1. Consider ca este elementar si de bun simt sa scrii corect in propria-ti limba (iar mesajul tau are si el unele greseli, dar nu ma intereseaza sa le vanez, aduc in discutie asemenea greseli ori de cate ori cineva crede ca este mai catolic decat papa, in schimb isi dovedeste valoarea deschizand gura- pardon, scriind pe forum).
Nu i se ia nimanui capul daca greseste.
A scrie corect reprezinta doar cartea de vizita a fiecaruia si, din acest punct de vedere, fiecare se prezinta dupa cum poate.
Da, nu sintem la Academie, dar de ce oare devenim brusc suparati atunci cand cineva ne arata cu degetul pentru ca am gresit, taman cand ne infoiasem ca un balon de sapun?...
2. Nu stiu ce examen lejer ai dat tu.
Poate ai avut noroc, poate nu.
Un examen serios este o sansa pentru candidat, zic eu.
O sansa pentru propria perfectionare.
Daca nu ai avut-o, ti-a fost cu siguranta mai greu si a trebuit sa te perfectionezi singur, ceea ce este de cele mai multe ori o misiune ingrata, fiindca la orice om intervine comoditatea.
Este ca atunci cand iti propui sa inveti engleza fara profesor : faci primele trei lectii plin de sarguinta, dupa care abandonezi.
In schimb, atunci cand dai un examen...
Cat despre ajutorul dat de maestru, nu ma pronunt.
Eu am intrat in avocatura ca definitiv.
Este posibil sa fie asa cum spuneti voi.
3. Nu sint de acord cu modalitatea de admitere practicata in prezent de catre barouri (este dezamagitor sa vezi ca unii invata si nu trateaza examenul cu superficilaitate iar altii intra in urma contestatiilor; dar, in fond, este ca si in cazul greselilor gramaticale : daca altii le ignora nu inseamna ca acelasi lucru trebuie sa il fac si eu).
Avocatii isi bat in prezent, in felul in felul in care procedeaza, cuie in talpa propriei demintati profesionale (ma refer la modul de solutionare a contestatiilor la examenul de admitere in profesie).
Ma consolez insa cu gandul ca vor razbate cei bine pregatiti si cei seriosi.
Nu inteleg insa nici sa lupt pentru cresterea valorii profesionale a intregului corp de avocati. Si in nici un caz obturarea celor din Baroul Botta nu mi se pare prima masura ce trebuie luata (hehe, ar fi altele, cu mult mai dureroase).
M-ar interesa poate sa lupt, daca nu as sti ca este o utopie.
Iar eu, cum spuneam, am ajuns la concluzia ca a lupta pentru valorile unui sistem, fie el privat sau de stat, constituie o inutila risipa de energie.
Asa incat incerc sa ma concentrez pe cat pot asupra propriei persoane.
Ce fac altii...e problema lor.
Nu ma tem ca sint avocati in barouri paralele.
Ce vor face?
Ne vor lua clientela.
Ei, si?
Mai conteaza asta acum, dupa ce atatia incompetenti au ajuns sa sfideze prin diplome obtinute atat de simplu la facultatile aparute ca ciupercile dupa ploaie in Romania?
Raul a inceput de mult, asta spun.
S-a devalorizat totul, s-a relativizat totul.
Daca luptam acum impotriva celor din Baroul Botta inseamna ca devenim mai buni noi, cei din barourile UNBR?
Vedem cum se acuza, dar de unde stim ca sint acuzele venite din partea celor mai buni si, prin urmare, a celor indreptatiti sa acuze?
Si, ce este mai dezgustator, este faptul ca nu din principii izvorasc aceste acuze, ci din interese clare, concrete, mercantile.
Ne fura clientii!
Asta este de fapt toata povestea, degeaba se indruga principiile acelea inaltatoare, in numele carora se ia atitudine...
Pe mine toata aceasta demagogie nu ma face sa lacrimez.
Cati dintre cei care afirma aceste principii atat de ritos sint dispusi sa condamne cu tot atat de mare vehementa ...sa spunem...

Ups!
Dar ce-i cu linistea aceasta?