instigare neizbutita-instigare neurmata de ex.

Discutii privind Dreptul Penal
excalibur

instigare neizbutita-instigare neurmata de ex.

Post by excalibur » 06 Jun 2005, 17:00

Instigarea neizbutita (cand instigatorul nu a reusit sa-l determine pe instigat sa savarseasca infractiunea) este sanctionata la fel cu instigarea neurmata de executare sau in cazul instrigarii nereusite instigatorul nu este pedepsit?

mariusms

Post by mariusms » 06 Jun 2005, 18:18

Activitatea de determinare nu a avut efect in constiinta altei persoane, deci, instigatorul nu va fi pedepsit. Dar ai grija ca in partea speciala a codului asemenea acte pot fi pedepsite ca infractiuni distincte (incercarea de a determina marturia mincinoasa, proxenetismul).

sansiro

Post by sansiro » 07 Jun 2005, 13:46

Instigarea neurmata de executare este acelasi lucru cu ceea ce numesti tu "instigare neizbutita" In cazul in care se adera la teoria ca instigarea neurmata de executare va fi pedepsita numai daca se dovedeste ca aceasta a fost insusita ca faza interna a infractiunii insa nu a mai primit expresia fazei externe, s-ar ajunge in practica la solutii bazate exclusiv pe declaratia celui care a fost instigat ca si-a insusit sau nu ideea instigatorului. O asemenea declaratie nu poate fi controlata in nici un mod si art. 29 C. pen. nu si-ar mai avea rostul. textul trebuie interpretat in asa fel incat sa se poata aplica si proba. Practic, art. 29 C. pen. se aplica ori de cate ori se constata si se probeaza existenta unei instigari care nu a fost urmata de executare, sub rezerva indeplinirii conditiilor privitoare la pedeapsa. At. 29 din partea generala instituie practic o infractiune careia i si stabileste pedeapsa. de aceea trebuie interpretat in asa fel incat sa i se poata aplica regiulile de proba admise de legea procesuala pentru orice infractiune.

mariusms

Post by mariusms » 07 Jun 2005, 14:29

Instigator = persoana care determina cu intentie o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.
La art. 29 se vorbeste de acte de instigare, deci acte prin care se determina cu intentie o persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Per a contrario, daca nu are loc acea determinare, "instigatorul" nu cade sub incidenta legii penale.
Chestiunea cu lasatul la latitudinea instigatului nu are nici o influenta asupra unui text de lege clar ca lacrima. :grin:

sansiro

Post by sansiro » 07 Jun 2005, 19:39

Chiar asa, Mariusms? si cum probezi ca respectivul a fost sau nu determinat? Interpretarea textului in discutie trebuie sa se faca in asa fel incat acest text sa aiba utilitate practica. Trebuie sa recunosti ca textul are o asemenea valoare iar persoanele care practica asa ceva ar trebui sanctionate pe taram penal. Cum faci asta? Ca inculpat pentru fapta de la art. 29 C. pen., nu ti se pare simplu sa te duci la cel instigat si sa i spui ca i rupi dintii daca spune ca a fost determinat s i respectivul va avea grija sa spuna ce l-ai influentat tu? Descrierea instigarii de catre textul legal pe care l-ai invocat se refera la forma de participatie a instigarii si nu la infractiunea care este instigarea neurmata de executare. Cum aplici rationamentul tau la art. 324 C. pen? "Fapta de indemna publicul prin viu grai, scris sau orice alte mijloace la nerespectarea legilor ori de a savarsi fapte ce constiutuie infractiuni se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani fara a se putea depasi pedeapsa pentru infractiunea la care s-a instigat. Crezi ca pentru aplicarea acestui text legal se sta la analizarea faptului ca publicul a fost sau nu "determinat"? Haidade!
Curat ca lacrima, ai? :bye:

