Post
by agenda » 17 Apr 2010, 00:03
ok. sti ca eu sunt certata cu procedurile dar incerc sa ajut putin..poate...
so ..daca este prescrisa atunci se dispune incetarea urmaririi penale. si conform art 245 din cpp:
"Art. 245. - (1) Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: ...
c1) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. ..."
apoi in cpc :
§ 3. Verificarea de scripte
Art. 177. - (1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
(2) Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.
Art. 178. - (1) Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, instanţa va păşi la verificarea înscrisului.
(2) Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris.
(3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.
Art. 179. - (1) Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.
(2) Se primesc ca atare:
1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;
3. partea din înscris netăgăduită;
4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei.
(3) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.
(4) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.
Art. 180. - (1) Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare.
(2) Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.
Art. 181. - (1) Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.
(2) Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.
Art. 182. - (1) La ziua fixată, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.
(2) Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat.
(3) Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte să răspundă sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Art. 183. - Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.
Art. 184. - Când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă.
si uite si doua spete:
Prin cererea înregistrata sub nr. 443/318/2008, la Judecatoria Târgu-Jiu, reclamanta Statiunea de Cercetare - Dezvoltare Horticola Târgu-Jiu a chemat în judecata pe pârâtii M.P.G si D.A, solicitând instantei ca, prin sentinta ce va pronunta, sa se constate ca raportul de expertiza efectuat de expertul tehnic judiciar M.P.G, nr. 6071/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova, nu corespunde realitatii , fiind un înscris fals.
A invocat reclamanta ca în continutul raportului de expertiza , în mod eronat pârâtul M.P.G., a identificat suprafata de teren revendicata de pârâta D.A., incluzând o parte din terenul ce apartine familie B.G. si B.M., teren învecinat cu terenul din litigiu, identificând terenul pe baza afirmatiilor procuratorului pârâtei.
La data de 04.02.2008, pârâta D.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsa capacitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecata , solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibila.
A motivat exceptia capacitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecata , întrucât reclamanta urmareste sa sustina interesele familiei B.G. si B.M., ce au fost vatamati în dreptul lor de proprietate ca urmare a deciziei nr. 2979/2005 a Curtii de Apel Craiova, ce a avut la baza raportul de expertiza întocmit de pârât.
La data de 11.06.2008, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura al Judecatoriei Târgu Jiu, o cerere de interventie principala formulata de intervenienta B.M., motivând ca justifica un interes legitim , întrucât este proprietara terenului, care a fost introdus în mod incorect de expertul M.P.G. în raportul de expertiza întocmit în dosarul nr. 6071/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova, privind pe D.A. si SCDH Târgu- Jiu.
Instanta, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-.Jiu pentru a înainta dosarul de urmarire penala nr. 2396/P/2007 în care a fost cercetat pârâtul pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 260 alin.1 si 4 C.p în calitate de expert tehnic judiciar, dosar ce a fost înaintat la dosarul cauzei la data de 28.07.2008.
Pe baza probelor administrate Judecatoria Tg.Jiu prin sentinta civila nr.5861 din 5.09.2008 a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecata formulate de pârâta D.A., pe cale de întâmpinare.
Pe fond, a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta Statiunea de Cercetare Dezvoltare Horticola Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâta D.A. si pârâtul M.P.G. A fost admisa cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta B.M. si anulat actul fals reprezentat de raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie M.P.G., în dosarul nr. 6071 /civ/2004 al Curtii de Apel Craiova.
S-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca, pe rolul Curtii de Apel Craiova, a existat înregistrat dosarul nr. 6071/CIV/2004 având ca obiect restituirea unui teren în suprafata de 4000 mp situat în Tg-Jiu, Lunca Târgului, preluat abuziv în perioada 1945 – 1989, cerere formulata de reclamanta D.G.A. în contradictoriu cu pârâta Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Horticola Tg-Jiu, iar în cauza s-a efectuat o expertiza în specialitatea topografie, ocazie cu care a fost desemnat în cauza pârâtul M.G.P., care a întocmit un raport de expertiza, ce a fost avut în vedere de catre instanta la pronuntarea deciziei nr. 2979/24.11.2005 în dosarul nr. 6071/CIV/2004 al Curtii de Apel Craiova, iar la data de 8.05.2007, numitii B.G. si B.M. au formulat la Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu o plângere penala împotriva expertului topograf M.P., pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
A mai retinut instanta ca în urma cercetarilor efectuate în faza de urmarire penala, la data de 23.10.2007, împotriva pârâtului M.G.P. a fost pronuntata ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, retinându-se ca prin aspectele consemnate de învinuit în continutul raportului de expertiza si schita anexa, s-a constatat ca a fost afectat dreptul de proprietate al partilor vatamate B.G. si B.M., întrucât o suprafata de 600 mp ce le apartinea acestora a fost inclusa în proprietatea numitei D.A.
