Sotia plecata in Italia introduce divort si solicita incredintarea minorului. Judecatoria desface casatoria din culpa comuna si incredinteaza minorul mamei, in ciuda faptului ca fiind plecata de citiva ani, de copil s-a ocupat exclusiv tatal si familia acestuia. In prezent sotul pirit a declarat apel iar minorul se afla in continuarea in grija sa.
Pe cale de ordonanta, sotul solicita incredintarea minorului pina la solutionarea definitiva a divortului. Sotia, prin intimpinare invoca urmatoarele exceptii:
- lipsei de interes a actiunii, intrucit "reclamantul nu justifica un interes nascut si actual pentru pastrarea unui drept care s-ar pierde prin intirziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente"
- inadmisibilitatii actiunii, intrucit cererea este admisibila numai daca minorul este in grija celuilalt parinte
Va rog frumos, ce parere aveti ?
Cum se pot demonta exceptiile ?
Va multumesc anticipat!
incredintare minor pe cale de ordonanta in timpul divortului
Mama este plecata din tara iar in conditiile incare minorul i-a fost incredintat ( chiar daca hot nu e definitiva ) nu isi poate exrecita obligatia de supraveghere a copilului. Nici nu poate lua minorul la ea in aceasta etapa intrucit copilul este la scoala.
Parintele caruia minorul i-a fost incredintat reprezinta copilul si patrimoniul acestuia. Ma gindesc ca poate sunt anumite decizii care pot fi luate de ambii parinti sau de cel caruia i-a fost incredintat, si asta ar justifica urgenta
Parintele caruia minorul i-a fost incredintat reprezinta copilul si patrimoniul acestuia. Ma gindesc ca poate sunt anumite decizii care pot fi luate de ambii parinti sau de cel caruia i-a fost incredintat, si asta ar justifica urgenta
Acum cind citesc vad ca am cam spus o timpenie.
Ideea e urmatoarea: daca parintii sunt separati in fapt si nu se inteleg cu privire la exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, nu este normal ca minorul sa fie incredintat unuia dintre ei ? In speta mama, careia i-a fost incredintat copilul, nu poate realiza ocrotirea parintesca, iat tatal care poate ocroti, nu are copilul incredintat.
In lipsa unei hotariri judecatoresti nu este posibil ca tatal sa fie obstructionat in luarea unor decizii privind protectia copilului si sa-i creeze astfel acestuia un pejudiciu ?
Intersul ca o conditie a actiunii civile trebuie analizat in contextul interesului superior al minorului si astfel acesta este intotdeauna nascut si actual.
Mai are cineva vreo parere?
Poate miine, acum e cam tirziu.
Oricum, va multumesc si v-as ramine indatorata pentru orice idee.

nu ma uitati, ok ?
Ideea e urmatoarea: daca parintii sunt separati in fapt si nu se inteleg cu privire la exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, nu este normal ca minorul sa fie incredintat unuia dintre ei ? In speta mama, careia i-a fost incredintat copilul, nu poate realiza ocrotirea parintesca, iat tatal care poate ocroti, nu are copilul incredintat.
In lipsa unei hotariri judecatoresti nu este posibil ca tatal sa fie obstructionat in luarea unor decizii privind protectia copilului si sa-i creeze astfel acestuia un pejudiciu ?
Intersul ca o conditie a actiunii civile trebuie analizat in contextul interesului superior al minorului si astfel acesta este intotdeauna nascut si actual.
Mai are cineva vreo parere?
Poate miine, acum e cam tirziu.
Oricum, va multumesc si v-as ramine indatorata pentru orice idee.



nu ma uitati, ok ?
nu cred ca se poate pune problema lipsei de interes atunci cand e vorba de incredintarea minorului, cu atat mai mult avand in vedere ca acesta este incredintat mamei prin hot judecatoreasca.
cat priveste inadmisibilitatea si asta cred ca nu sta in picioare, nici o prevedere legala nu distinge in sensul in care cererea de incredintare provizorie nu poate fi exercitata decat atunci cand copilul se afla la celalalt parinte.