mariusms

Post by mariusms » 07 Jun 2005, 20:37

sansiro wrote:Chiar asa, Mariusms? si cum probezi ca respectivul a fost sau nu determinat? Interpretarea textului in discutie trebuie sa se faca in asa fel incat acest text sa aiba utilitate practica. Trebuie sa recunosti ca textul are o asemenea valoare iar persoanele care practica asa ceva ar trebui sanctionate pe taram penal. Cum faci asta? Ca inculpat pentru fapta de la art. 29 C. pen., nu ti se pare simplu sa te duci la cel instigat si sa i spui ca i rupi dintii daca spune ca a fost determinat s i respectivul va avea grija sa spuna ce l-ai influentat tu? Descrierea instigarii de catre textul legal pe care l-ai invocat se refera la forma de participatie a instigarii si nu la infractiunea care este instigarea neurmata de executare. Cum aplici rationamentul tau la art. 324 C. pen? "Fapta de indemna publicul prin viu grai, scris sau orice alte mijloace la nerespectarea legilor ori de a savarsi fapte ce constiutuie infractiuni se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani fara a se putea depasi pedeapsa pentru infractiunea la care s-a instigat. Crezi ca pentru aplicarea acestui text legal se sta la analizarea faptului ca publicul a fost sau nu "determinat"? Haidade!
Curat ca lacrima, ai? :bye:
Nu vezi ca tu "creezi" o prezumtie de vinovatie? Textul de la art. 25 da implicit definitia instigarii, iar instigarea neurmata de executare este tratata la art. 29 (dar este vorba tot de o actiune de determinare efectiva). Explicatia ta este chiar irelevanta, pentru ca, tot asa, si cel care a comis o instigare perfecta, se poate duce la autor sa-l ameninte ca sa taca.
Ia spune-mi tu ce se intampla daca instigi pe cineva care doarme sau care nu cunoaste limba romana? Stii bine ca nici santajul si nici amenintarea nu pot fi comise daca subiectul pasiv nu are capacitatea de a-si da seama de constrangerile sau amenintarile respective.
Si ce legatura are art. 324 cu speta? La art 324 elementul material este fapta de a indemna care inseamna mai putin decat o determinare si, oricum, nu se indreapta catre o singura persoana ca la art. 29. Vezi in acest sens si doctrina (Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu sa, Drept penal, partea speciala, Ed. Europa Nova, 1997, p.602). Nu amesteca specialul cu generalul. :grin:

sansiro

Post by sansiro » 08 Jun 2005, 10:29

Mai vezi sui tu cum este definita instigarea si o sa vezi ca este de fapt un indemn (M. Basarab, Drept penal partea generala, vol I ed. Lumina lex ce an vrei tu). "amestecarea" generalului cu specialul se numeste dupa unele pareri "capacitate de sinteza" iar chestia ai cu imba pe care nu o cunoaste instigatul sau aia cu instigatul adormit care nu aude cxe se intampla nu au relevanta. Infractiunea prevazuta de art. 29 C. pen trebuie savarsita cu intentie ori in ipotezele pe care tu le-ai descris lipseste intentia. Oricum nu ai raspuns la argumentele mele de ordin practic. Cum ai de gand sa aplici textul legal in cauza? Pe declaratia instigatului? Tu crezi ca ala e nebun sa zica: "pai mi-am insusit instigarea dan pana la urma am zis ca mai bine nu!". Am citit ceva practica cu privire la chestia asta si mai toti spun ca au luat-o ca pe o gluma (instigarea), dan de unde, nici nu m-am gandit ca vb serios! Am spus la inceput: strict teoretic solutia este cea pe care o sustii tu, insa in practica trebuie aplicat textul. Mai scoate si tu nasul din manuale si pune-ti si intrebari practice. Legea are si spirit nu numai litera. gandeste-te la urmatorul exemplu: inculpatul incearca sa omoare doua persoane si moare numai una. Cf. art. 176 lit a C. pen. (sper sa nu ma inseal cu privire la litera!!!) exista tentativa la omor deosebit de grav iar pedeapsa ce se cere aplicata este intre6,5 12,5 ani si

