Chiar nu se mai poate face nimic?

[un_tata]

Buna ziua,
si multumesc anticipat pt. orice raspuns !
Sunt un tata (din pacate doar biologic!) si am o poveste cumplita si dramatica. Si acum cand scriu aceste randuri imi tremura mainile. Dar sa n-o lungesc am nevoie de raspunsuri juridice nu psihologice(cel putin inca mai cred asta !)
Cat mai scurt, acum 10-11 ani am avut o relatie cu o femeie casatorita(va rog nu ma acuzati moral !), de fapt am iubit-o enorm, ea nu avea copii, iar de 15 ani nici nu a ramas insarcinata. Am ajuns sa-mi doresc eu mai mult ca ea un copil(!?) A ramas insarcinata si a pierdut copilul cu o sarcina extrauterina extrem de urata, abia a scapat cu viata. Totusi eu am crezut inca in posibilitatea de a avea inca un copil. Si minunea s-a intamplat, a nascut o fetita perfect sanatoasa si frumoasa. Problemele au inceput inexsplicabil pt. mine dupa nasterea copilului. Binenteles(!?!?) ca sotul a trecut copilul pe numele lui. Au urmat lucruri terifiante pt. mine....stateam si 4-5 ore intr-un parc sa-mi vad copilul de la o distanta de 50 de metri. Cumplit, in fine am ajuns sa comunic si cu el desi foarte greu la inceput. Totul a culminat cu mutarea ei si a fetitei (la dorinta ei !!!) la mine fara divort care parea iminent.Totusi nu s-a intamplat asa iar dupa alte luni cumplite in care el insista sa se intoarca.....eu am ales ce era mai bine pt. fetita si pt. ea (!?) si le-am dus la sot inapoi ! Asta se intampla cand fetita avea 4-5 luni, asta insemnand ca eram inca in termenul de 6 luni (cum era atunci) cand el putea sa faca tagada paternitatii. M-am intalnit cu el civilizat, a recunoscut ca nu-i copilul lui si i-am explicat ca vreau sa-mi recunosc copilul si sa platesc pensia alimentara!!! Nu a vrut sa semneze tagada paternitatii, invocand motive mai mult decat puierile. Binenteles ca eu imi vedeam copilul in continuare la inceput pe ascuns ca apoi cu acordul lui !!! Ajungand sa merg la ei in casa fara probleme !!!! Totusi dupa 9 ani (atat are fetita acum ) cand fetita imi spune mie tata si binenteles venea cu o mare dragoste la mine( o primeam 3-4 ore de 2 ori pe saptamana !!!!) sa intamplat ceva ce nu pot expica? Brusc fara ca eu sa fac ceva confictual, fara sa am vre-o relatie fizica cu mama fetitei (relatia mea cu mama a fost stricta doar de copil dupa ce s-a intors la sot!), fara absolut NIMIC (greu de crezut, nu?) Nu mai vrea atat ea cat si el sa am vre-o relatie cu fata. NIMIC, nici nu o lasa sa vorbeasca cu mine la telefon !!! Copilul este extrem de bulversat emotional. Sincer sunt distrus, nu stiu ce sa mai fac? Merg la scoala la fetita unde o vad 5 min in pauza mare. Si acolo intru cu buletinul si sunt trecut int-un registru !!!
Uf, cred ca nu mi-a iesit treaba cu descrierea ....scurta !
Am doua intrebari:
1) Chiar nu pot face nimic din pozitia mea? (stiu codul familiei si acel Art.53 pe de rost, "Copilul nascut dintr-o casatorie are ca tatal pe sotul mamei " PUNCT
2)Cu cine am vorbit imi propunea "Actiune in constatare" ca singura portita de atac cu oarece grad de reusita. Puteti sa-mi spuneti daca sunt cazuri de acest fel?

Multumesc inca o data si pt. rabdarea cu care ati citit.

[angel]

intradevar ,foarte impresionant.Pare ireal.Trecand insa la partea juridica a problemei, pe o actiune in constatare as zice si eu sa mergeti.
Cazuri de acest fel sunt,insa situatia rasturnata...si anume,mama este cea care vrea sa i se recunaosca copilul,din afara casatorie...chair si pe for au fost cateva spete de acest gen...si de regula,tatii aflati in situatia dvs,sunt cei care nu vor sa se stabileasca paternintatea.Cel putin din spetele intalnite de mine...
de laudat grija dvs fata de copil!

