Incheiere de investire f.ex-cine-i competent sa o pronunte ?
Incheiere de investire f.ex-cine-i competent sa o pronunte ?
Cpr.civ spune ca incheierea de admitere/respingere a investirii cu formula executorie se pronunta de presedintele instantei.
In cazul unei incheieri de admitere a investirii pronuntata de un judecator din cadrul Judecatoriei(si nu de pres.Judecatoriei) aceasta este sau nu lovita de nulitate absoluta?
In cazul unei incheieri de admitere a investirii pronuntata de un judecator din cadrul Judecatoriei(si nu de pres.Judecatoriei) aceasta este sau nu lovita de nulitate absoluta?
Uite ce spune Legea nr. 303/2004:
ART. 22
(1) Judecatorii stagiari judeca:
a) cererile privind pensiile de intretinere, cererile privind inregistrarile si rectificarile in registrele de stare civila, cererile privind popririle, incuviintarea executarii silite, investirea cu formula executorie si luarea unor masuri asiguratorii;
ART. 22
(1) Judecatorii stagiari judeca:
a) cererile privind pensiile de intretinere, cererile privind inregistrarile si rectificarile in registrele de stare civila, cererile privind popririle, incuviintarea executarii silite, investirea cu formula executorie si luarea unor masuri asiguratorii;
Exista cel putin o cale de atac, contestatia la executare.
Mai mult, am vazut si situatii in care s-au solutionat apeluri formulate de debitori, acum n-ar mai fi decat recursuri, pentru ca incheierile in materie necontencioasa se ataca doar cu recurs.
Este intr-adevar de discutat daca ar fi admisibil recursul impotriva incheierii prin care se admite cererea de investire cu formula executorie, pentru ca dispozitiile speciale din matewria executarii silite par sa excluda aceasta cale de atac, dar este cert ca incheierea respectiva poate fi atacata prin contestatia la executare, potrivit ultimelor modificari.
Mai mult, am vazut si situatii in care s-au solutionat apeluri formulate de debitori, acum n-ar mai fi decat recursuri, pentru ca incheierile in materie necontencioasa se ataca doar cu recurs.
Este intr-adevar de discutat daca ar fi admisibil recursul impotriva incheierii prin care se admite cererea de investire cu formula executorie, pentru ca dispozitiile speciale din matewria executarii silite par sa excluda aceasta cale de atac, dar este cert ca incheierea respectiva poate fi atacata prin contestatia la executare, potrivit ultimelor modificari.
Si pentru ca m-am luat cu altele si am uitat sa raspund la intrebare, nu vad nimic nelegal in solutionarea cererii de investire cu formula executorie de catre orice judecator, pentru ca asta este spiritul legii.
Deci e cam asa: o data, demult, toate atributiile astea administrative sa le zicem erau in sarcina presedintelui instantei. Si cum asa nu se putea, el delega e cineva sa faca toate astea. Treptat, in legislatie se introduce formula "presedintele instantei sau judecatorul care il inlocuieste", cum ar fi la art. 114 Cpc.
Stiu ca expunerea mea nu satisface nici cerintele unei logici desavarsite, nici principiul derogarii normei speciale de la cea generala, dar corespunde nivelului constiintei juridice de la noi, chinuita sa se manifeste intr-un cadru legislativ in cazul de fata invechit.
Si inainte de toate regulile de interpretare a legilor, constiinta juridica generala are prioritate.
De aceea, ma indoiesc ca o aparare in sensul nulitatii incheierii pentru motivul ca nu apartine presedintelui instantei ar putea fi agreata de cineva. Si nici macar nu cred ca este pentru o cauza nobila, poate ca intr-un caz particular ar fi, insa la nivel de principiu nu cred.
Si sa intreb si eu ceva: Chiar intotdeauna divortul prin acordul partilor se solutioneaza de presedintele instantei, asa cum prevede legea ?
Deci e cam asa: o data, demult, toate atributiile astea administrative sa le zicem erau in sarcina presedintelui instantei. Si cum asa nu se putea, el delega e cineva sa faca toate astea. Treptat, in legislatie se introduce formula "presedintele instantei sau judecatorul care il inlocuieste", cum ar fi la art. 114 Cpc.
Stiu ca expunerea mea nu satisface nici cerintele unei logici desavarsite, nici principiul derogarii normei speciale de la cea generala, dar corespunde nivelului constiintei juridice de la noi, chinuita sa se manifeste intr-un cadru legislativ in cazul de fata invechit.
Si inainte de toate regulile de interpretare a legilor, constiinta juridica generala are prioritate.
De aceea, ma indoiesc ca o aparare in sensul nulitatii incheierii pentru motivul ca nu apartine presedintelui instantei ar putea fi agreata de cineva. Si nici macar nu cred ca este pentru o cauza nobila, poate ca intr-un caz particular ar fi, insa la nivel de principiu nu cred.
Si sa intreb si eu ceva: Chiar intotdeauna divortul prin acordul partilor se solutioneaza de presedintele instantei, asa cum prevede legea ?
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 35 guests