sansiro

Post by sansiro » 08 Jun 2005, 10:50

Mai vezi si tu cum este definita instigarea si o sa vezi ca este de fapt un indemn (M. Basarab, Drept penal partea generala, vol I ed. Lumina lex ce an vrei tu). "amestecarea" generalului cu specialul se numeste dupa unele pareri "capacitate de sinteza" iar chestia ai cu limba pe care nu o cunoaste instigatul sau aia cu instigatul adormit care nu aude ce se intampla nu au relevanta. Infractiunea prevazuta de art. 29 C. pen trebuie savarsita cu intentie ori in ipotezele pe care tu le-ai descris lipseste intentia. Oricum, nu ai raspuns la argumentele mele de ordin practic. Cum ai de gand sa aplici textul legal in cauza? Pe declaratia instigatului? Tu crezi ca ala e nebun sa zica: "pai mi-am insusit instigarea dan pana la urma am zis ca mai bine nu!". Am citit ceva practica cu privire la chestia asta si mai toti spun ca au luat-o ca pe o gluma (instigarea), dan de unde, nici nu m-am gandit ca vb serios! Am spus la inceput: strict teoretic solutia este cea pe care o sustii tu, insa in practica trebuie aplicat textul. Mai scoate si tu nasul din manuale si pune-ti si intrebari practice. Legea are si spirit nu numai litera. gandeste-te la urmatorul exemplu: inculpatul incearca sa omoare doua persoane si moare numai una. Cf. art. 176 lit a C. pen. (sper sa nu ma inseal cu privire la litera!!!) exista tentativa la omor deosebit de grav iar pedeapsa ce se cere aplicata este intre 6,5 i 12,5 ani sau de la 10 la 25 de ani. Nu ti se pare logic si practic sa retii concurs intre omor consumat si tentativa? Alt exemplu: unde scrie in lege ca o hotarare de condamnare intrerupe rezolutia infractionala a celui care comite infractiuni in forma contiuata? Daca imi pun in cap sa fur trei lucruri de la cineva, lucruri de mare valoare, si ma prind si condamna dupa ce am reusit sa fur numai unul, eu execut pedeapsa fara sa renunt la gandul anterior, pe care dupa ce ies afara chiar il pun in practica, am infractiune continuata ca doar asa spune legea, nu? "logic" cum spui tu este sa desfiintam hotararea si sa extindem actiunea cf 335 C. pr. pen. Ti se pare practic? Sau imi recomanzi sa nu amestec penalul cu procedura?

mariusms

Post by mariusms » 08 Jun 2005, 14:34

A face confuzii nu inseamna capacitate de sinteza. Nu stiu ce vrei sa spui cu exemplele tale, crezi ca noi nu am mai auzit de asa ceva? Insa nu au legatura cu subiectul. Si inca ceva, decat mult si prost, mai bine putin si fara rost. :grin:

innuenda

Post by innuenda » 08 Jun 2005, 16:23

[quote="sansiro"] Alt exemplu: unde scrie in lege ca o hotarare de condamnare intrerupe rezolutia infractionala a celui care comite infractiuni in forma contiuata? Daca imi pun in cap sa fur trei lucruri de la cineva, lucruri de mare valoare, si ma prind si condamna dupa ce am reusit sa fur numai unul, eu execut pedeapsa fara sa renunt la gandul anterior, pe care dupa ce ies afara chiar il pun in practica, am infractiune continuata ca doar asa spune legea, nu? quote]
:aplauze: Ma scuzati ca va intrerup disputa, altfel deosebit de interesanta, avand in vedere ca se da intre doua minti ascutite, dar exemplul tau, sansiro, cel pe care l-am citat mai sus, nu e fara fisura. Chiar daca nu "zice legea"asa, pe baza argumentelor tale aplicate la practica, vin si te intreb: cine vine si iti dovedeste ca avem aceeasi rezolutie infractionala, daca infractorul a executat o pedeapsa cu inchisoarea de 20 de ani (presupunand ca furtul lucrului aceluia "de mare valoare" a avut si urmari deosebit de grave). Daca intervalele de timp intre actele de executare sunt foarte mari rezolutia aia infractionala poate imbatraneste si ea (si-o schimba), poate isi face familie, copii (adica apar alte rezolutii infractionale). Desigur nu ma refer la cazul in care rezulta fara dubiu din probatoriu (de ex: furt la comanda, comanda fiind pentru 3 bucati).

mariusms

Post by mariusms » 08 Jun 2005, 19:58

De la Sansiro citire : "Am spus la inceput: strict teoretic solutia este cea pe care o sustii tu, insa in practica trebuie aplicat textul. Mai scoate si tu nasul din manuale si pune-ti si intrebari practice. Legea are si spirit nu numai litera. gandeste-te la urmatorul exemplu: inculpatul incearca sa omoare doua persoane si moare numai una. Cf. art. 176 lit a C. pen. (sper sa nu ma inseal cu privire la litera!!!) exista tentativa la omor deosebit de grav iar pedeapsa ce se cere aplicata este intre 6,5 i 12,5 ani sau de la 10 la 25 de ani. Nu ti se pare logic si practic sa retii concurs intre omor consumat si tentativa? Alt exemplu: unde scrie in lege ca o hotarare de condamnare intrerupe rezolutia infractionala a celui care comite infractiuni in forma contiuata? Daca imi pun in cap sa fur trei lucruri de la cineva, lucruri de mare valoare, si ma prind si condamna dupa ce am reusit sa fur numai unul, eu execut pedeapsa fara sa renunt la gandul anterior, pe care dupa ce ies afara chiar il pun in practica, am infractiune continuata ca doar asa spune legea, nu? "logic" cum spui tu este sa desfiintam hotararea si sa extindem actiunea cf 335 C. pr. pen. Ti se pare practic? Sau imi recomanzi sa nu amestec penalul cu procedura?"

