Post
by LOPY » 05 Nov 2009, 17:24
Recursul ABC
RECURS
Împotriva Sentinţei civile nr.123 pronunţată de Tribunalul în dosarul nr.1234
în data de 7 iulie 2009, pe care o considerăm netemeinică şi nelegală.
Prin Sentinţa civ.123, instanţa de fond a admis în parte acţiunea, a constatat că au fost anulate deciziile nr.74/30.12.2008 şi 2/07.01.2009 anulate prin decizia nr.4/din 23.01.2009 şi în consecinţă a dispus reintegrarea contestatorului în functia deţinută anterior, cu obligarea subscrisei la plata drepturilor salariale cuvenite până la data reintegrării efective,din care se vor deduce sumele primite de contestator cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului
şi a obligat ABC la plata sumei de 10.000,00 lei daune morale către contestator.
1. Art.304 pct.8 C.proc. civ., Instanţa interpretând greşit actul dedus judecatii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin admiterea acţiunii, constatarea de către instanţă că deciziile nr.74/30.12.2008şi 2/07.01.2009 au fost anulate prin Decizia 4/23.01.2009 şi dispunerea în consecinţă a reintegrării contestatorului în funcţia deţinută anterior şi cu plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea definitivă, instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii: constatarea nulităţii absolute a celor două decizii 74/2008 şi 2/2009.
În primul rând, prin Decizia nr. 4/2009 a ABC. S.A. s-a dispus anularea deciziilor contestate, anulare care s-a produs inainte de primul termen de judecată, rolul instantei de fond fiind doar acela de a luat act că primele două capete de cerere din actiune au rămas fără obiect, deciziile contestate fiind anulate pe cale administrativă.
Astfel, pârâta ABC. Sucursala Vrancea a anulat decizia 74/2008, prin Decizia 4/23.01.2009 (fila nr.38- dosar fond). Decizia de anulare a fost comunicată reclamantului si primită de acesta potrivit confirmării de primire (fila 39 dosar fond).
Invederăm instanţei, că Decizia nr. 2/2009 nu a produs efecte juridice şi pentru următoare
_ Decizia de retrogradare a contestatorului din funcţia de manager a fost emisă în data de 7 ianuarie 2009 şi comunicată acestuia în data de 8 ianuarie 2009, potrivit cererii depusă de contestator la ABC.
_ În data de 12 ianuarie 2009 (în prima zi lucrătoare după comunicarea deciziei de sanctionare nr. 2/2009), contestatorul formulează cerere pentru intrarea în concediul paternal pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani (fila 41 dosar fond), aprobată de conducerea ABC, care prin Decizia 79/2009 a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 12 ianuarie 2009, potrivit crrerii sle, act unilateral de voinţă. Prin Decizia 70/2009 se menţine d-lui LOPY calitatea şi funcţia de şef (manager) .
În concluzie, decizia nr.2/2009 nu a produs efecte juridice, functia de conducere nu i s-a schimbat şi nici drepturile salariale nu i-au fost modificate, capătul de cerere este rămas fără obiect.
În al doilea rând, prin rămânerea fără obiect a celor cereri( anularea decizie nr. 74/2008 şi anularea deciziei nr. 2/2009), instanţa de judecată a greşit când a dispus reintegrarea contestatorului, întrucât nu ne aflăm într-o modificare unilaterală a contractului individual de muncă sau ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare, contestatorul a detinut şi detine funcţia de manager daune, astfel cum rezultă din probe.
Din dovezile administrate în cauză:
- cerere pentru intrarea în concediul paternal pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani(fila 41 dosar fond);
- Decizia 79/2009 a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 12 ianuarie 2009;
- Cerere pentru efectuarea a 16 zile concediu de odihnă rămas neefectuat din anul 2008, depusă in data de 13.01.2009 şi aprobată de directorul sucursalei (fila 42 dosar fond) rezultă că decizia nr. 2/2009 între data comunicării ei către contestator şi data anulării, 23.01.2009, nu a produs nici un efect juridic, inclusiv efect de natură patrimonială, în sensul diminuării veniturilor pe care le-a încasat contestatorul.
