastra si imi place sa cred ca sfaturile ar fi aceleasi si daca ati avea un client in aceasta situatie si nu ati actiona ca avocata sotiei mele, care de fiecare data cand vede ca pe sotie nu o mai intereseaza divortul insista (total nejustificat si, mai ales, ne-etic, cred eu) in a o convinge sa divorteze, fara a se gandi la copil.

gabrield · Post by **gabrield** » 16 Jul 2004, 20:36

Multumesc pentru raspuns.

Va asigur ca daca ati cunoaste toata situatia, frustrarile, sacrificiile si istoria acestor ani ati gandi poate un pic altfel.

Sunt surprins sa vad reactia dumneavoastra si imi place sa cred ca sfaturile ar fi aceleasi si daca ati avea un client in aceasta situatie si nu ati actiona ca avocata sotiei mele, care de fiecare data cand vede ca pe sotie nu o mai intereseaza divortul insista (total nejustificat si, mai ales, ne-etic, cred eu) in a o convinge sa divorteze, fara a se gandi la copil.

dricaru · Post by **dricaru** » 20 Jul 2004, 22:44

Gabriel..nu dezarma...
Desi spusele antevorbitoarelor sunt corecte in principiu se poate face ceva!
Tu cere proba in vederea tagaduirii paternitatii!
Ti se va respinge bineinteles dar va aduce indoiala in inima judecatorului care este tot un om si el, uneori sensibil la drama judiciara.
Si fa probe pe relatia ei extraconjugala, chiar daca nu va duce la admiterea tagazii paternitatii intr-un divortz! Dar o va incasa eventual din culpa ei exclusiva, lucru ce ar fi o victorie morala pt tine!
Iar in legatura cu copilul sa spui ca doresti sa-ti fie incredintzat tie(chiar daca nu vrei cu adevarat asta si nici nu ti se va da dealtfel)
Va face o impresie buna in instanta aceasta atitudine!
Nu dezarma si nu te mai lua dupa povestile defetiste de pe net!
Baga bine la cap ce ti-am zis si spune-i asta avocatului tau!
Daca n-ai, ia-ti neaparat unun, ca o sa te invetze numai lucruri frumoase!
Hai..curaj!!!!

gabrield · Post by **gabrield** » 20 Jul 2004, 22:52

Va multumesc foarte mult pentru incurajari si sfaturi.

Ma intreb si cat de important este sa fiu reprezentat de o d-na avocat sau de un domn avocat (pentru ca, cel putin din raspunsurile primite, vad o oarecare diferenta de opinii).

Inca o data, multumesc frumos.

attorneyatlaw · Post by **attorneyatlaw** » 21 Jul 2004, 10:01

conteaza mai putin daca eshti barbat sau femeie (ca idee, judecatorii, de regula sunt femei) cred ca mai degraba a contat in situatia dvs. particulara daca "sfatuitorul" are sau nu copii.
Ca daca n-ai nu te gandesti nici o secunda ce poate fi in sufletul unui copil.
daca insa ai.....
Plus de asta sigur ca atitudinea sugerata de Dricaru poate da bine in anumite circumstante.
Dar poate avea si efectul invers.
Din spalat rufele in fata instantei castiga numai avocatii (fara scrupule dupa parerea mea) care pentru bani calca in picioare orice.
Parerea mea de OM nu de avocat, de aceasta data este urmatoarea: Indiferent de circumstante aveti un copil pe care, divortati sau nu, urmeaza sa-l cresteti tot impreuna (fireste daca vreti sa va implicati in cresterea si educarea lui, drepturile si obligatiile parintesti nu se sting ca efect al divortului)
Puteti alege sa faceti chestia aste civilizat, ca doi oameni normali si care s-au iubit candva sau puteti alege sa va scuipati peste gard o viata intreaga.
Depinde de dvs. cum vreti sa traiti. :)

gabrield · Post by **gabrield** » 21 Jul 2004, 19:15

Va multumesc pentru raspuns.