Problema mea e alta, exista o hotarare de incredintare, chiar daca nedefinitiva. ordonanta presedentiala in cauza au valora practic reincredintare ceea ce mi se pare mie mai problematic
cat priveste inadmisibilitatea si asta cred ca nu sta in picioare, nici o prevedere legala nu distinge in sensul in care cererea de incredintare provizorie nu poate fi exercitata decat atunci cand copilul se afla la celalalt parinte.
Problema mea e alta, exista o hotarare de incredintare, chiar daca nedefinitiva. ordonanta presedentiala in cauza au valora practic reincredintare ceea ce mi se pare mie mai problematic
Mai intai,pot sa spun ca ma surprinde neplacut solutia data de instanta de fond:cum sa incredintezi minorul mamei,in conditiile in care,de cativa ani mama e plecata in strainatate si minorul ,in tot acest timp a ramas in ingrijirea tatalui?!As vrea sa aflu cum a fost motivata aceasta sentinta.
Cred ca,daca instanta de apel incuviinteaza refacerea sau completarea probelor administrate la fond,precum si administrarea de probe noi(propuse,aratate in motivarea apelului),se poate obtine,pe calea apelului,incredintarea minorului spre crestere si educare tatalui.
Ordonanta presedintiala mi se pare total neinspirata.Mai mult ca sigur ca va fi respinsa.Ar fi fost ceva sanse ,daca o introduceai inainte de divort.
Repet,cu un apel bine motivat si probat,se poate obtine incredintarea minorului de catre tatal acestuia.
Daca apelul va fi respins,sentinta instantei de fond va fi definitiva ,deci va putea fi pusa in executare.Amana cat poti executarea si solicita reincredintarea minorului,pe calea dreptului comun.
Mult suucces!
Cred ca,daca instanta de apel incuviinteaza refacerea sau completarea probelor administrate la fond,precum si administrarea de probe noi(propuse,aratate in motivarea apelului),se poate obtine,pe calea apelului,incredintarea minorului spre crestere si educare tatalui.
Ordonanta presedintiala mi se pare total neinspirata.Mai mult ca sigur ca va fi respinsa.Ar fi fost ceva sanse ,daca o introduceai inainte de divort.
Repet,cu un apel bine motivat si probat,se poate obtine incredintarea minorului de catre tatal acestuia.
Daca apelul va fi respins,sentinta instantei de fond va fi definitiva ,deci va putea fi pusa in executare.Amana cat poti executarea si solicita reincredintarea minorului,pe calea dreptului comun.
Mult suucces!
Motivarea e cam asa ( spicuiesc ): "In esenta ambii parinti sunt interesati de cresterea si educarea minorei si amindoi si-au respectat obligatiile parintesti. Nici unul dintre ei nu s-a aratat dezinteresat de soarta copilului.
In opinia instantei ceea ce e determinat in stabilirea interesului minorei sunt urmatoarele: virsta minorei ( acesta fiind la o virsta cind contactul direct, constatnt cu mama este foarte imoprtant - fetita e in clasa doua ), relatia afectiva dintre fiica si mama ( nu rezulta din nici o proba administrata ca minora nu-si iubeste mama ) si interesul vadit si serios pe care l-a aratat si il arata in continuare in cresterea si educarea copilului ( daca ar fi fost dezinteresata nu ar fi plecat in strainatate cu acordul sotului pentru a obtine venituri )."
Acesta dupa ce mai inainte, aceasi instanta, tot in motivare retine ca tatal nu se ocupa in mod corespunzator de minora, cu toate ca probatoriul demonstreaza contrariul. In plus, pune accent instanta pe faptul ca mama ar avea posibilitati financiare mai bune si "daca s-ar intoarce in tara ar prejudicia minora". Insa nu exista nici o dovada la dosar care sa demontreze macar simplul fapt ca sotia lucreaza ( nici un martor, nu mai vorbesc de acte ). Este o simpla presupunere a instantei in sensul ca, fiind plecata in Italia, mama ar realiza venituri indestulatoare. Nu ia insa in considerare veniturile tatalui, care sunt suficiente.