De asemenea, s-a retinut ca învinuitul a trecut suprafata apartinând intervenientei în proprietatea pârâtei D.A., cu toate ca s-a deplasat la terenul din litigiu si a observat ca acesta era împrejmuit cu gard, de mult timp, de parintii partilor vatamate, neluând în considerare actele prezentate ce dovedeau fara echivoc ca terenul apartine familiei B.
Referitor la cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta B.M., s-a retinut de catre instanta ca, intervenienta în interes propriu, îsi justifica pe deplin interesul în promovarea cererii de interventie, precum si temeinicia acestei cereri, având în vedere ca prin întocmirea raportului de expertiza de catre pârât si prin inserarea de catre acesta în continutul raportului de expertiza a unor date necorespunzatoare situatiei reale de fapt, i-a fost afectat intervenientei dreptul de proprietate.
Împotriva sentintei a declarat apel pârâtul M.G.P. si pârâta D.A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca instanta în mod gresit a anulat întregul raport de expertiza si ca a aplicat gresit legea în ceea ce priveste rezolvarea exceptiilor ridicate întrucât reclamanta Statiunea de Cercetare Dezvoltare Horticola Tg Jiu nu avea interes în a formula o astfel de cerere si nici calitate procesuala activa, ca, intervenientii îsi puteau valorifica interesul într-o actiune în revizuire a deciziei civile 2979/2005 în baza art.322 pct 4 C.p.civ, iar raportul de expertiza reprezinta un mijloc de proba si nu un act juridic, nefiind vorba de un act juridic declarat fals.
Prin decizia civila nr.504 din 10 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Gorj în dosarul nr.443/318/2008 s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Instanta de apel a motivat ca nulitatea absoluta a unui act poate fi invocata de orice persoana interesata, astfel ca în mod corect prima instanta a respins exceptiile ridicate de pârâta privitoare la lipsa interesului reclamantei si a intervenientei în interes propriu, ambele justificând un interes în cauza.
Pe fond a retinut ca s-au aplicat corespunzator dispoz.art.184 c.pr.civ. – conform carora, în situatia în care nu este caz de judecata penala sau daca actiunea penala s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de catre instanta civila prin orice mijloc de dovada.
În fapt a retinut ca raportul de expertiza întocmit de apelantul pârât a produs consecinte juridice în sensul ca a stat la baza formarii convingerii instantei de judecata cu privire la temeinicia sustinerilor reclamantei D.A. (în litigiul având ca obiect revendicarea) si la pronuntarea deciziei civile nr.2979 din 24.11.2005 a Curtii de Apel Craiova si ca în considerentele sentintei penale nr.606 din 20.02.2008 a Judecatoriei Tg.Jiu s-a retinut ca s-a dovedit pe deplin vinovatia pârâtului în gresita identificare a terenului.
În privinta solutiei de admitere a cererii de interventie s-a motivat ca este justa, intervenientei fiindu-i afectat dreptul de proprietate prin inserarea în raportul de expertiza a unor date necorespunzatoare realitatii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul M.P.G. si pârâta D.A.
Recurentul pârât a sustinut ca în mod gresit s-a dispus anularea în întregime a raportului de expertiza deoarece nu a fost condamnat penal pentru fals si a fost scos de sub urmarire penala si i s-a aplicat o amenda administrativa.
A aratat ca terenul revendicat în dosarul în care a întocmit raportul de expertiza a fost initial teren arabil extravilan – dar ulterior pe acesta s-a edificat gara CFR Sunta si a fost restituit reclamantei din acel litigiu D.A. în baza Legii 10/2001 – aceasta facând dovada proprietatii cu actul de vânzare-cumparare nr.222/28.02.1940 si în calitate de expert l-a identificat în baza planului urbanistic al zonei si a acestui act.
A mai aratat ca Statiunea Horticola Tg.Jiu a avut numai calitatea de administrator al terenului în litigiu – care de drept apartine fostilor proprietari si nu domeniului public, iar intervenientii B. nu au fost parti în dosarul nr.6071/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova – astfel ca nu pot fi intervenienti nici în prezenta cauza – iar actul de care se prevaleaza s-ar fi încheiat în mod fraudulos.