Instanţa de judecată avea obligaţia să ia act de înscrisurile depuse de angajator şi fără a le interpreta în vreun fel să constate că deciziile contestate nu au produs efecte juridice, soluţia fiind de rămânere fără obiect a primelor două cereri şi de respingere ca neintemeiat a capături trei al acţiunii, ori printr-o interpretare eronată a admis în parte acţiunea şi a dispus reintegrarea în funcţia pe care niciodată contestatorul nu a pierdut-o, obligându-ne să-i achităm contestatorului diferenţa de la indemnizaţia de concediu la salariul pe care-l obţinea dacă se afla în activitate. Obligaţie ilegală, în condiţiile în care nu s-a făcut nici o dovadă printr-un mijloc de probă din care să rezulte că LOPY a fost determinat de angajatorul pârât să intre în concediu pentru creşterea copilului în vărstă de până la doi ani, mai ales că în perioada 13-31 ianuarie 2009, s-a aflat în concediu legal de odihnă pe anul 2008, cerere aprobată de directorul sucursalei(fila 42 dosar fond).
2. Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii: art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada nerespectării dreptului său la apărare cu ocazia cercetării disciplinare, atât timp cât acesta nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare enexat la întâmpinarea ABC.
Conform Deciziei nr. 40/2007 a I.C.C.J Secţiunile unite- anexată, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. 1. C.m. daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze expres în acest sens.
Decizia este obligatorie pentru instanţe, nu a fost anulată şi nici nu a căzut în desuetudine prin modificarea art. 269 din Lg.237/2007, aşa cum reţine instanţa de fond. Dimpotrivă, considerăm că decizia I.C.C.J. Secţiile Unite are tocmai rolul de a clarifica şi a determina o aplicare a legii şi o practică la nivelul tuturor instanţelor, în sensul celor reţinute de aceasta. În cazul nostru nu rezultă din Regulamentul de organizare şi funcţionare ori dintr-un alt act al ABC sau contract colectiv de muncă obligativitatea plăţii de daune morale, aşa încât, solicităm instanţei să constate că Decizia nr. 40/2007 a I.C.C.J. este pe deplin aplicabilă în cazul nostru, fapt pentru care solicităm respingerea capătului de cerere drept neintemeiat.
În cauză de faţă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existenţa unei fapte, a unui prejudiciu, a vinovăţiei în comiterea faptei delictuale şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta subscrisei şi prejudiciul creat contestatorului, pentru a fi antrenată această răspundere, care de altfel, nu-şi găseşte aplicare în raporturile de drept al muncii.
Îndeplinirea tuturor conditiilor răspunderii delictuale fiind în sarcina contestatorului pentru a fi dovedite.
Ori, din probele administrate în cauză, înscrisuri şi depoziţia martorului „BAD MANN”, rezultă fără putinţă de tăgadă că cel care nu şi.a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu este contestatorul, care nu a organizat activitatea biroului daune, nu a luat măsuri de remediere a deficienţelor constatate în diferite ocazii de conducere ABC, din cauza căruia, colegii săi, inspectori de daune au fost sancţionaţi, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. De asemenea, ALTE UNITATI au notificat societatea întrucât se plătea cu întârziere, fapt care a condus la plata unor penalităţi, culpa aparţinând reclamantului . NOTA LOPY: NU SUNT ADEVARATE AFIRMATIILE DE MAI SUS, ORICUM NU VAD CE LEGATURA AU CU CAZUL PENTRU CARE NE JUDECAM?
Martorul „BAD MANN” arată că reclamantul, nefiind de specialitate inginer auto, nu cunoştea piesele, ansamblurile şi subansamblurile avariate pentru autovehicurile ce trebuiau reparate , fapt care dovedeşte incompetenţa contestatorului în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. NOTA LOPY: ATUNCI CIND M-AU ANGAJAT NU STIAU CA NU AM SPECIALITATE INGINER AUTO??? CINE A DAT DOVADA DE NEPROFESIONALISM SI INCOMPETENTA???
În concluzie, rezultă că instanţa de judecată a admis eronat, capătul de cerere obligându-ne la plata sumei de 10.000 lei, cu încălcarea atât a dispoziţiilor art.998-999 C.civ. cât şi a Codului muncii şi nu în ultimul rând a celor stipulate prin Decizia nr.40/2007 a I.C.C.J. Secţiile Unite, pronunţată în recursul în interesul legii(obligatorie pentru instanţe), admiţând propria-culpă a contestatorului ca mijloc de probă în susţinerea unei acţiuni.
Faţă de cele indeverate, vă rugăm să ne admiteţi recursul, şi în rejudecarea cererii pe fond să o respingeţi drept neintemeiată, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.