Oooo ce surpriza placuta ! D-ra Innuenda, cum poti sa spui ca deranjezi !? Dimpotriva, discutia devine mai placuta si mai interesanta. :lol:
Referitor la omorul deosebit de grav. Iar nu ai nimerit litera, era b (daca a incercat sa le omoare in aceeasi imprejurare), iar nu a (cruzimi). In sfarsit, ideea este alta. Ca sa fie omor deosebit de grav trebuie sa fie omorate cel putin doua persoane. Nu se are in vedere art. 144 (asa spun G. Antoniu si C. Bulai, comentand o Decizie a CSJ). Textul este clar si aici, deci vor fi, cum ai zis, un omor si o tentativa (la omor deosebit de grav). Explica ce neclaritate a textului ai vazut tu.
Referitor la infractiunea continuata, pe langa ce corect a remarcat d-ra Innuenda, mai adaug ca in cod chiar exista ceva care se aplica indiferent de rezolutia infractionala. Te las pe tine sa spui ce institutie se aplica, mister "capacitate de sinteza". :fluierat:

alin_2003

Post by alin_2003 » 08 Jun 2005, 21:46

Eu inca n-am reusit sa imi dau seama cum ati ajuns voi in cadrul acestui subiect la problema cu condamnarea care intrerupe sau nu rezolutia infractionala. Dar, daca tot a venit vorba, eu nu cred ca o hotarare nedefinitiva poate scinda unitatea de infractiune. In schimb o hotarare definitiva da, dar nu pentru ca s-ar intrerupe neaparat rezolutia infractionala, ci pentru ca orice act comis dupa condamnarea definitiva face sa existe recidiva si impune aplicarea tratamentului aferent. Mi se pare normal sa fie asa, caci o solutie contrara ar fi de natura sa ii confere autorului un favor nejustificat, scapand de tratamentul recidivei. In acelasi sens am citit un studiu in RDP nr.4/1998.

mariusms

Post by mariusms » 08 Jun 2005, 22:05

:aplauze: Asa este. Nici eu nu stiu de ce a adus in discutie omorul deosebit de grav si infractiunea continuata, intreaba-l pe Sansiro.

sansiro

Post by sansiro » 09 Jun 2005, 15:00

Tentativa la infractiunea de la 176 se pedepseste. Observa te rog ca argumentarea ta se bazeaza pe o interpretare a unei practici judecatoresti, nu "pe un text clar ca lacrima". Tocmai de aceea este necesara interpretarea textului. De altfel este clar ca lacrima si textun asta dar asta nu impiedica instantele si autorii de marca sa spuna altceva decat ce scrie in cod. Lasand la o parte jignirile fara rost, raspunde-mi la argumentul de ordin practic cu privire la art. 29 C. pen. Ai dreptate cu recidiva, Innuenda. Ideea era in legatura cu interpretarea restrictiva, strict pe litera legii iar exemplele mele au fost nefericite si gresite. Imi asum responsabilitatea

mariusms

Post by mariusms » 09 Jun 2005, 15:10

sansiro wrote:Tentativa la infractiunea de la 176 se pedepseste. Observa te rog ca argumentarea ta se bazeaza pe o interpretare a unei practici judecatoresti, nu "pe un text clar ca lacrima". Tocmai de aceea este necesara interpretarea textului. De altfel este clar ca lacrima si textun asta dar asta nu impiedica instantele si autorii de marca sa spuna altceva decat ce scrie in cod. Lasand la o parte jignirile fara rost, raspunde-mi la argumentul de ordin practic cu privire la art. 29 C. pen. Ai dreptate cu recidiva, Innuenda. Ideea era in legatura cu interpretarea restrictiva, strict pe litera legii iar exemplele mele au fost nefericite si gresite. Imi asum responsabilitatea
Am raspuns deja. Ma surprinde faptul ca te consideri jignit. Daca imi amintesc bine, tu esti cel care a facut aprecieri personale, nu numai cu aceasta ocazie si nu numai cu mine. Eu nu am facut decat sa reiau cum practic te-ai autointitulat tu. Dar sa stii ca pentru mine aceste discutii sunt amicale si nu le iau ca pe ceva personal. Initial am crezut ca glumesti si mi-am mai permis cate o gluma si eu la randul meu. :lol:

Post Reply

Who is online

Users browsing this forum: Amazon [Bot] and 9 guests