Printr-un alt motiv invocat de catre recurentul pârât, acesta a sustinut ca instanta a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât a anulat raportul de expertiza pentru întreaga suprafata de teren identificata, iar nu doar pentru suprafata de 600 mp. revendicata de intervenienti.
A invocat si lipsa de temei legal a deciziei recurate, si neexaminarea motivelor sale de apel.
Recurenta pârâta D.A. a aratat ca situatia în speta nu s-ar circumscrie ipotezei art.184 c.pr.civ. – în sensul ca un raport de expertiza ce are valoarea unui înscris sub semnatura privata nu este act juridic civil producator de efecte juridice, astfel ca nu se poate invoca nulitatea lui si ca în legatura cu întocmirea lui nu se poate retine savârsirea infractiunii de fals, întrucât expertul si-a exprimat o simpla opinie care s-ar putea reaprecia în cadrul unei revizuiri.
O alta critica formulata de recurenta pârâta se refera la faptul ca instanta nu a administrat alte probe afara de Ordonanta Parchetului pentru a dovedi suprapunerea de terenuri prin încluderea terenului intervenientei în terenul ce i-a fost restituit pe baza actului de expertiza pârâtei.
A mai sustinut ca instanta nu a motivat respingerea exceptiei lipsei interesului reclamantei si intervenientilor în promovarea actiunii.
Intimata intervenienta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelor recursuri – aratând ca întocmirea în mod fraudulos a raportului de expertiza si vatamarea drepturilor acesteia s-a stabilit prin sentinta penala nr.606/2008 a Judecatoriei Tg.Jiu si decizia penala nr.290/2008 a Tribunalului Gorj, care sub acest aspect au autoritate de lucru judecat fiind irelevanta sanctionarea pârâtului doar cu amenda administrativa.
În privinta interesului intimatei în formularea cererii de interventie, a aratat ca este pe deplin justificata anularea raportului de expertiza pe aceasta cale reprezentând unica modalitate ce duce la restabilirea situatiei reale a terenului sau.
Recursurile sunt nefondate.
Exceptia lipsei interesului reclamantei si intervenientei în formularea actiunii a fost respinsa de instante motivat, iar argumentarea solutiei data exceptiei este corecta.
Reclamanta Statiunea de Cercetare – Dezvoltare Horticola Tg.Jiu a fost pârâta în litigiul având ca obiect revendicarea terenului ce a fost identificat prin raportul de expertiza întocmit de expert M.P. –pârât în speta – raport ce a denaturat realitatea dupa cum s-a stabilit de catre organele de urmarire penala si de catre instantele penale în solutionarea plângerii formulate de pârât împotriva ordonantei data în dosar nr.2396/P/2007 – prin care i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ în baza art.10 lit.b1 c.pr.pen.
Nu are relevanta cu ce titlu a detinut reclamanta acest teren, fiind suficienta calitatea sa de pârâta în acel litigiu de revendicare pentru a justifica un interes si calitate procesual activa în actiune prin care se urmareste a obtine în final o solutie de respingere a revendicarii.
Intervenientii – chiar daca nu au fost parti în acel litigiu justifica interesul de a se alatura reclamantei în actiunea ce are scopul de a obtine declararea în fals a raportului de expertiza care printr-o identificare gresita a terenului revendicat le-a afectat dreptul lor de proprietate.
Actiunea si cererea de interventie se circumscriu ipotezei avuta în vedere de dispoz.art.184 c.pr.civ. conform carora „când nu este caz de judecata penala… falsul se va cerceta de instanta civila prin orice mijloace de dovada”.
Aceste dispozitii trebuie coroborate cu dispozitiile art.322 pct.4 din codul de procedura civila (în forma actuala) dupa modificarile ce i s-au adus prin art.,I pct.123 din OUG nr.138/2000, astfel cum acest punct a fost modificat ulterior prin art.I pct.55 din Legea nr.219/2005.
Potrivit acestor dispozitii, daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotarârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii.
Expresia „înscris declarat fals în cursul judecatii” are în vedere ipoteza în care falsul este stabilit de o alta instanta decât cea de revizuire.
Aceasta ipoteza se circumscrie dispozitiilor art.184 c.pr.civ. respectiv situatiei în care falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal.
În practica judiciara s-a decis în mod constatat si deplin motivat ca atunci când învederareaea infractiunii nu mai este posibila printr-o hotarâre penala din cauza unui impediment legal stabilirea acestei situatii în vederea revizuirii trebuie sa se faca de instanta civila deoarece altfel ar însemna ca erorile judiciare sa ramâna în fiinta, ceea ce este de neconceput.