Totusi, parca in mesajele de aici se simte o oarecare discriminare si ma intreb daca acest lucru nu este posibil si la tribunal.
De exeplu, aprececiind foarte mult faptul ca mi-ati raspuns si fara sa intentionez absolut deloc sa va ofensez cumva, nu pot sa nu remarc faptul ca sfatul pe care i l-ati dat "canadianei" (ca si sfaturile pe care le-au primit in general barbatii de la doamne avocat) pare sa vina mai degraba de la o MAMA (si deci FEMEIE!), decat de la un PARINTE. Dar poate ca sunt prea subiectiv...

Cat despre modul de a trai apoi, este o oarecare sansa ca sotia sa traiasca apoi cu cel pe care il suspectez ca poate fi tatal biologic...

Va multumesc.

minodora · Post by **minodora** » 22 Jul 2004, 08:18

M-ati omorat cu discriminarile... 8O

attorneyatlaw · Post by **attorneyatlaw** » 22 Jul 2004, 13:12

Cu scuzele de rigoare, abia acum am priceput problema dvs.
Ceea ce va doare cel mai tare e ca daca va lasa nevasta atunci sa va asigurati ca va avea o viata mizerabila pe viitor.

Daca credeti ca veti trai cu sufletul impacat dupa ce ati traumatizat copilul (care probabil chiar e al dvs. insa gelozia teribila de care suferiti va cam intuneca judecata) atunci platiti milioane la INM, traumatizati copilul si aveti grija sa obtineti o hotarare judecatoreasca in care sa scrie negru pe alb toate astea.
Ca sa o citeasca si copilul cand va fi mai mare si sa se lamureasca cam ce fel de om e tatal lui.

Cat despre discriminari.............

l_unsal · Post by **l_unsal** » 22 Jul 2004, 14:56

Cred ca mesajele scrise de "attoneyatlaw" nu sunt discriminatorii, sunt scrise de un om cu suflet. Dintr-o chetie de genul asta, de suferit nu au decat copii care se vad aruncati de la unul la altul, fara sa priceapa ce se intampla. Iar cele trimise de dricaru, ale unui avocat veritabil. In meseria asta nu trebuie sa ai prea multe sentimente, sau sa le lasi la intrare in sala de judecata.
Acum depinde ce vrei sa obtii in urma procesului. Oricum totul se pare ca se va termina intr-un fel sau altul. Daca vrei doar sa o denigrezi in fata tuturor atunci poti adopta tehnica propusa de dricaru, si vei avea o satisfactie poate de moment,fara sa tii seama care este impactul asupra copilului sau sa lasi lucrurile asa cum sunt si sa fie un proces civilizat.
De ce vrei sa faci testul? Sa demonstrezi celorlalti ca sotia nu a avut un comportament tocmai adecvat in timpul casatoriei si sa-l folosesti in instanta sau doar pentru tine ca sa-ti lamuresti indoiala pe care o ai?

dricaru · Post by **dricaru** » 22 Jul 2004, 20:49

Gabriel....
Nu dezarma, te rog inca o data!
vb cu un avocat fata in fata!
Chiar ca nu conteaza daca e barbat sau femeie!
Si apropo..am o parere f buna despre av femei care reprezinta barbati in div si incredintari..sunt convingatoare si par instantei obiective...
Depinde, e drept de judecator...La un barbat cred ca ai avea mai multe sanse.
Sa nu incepi insa cu recuzarile daca e o femeie pt ca vei cadea in penibil.
Fa ce ti-am zis ca nu o sa-ti para rau.
Nu se pune problema de spalat rufe murdare in public deoarece , in cazul in care sotia ta e adulterina si chiar a avut un copil cu alt barbat in timpul casatoriei cu tine nu merita pic de respect si iti recomand sa o spulberi in instanta, sa constientizeze gravitatea actiunii sale.
In legatura cu aratatul hotaririi copilului cind va fi mare..nu e treaba ta! Sa-i explice mama sa cea necredincioasa cum a avut relatii extraconjugale cu altii..!!
Hai..da fuga la avocat si lasa netul!!!
SUCCES!!!!

gabrield · Post by **gabrield** » 25 Jul 2004, 22:04

Va multumesc frumos pentru sfaturi.

test de paternitate, divort

test de paternitate, divort

Who is online