[un_tata]

Multumesc frumos angel pt. raspuns si aprecierile bune, stiu ca situatile sunt de obicei rasturnate, mama cheama pe tata biologic in instanta.Tati fug in general aproape fara exceptii !!!! Totusi un tata care "fuge" invers cu toata fiinta lui nu poate sa faca nimic?
Spun asta si pot argumenta ca ESTE IN INTERESUL COPILULUI sa aibe in continuare o relatie cu mine, Stiu ca si asta pare .....ireal , greu de crezut, insa este adevarat !

[angel]

Multumesc frumos angel pt. raspuns si aprecierile bune, stiu ca situatile sunt de obicei rasturnate, mama cheama pe tata biologic in instanta.Tati fug in general aproape fara exceptii !!!! Totusi un tata care "fuge" invers cu toata fiinta lui nu poate sa faca nimic?
Spun asta si pot argumenta ca ESTE IN INTERESUL COPILULUI sa aibe in continuare o relatie cu mine, Stiu ca si asta pare .....ireal , greu de crezut, insa este adevarat !

cu placere! ma bucur daca am putut fi de folos!
normal ca aveti, v-am zis:actiune in constatare, dupa ce aveti hotararea, puteti cere si incredintarea fetitei .Cand veti termina procesul(in constatare) fetita va avea 10 ani, aceasta va fi audiata de catre judecator in camera de consiliu si va spune cu cine va dori sa locuiasca asadar, fiti alturi de ea in continuare, oricat de vitregite v-ar fi conditiile ca s-o faceti.
Ea va sti, ca sunteti acolo, pentru ea, si asta este cel mai important lucru.trebuie insa, sa va angajati un avocat bun,care sa va redacteze actiunea si sa va reprezinte interesele,atat ale dvs cat si ale minorei deopotriva!
Succes sa aveti, si nu disperati,caci solutii se gasesc, important este ca fiica sa va fie alaturi si in primul rand sa fie sanatoasa!

[un_tata]

Revin cu o mare dezamagire, am consultat un avocat(zic eu foarte bun !) pe care am vrut chiar sa-l agajez in actiunea mea (actiune in constatare !) dar m-a facut praf....Mi-a spus ca "actiunea in constatare" nu merge cand e vorba de Codul Familiei si ca oricum actiunea mea va fi respinsa !!!!
De asemenea mi-a spus avand si experienta judecatoriei unde ar trebui pornita actiune (Judecatoria de domiciliu) ca a mai fost un caz putin asemanator insa atunci mama a atacat paternitatea sotului, copilul avand ca tata biologic un alt barbat. Mi-a spus ca singur NU pot ataca o familie, trebuie sa am de partea mea ori pe mama copilului ori pe sotul mamei !!! Singur nu voi avea nici o sansa (!?!?) chiar daca pot dovedi ca nu e numai interesul meu(fiind tatal biologic) ci mai ales INTERESUL COPILULUI !!!! In fapt chiar asa este, interesul copilului este sa aibe o relatie cu mine. NU o spun doar asa, copilul fiind extrem de bulversat emotional dupa ce 9 ani a avut o relatie consistenta cu mine, brusc i se interzice orice contact cu mine fara nici o explicatie!!!
Repet aceiasi si aceiasi intrebare: ce mai pot face pentru a castiga dreptul legal de a-mi vedea copilul?

[jojo]

Imi pare rau sa va spun acelasi lucru ca si avocatul dvs, nu se prea poate face nimic. Din pacate legislatia in vigoare e proasta, in sensul ca, copilul nascut in timpul casatoriei si care beneficiza de prezumtia de paternitate, nu poate avea ca tata un alt barbat decat sotul mamei, daca nu s-a promovat si admis anterior o actiune in tagada paternitatii pentru a schimba filiatia fata de tata.

[un_tata]

Multumesc Jojo, multumesc tuturor care citesc macar aceste randuri !!!!
Dar imi este cu neputinta sa cred ca Dreptul Familiei nu poate fii atacat cu o lege civila, ceva!?!? Binenteles ca actiunea sa aibe si sanse reale de reusita.
Este si in INTERESUL COPILULUI nu numai al meu ca relatia mea cu copilul sa existe si in continuare (repet, timp de 9 ani, zilnic eu am fost prezent in viata acestui copil). Mai mult mama copilului are dignostic de o boala cu tulburari mentale (diagnostic recent!)
Deci, intreb daca exista exemple macar similare cu, cazul meu???? Si daca actiunea poate veni din "civil" spre codul familiei iar sanse de reusita sa existe?