Trebuie avute în vedere toate acele situatii în care actiunea penala nu poate fi pusa în miscare sau nu mai poate fi exercitata pentru unul din cazurile prevazute de art.10 c.pr.pen.- un asemenea caz fiind si cel prevazut de art.10 lit.b1 c.pr.pen. – al scoaterii de sub urmarire penala si aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ.
În speta, prin actiune si cererea de interventie s-a cerut instantei sa constate ca fiind fals raportul de expertiza întocmit de pârât întrucât prin acesta s-a denaturat adevarul în privinta identificarii terenului revendicat – fapt retinut atât în ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Craiova din 23 oct.2007, cât si prin sentinta penala nr.606 din 20.02.2008 a Judecatoriei Tg.Jiu si deciziei nr.290/16.04.2008 date în dosarul nr.276/318/2008 în solutionarea plângerii penale formulate împotriva ordonantei.
Din motivarea în fapt a cererilor formulate rezulta ca s-a cerut nu constatarea nulitatii unui act juridic cum eronat sustine recurenta pârâta, ci constatarea falsului – în privinta raportului de expertiza si în consecinta anularea acestui act.
Legea nu circumscrie însa fapta infractionala a expertului, aceasta putând fi nu numai de fals ci si de marturie mincinoasa. Ceea ce conteaza este ca raportul de expertiza a consemnat date ce nu corespund realitatii.
Sustinerile recurentului pârât potrivit carora identificarea terenului prin raportul de expertiza ar fi corespunzatoare realitatii este în contradictie cu situatia retinuta în penal si chiar cu apararea acestuia din cadrul procesului penal – prin care a recunoscut ca a identificat terenul revendicat doar pe baza simplelor afirmatii ale procuratorului reclamantei D.A.
Nu se poate retine nici pronuntarea instantelor plus petita.
Prin actiune si cererea de interventie s-a cerut anularea, ca fals, a întregului raport de expertiza si nu o anulare partiala si s-a retinut în penal ca întreg continutul raportului denatureaza adevarul în privinta identificarii terenului revendicat.
Fata de aceste considerente, nu se pot retine motive de modificare ori de casare a deciziei – urmând a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
Decizie nr. 93/2009
din 27/01/2009
(Olt). Autoritate de lucru judecat. Prescripţia răspunderii penale. Cercetarea falsului de către instanţa civilă.
Tematici
Prin Sentinţa civilă nr. 1291/21.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 1092/213/2008 Judecătoria Corabia a admis excepţia prezumţiei lucrului judecat, invocată din oficiu de către instanţă şi a respins cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca existând în cauză puterea lucrului judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004 pronunţată de Judecătoria Corabia s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C.F. - intimat în cauză, împotriva pârâtelor D.L. şi D.E., cu motivarea că încheierea actului autentic s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege conform art. 1.171 Cod Civil, de un funcţionar public şi care face dovadă până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator, înscrisul în aceste condiţii bucurându-se de o prezumţie de autenticitate şi validitate, prezumţie ce nu a fost răsturnată prin proba contrară. Prin Decizia nr. 3410/14.10.2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile menţionată anterior, soluţie ce a fost menţinută şi prin Decizia nr. 3642 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a soluţionat recursul împotriva Deciziei nr. 3410/2001. Aceeaşi soluţie de respingere s-a dat şi cu privire la contestaţia în anulare formulată de către intimatul C.F. împotriva deciziilor de mai sus.
Prima instanţă a reţinut că principiul puterii dreptului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
Pornind de la acest principiu Judecătoria Corabia a apreciat că se impune a se sublinia că prezumţia de lucru judecat impune consecvenţă în judecată şi anume ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta. În speţa de faţă, având în vedere că se solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere care a fost deja analizată şi s-a statuat asupra circumstanţelor de fapt şi de drept ce au justificat respingerea unei asemenea cereri, prin sentinţa judecătorească menţinută de către instanţele superioare operează prezumţia de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul C.F. criticând hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, dosarul nr. 1565/2003 avea ca obiect anularea unui înscris notarial, în legătură cu care instanţa a reţinut, prin Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004, că este un act autentic veritabil, cu putere deplină de dovadă, până la înscrierea în fals.
În prezent, după rezoluţia Parchetului, situaţia de fapt, de drept şi juridică a actului notarial este alta. Dacă parchetul a constatat din actele premergătoare efectuate în cauză că actul notarial a fost încheiat prin abuz şi fals intelectual, acesta nu se mai bucura de prezumţia de autenticitate şi validitate.
Dimpotrivă, se bucura de prezumţia de ilegalitate, ce trebuie judecată de către o instanţă.