Mai mult decit atit, nu s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul actual al sotiei din Italia si nu exista nici o proba in sensul dovedirii macar al unui minim de conditii. De altfel, singura ancheta sociala a fost efectuata la ultimul domiciliu comun, in care nici tatal nu mai locuieste cu minora ( cererea de a se efectua o ancheta la domiciliul actual al sotului a fost respinsa ).
Mai sunt multe, dar in final, pot spune ca am dovedit si o relatie extraconjugala a mamei cu un cetatean de origine italiana cu care doreste sa se casatoreasca precum si intentia acesteia de a nu mai reveni in tara. De asemenea, niciodata nu adorit sa ia copilul in Italia ( macar invacante ) iar de la inceputul anului nu a mai contribuit financiar la cresterea si educarea acesteia.
Si astfel, minora a fost incredintata mamei!
Am crezut ca mor, nu as fi conceput niciodata asa ceva.
Bineinteles ca am facut apel, si am speranta ca voi redresa situatia, dar tatal e disperat! De aceea am ales provizoriu solutia ordonantei.
Astazi am avut termenul de judecata si nu a fost admisa proba cu martori, doar cu acte! Trebuie sa fac imposibilul pina martea viitoare!
Va mutumesc mult celor ce incercati sa ma ajutati !
In opinia instantei ceea ce e determinat in stabilirea interesului minorei sunt urmatoarele: virsta minorei ( acesta fiind la o virsta cind contactul direct, constatnt cu mama este foarte imoprtant - fetita e in clasa doua ), relatia afectiva dintre fiica si mama ( nu rezulta din nici o proba administrata ca minora nu-si iubeste mama ) si interesul vadit si serios pe care l-a aratat si il arata in continuare in cresterea si educarea copilului ( daca ar fi fost dezinteresata nu ar fi plecat in strainatate cu acordul sotului pentru a obtine venituri )."
Acesta dupa ce mai inainte, aceasi instanta, tot in motivare retine ca tatal nu se ocupa in mod corespunzator de minora, cu toate ca probatoriul demonstreaza contrariul. In plus, pune accent instanta pe faptul ca mama ar avea posibilitati financiare mai bune si "daca s-ar intoarce in tara ar prejudicia minora". Insa nu exista nici o dovada la dosar care sa demontreze macar simplul fapt ca sotia lucreaza ( nici un martor, nu mai vorbesc de acte ). Este o simpla presupunere a instantei in sensul ca, fiind plecata in Italia, mama ar realiza venituri indestulatoare. Nu ia insa in considerare veniturile tatalui, care sunt suficiente.
Mai mult decit atit, nu s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul actual al sotiei din Italia si nu exista nici o proba in sensul dovedirii macar al unui minim de conditii. De altfel, singura ancheta sociala a fost efectuata la ultimul domiciliu comun, in care nici tatal nu mai locuieste cu minora ( cererea de a se efectua o ancheta la domiciliul actual al sotului a fost respinsa ).
Mai sunt multe, dar in final, pot spune ca am dovedit si o relatie extraconjugala a mamei cu un cetatean de origine italiana cu care doreste sa se casatoreasca precum si intentia acesteia de a nu mai reveni in tara. De asemenea, niciodata nu adorit sa ia copilul in Italia ( macar invacante ) iar de la inceputul anului nu a mai contribuit financiar la cresterea si educarea acesteia.
Si astfel, minora a fost incredintata mamei!
Am crezut ca mor, nu as fi conceput niciodata asa ceva.
Bineinteles ca am facut apel, si am speranta ca voi redresa situatia, dar tatal e disperat! De aceea am ales provizoriu solutia ordonantei.
Astazi am avut termenul de judecata si nu a fost admisa proba cu martori, doar cu acte! Trebuie sa fac imposibilul pina martea viitoare!
Va mutumesc mult celor ce incercati sa ma ajutati !
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 26 guests