Anularea actului notarial alături de alte cereri noi privind reparaţii civile daune morale şi materiale - se face pe un motiv nou, respectiv falsul constatat prin Parchet prin rezoluţie definitivă, fals ce trebuie cercetate şi judecat de către o instanţă judecătorească, pentru confirmare sau infirmare.
Mai mult, dosarul nr. 1565/2003 nu a fost judecată pe fond, deoarece nu s-au admis mijloace de probă în afara înscrisului respectiv şi a conţinutului acestui act, care nu au putut fi discutate, fără înscrierea în fals.
În concluzie, recurentul-contestator arăta că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii excepţiei puterii de lucru judecat.
Intimata D.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică şi legală întrucât s-a constatat legalitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, încheiat în faţa notarului, ceea ce îi incumbă prezumţia de legalitate adeverită prin lege coroborată cu gradul de rudenie ce a existat între părţi, libertatea de a încheia acte juridice şi de a dispune de propria lor proprietate în mod liber. Ca atare, acest act de vânzare-cumpărare este în mod legal întocmit şi nu există asupra lui vreo urmă de îndoială privind dorinţa vânzătorilor de a vinde şi a cumpărătorului de a cumpăra respectiv a asigura întreţinere celor doi vânzători.
Analizând motivul de recurs, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de instanţa din oficiu, tribunalul constată că judecătoria a apreciat greşit că în cauză există tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, conform art. 1201 Cod Civil. Trebuie făcută distincţia clară între excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia autorităţii de lucru judecat. Pentru a verifica existenţa autorităţii de lucru judecat este necesar să se pornească de la Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004 a Judecătoriei Corabia, pronunţată în dosarul nr. 1565/02.09.2003 prin care a fost respinsă cererea reclamantului C.F. privind anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 3853/19.10.2002 de B.N.P. T.G.
Prin această cerere reclamantul a invocat faptul că semnătura tatălui său C.I. de pe contractul de vânzare-cumpărare este falsă, că acest contract are o cauză ilicită întrucât nu exista nicio dovadă că vânzătorii au primit preţul şi au fost încălcate prevederile art. 30 din Legea nr. 17/2000.
Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004 a rămas irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului ca nefondat. Ulterior prin Decizia civilă nr. 2406/06.07.2006 a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de reclamantul C.F.
Atât instanţa de fond cât şi instanţele de control judiciar au constatat că înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator, înscris care se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, prezumţie ce nu a fost răsturnată prin proba contrară.
Intimatul C.F. a formulat plângere penală împotriva Notarului Public T.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 Cod Penal şi fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod Penal în legătură cu autentificarea la data de 19.10.2002 a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 3835.
Prin Rezoluţia nr. 417 bis/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notar reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi întrucât Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004 a Judecătoriei Corabia se fundamentează pe înscrisul autentic, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, se impune sesizarea instanţei civile în baza art. 245 Cod Procedură Civilă ca în conformitate cu prevederile art. 184 Cod Procedură Civilă, instanţa civilă să procedeze la cercetarea falsului.
Or, în situaţia în care instanţa penală nu poate fi sesizată pentru că acţiunea penală s-a prescris, falsul se cercetează pe cale incidentală de către instanţa civilă prin orice mijloace de probe.
Cercetarea şi stabilirea falsului constituie obiectul cauzei deduse judecăţii, iar instanţa civilă are obligaţia ca în raport de limitele învestirii, potrivit art. 130 alin. ultim Cod Procedură Civilă să soluţioneze cauza.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că este învestită cu o nouă cerere prin care se solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere în condiţiile în care aşa cum s-a arătat anterior aceasta a fost sesizată de organele de urmărire penală în legătură cu cercetarea şi stabilirea falsului şi numai în măsura în care se confirmă falsul, înscrisul falsificat va fi desfiinţat.
Contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, respectiv încălcarea principiului puterii de lucru judecat ar fi existat numai în situaţia în care prin noua acţiune s-ar fi întins la infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă eventual fals nu a făcut obiectul verificărilor în cadrul procesului civil în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004, iar organele de urmărire penală au constatat că acţiunea penală s-a prescris.
Or, în atare situaţie nu poate fi reţinută putere de lucru judecat în raport de Sentinţa civilă nr. 168/02.03.2004 şi pentru că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, potrivit art. 312 alin. 3 Cod Procedură Civilă se va admite recursul se va casa sentinţa şi se va trimite cauza pentru rejudecare.
dar, sa mi se constate falsul prin rezolutie, si ca fapta este prescrisa ?! 
