Incep prin a cere scuze pentru intarziere. Se pare ca la mine "scriu mai tarziu" inseamna dupa cateva zile/saptamani. Din pacate, sf valentin, dragobete, anul tigrului, sunt sarbatori/perioade importante pentru mine si ma retin departe de orice alte preocupari placute.
Voi incerca sa reiau speta cam de unde am lasat-o si sa raspund intrebarilor colegilor (agenduta, angel
vulpita, johei
).
Agenduta, ultima mea intrebare era de fapt o intrebare capcana pentru tine, ca vroiam sa te fac sa recunosti ca exista un titlu. Asta pentru ca cu cateva postari inainte scriai ca nu exista. Daca acest titlu exista in civil, atunci exista si in penal, si el e un contract de inchiriere. INSA, nu contest ca am scris prostii, si asta numai pentru ca nu am citit speta direct de la expeditorul ei, ci m-am grabit sa raspund in functie de cde am citit printre randuri privitor la discutiile voastre, si de aici am inteles gresit
Data viitoare promit ca citesc topicul de la inceput, mai inainte de a-mi da cu parerea. Evident ca urmatoarele mele postari au fost urmare a celei anterioare, deci am persistat in cele scrise.
Cu toate astea, nu sunt intrutotul de acord cu voi (Aici sper sa nu repet gafa, caci e posibil ca unii dintre voi sa mai fi sustinut opinia mea de acum, dar topicul asta chiar nu il mai citesc in intregime, ca sunt prea multe pagini
)
Angel si agenda, sunt total de acord cu ceea ce scrieti voi referitor la faptul ca infractiunea de furt se savarseste si prin inactiune, caci potrivit art 19 fapta constand intr-o inactiune este infractiune fie ca este savarsita din culpa, fie ca este savarsita cu intentie, afara de cazul in care legea sanctioneaza numai savarsirea acesteia cu intentie.
Cu toate astea, in cazul furtului , "
in mod exceptional, luarea se poate infaptui si prihn inactiune, cum ar fi in cazul celui care preda o masa de bunri si omite intentionat sa predea anumite bunuri , pe care le retine pentru el" scrie Boroi in cursul sau universtar. Si mi se pare normal sa nu generalizam situatiile in care furtul s-ar savarsi prin inactiune, in caz contrar, s-ar ajunge la confundarea lui tot mai des cu abuzul de incredere, iar notiunea de "luare - apucare, inhatare, desprindere, etc", nu ar mai avea intelesul firesc, adica de acte efectuate cu ajutorul unei energii a sa ori a altuia, energie de natura sa produca o schimbare in lumea exterioara.
In cazul de fata, nu sunt de acord cu opinia conform careia proprietarul casei ar savarsi un furt prin inactiune, si nici insusirea bunului gasit.
Referitor la speta, din pacate genul asta de speta e foarte incalcit si da nastere mai multor contradictii. De cele mai multe ori, cel putin una din persoanele implicate, savarseste o infractiune: ori cel care initial a spus ca va cumpara masina a intentionat inca de la inceput sa insele una din celelalte doua parti, ori este in complicitate cu proprietarul casei, gen: noi rupem actul de vanzare-cumparare, proprietarul redevine retroactiv proprietarul masinii si ii datoreaza proprietarului casei o suma exorbitanta drept chirie pentru locul pe care s-a aflat automobilul, etc.
In cazul nostru, considerand ca toate partile contractului sau cel putin doua dintre ele au fost de buna credinta, consider ca proprietarul terenului are
un drept de retentie asupra masinii pentru cheltuielile rezultate din contractul de chirie sau de ce nu, de comodat (aici , in lipsa unui contract inscris la organele fiscal, poate pretinde ca a fost un contract de comodat a casei, ceea ce nu il scuteste pe cel a ce folosit imobilul de obligatia de a-si achita datoriile cu intretinerea).
In acest caz, proprietarul initial al masinii, devenit proprietar din nou, prin ruperea contractului, are urmatoarele optiuni: sa intenteze o actiune civila impotriva chiriasului, de repunere in situatia anterioara si daune interese pentru lipsa de folosinta a automobilului, fie o actiune pentru imbogatirea fara justa cauza zic eu (nu de revendicare), impotriva proprietarului casei. Spun actiune pentru imbogatire fara justa cauza si nu in revendicare intrucat proprietarul imobilului nu este nici detenor precar si nici posesor al masinii. El are un drept de retentie fata de bunurile chiriasului sau si a considerat cu buna credinta, ca si automobilul ii apartine acestuia, dar acest lucru nu schimba faptul ca inhtre el si proprietarul masinii nu exista practic niciun raport. El are un drept de retentie asupra bunurilor chiriasului, si dat fiind ca acel contract de vanzare cumparare s-a desfiintat retroactiv, masina nu a fost niciodata a chiriasului sau. Deci eu consider ca proprietarul masinii nu are interes sa introduca o actiune in revendicare fata de proprietarul casei inchiriate. Ori poate sa mearga pe latura penala, pe inselaciune, impotriva celui cu care incheiase initial contractul de vanzare cumparare, pentru ca nu e normala fapta acestuia de a lasa masina in casa celui de la care tocmai s-a mutat si apoi de a renunta la contractul de vanzare. Perioada scurta intre toate aceste actiuni ar putea conduce la concluzia ca acesta intentiona sa insele pe unul sau ambii proprietari (casa/masina). Dar pe latura penala e cam subtire sustinerea.
De regula , astfel de situatii se rezolva la buna intelegere si in general, proprietarii caselor inchiriate fara a fi si trecute in legalitate, cedeaza la presiunea politiei si nu se ajunge in instante.
Vulpe, acum problema se pune in felul urmator. Tu sustii ca daca ai fi in locul omului te-ai duce in curtea casei si ai lua masina. Sunt doua situatii:
- daca ajungeti la concluzia ca proprietarul casei avea drept de retentie asupra masinii, tu poti fi condamnat pentru furt si violare de domiciliu
- daca ajungeti la concluzia ca acesta nu avea drept de retentie, pentru ca bunul s-a intors retroactiv in proprietatea unei persoane care nu ii datora nimic, atunci te poti duce sa iti iei masina din curtea omului, dupa ce in prealabil acesta iti permite sa intri ihn curte, ca pentru asta iti trebuie permisiunea lui, fie ca vrei, fie ca nu.
Discutia se poarta fireste, doar dpdv teoretic, si chiar sunt curioasa, daca o mai prelungim, care dintre situatii vi se pare mai aplicabila. Se impletesc foarte bine elementele de civil cu penal si recunosc, ca ideea ca proprietarul casei nu ar avea drept de retentie mi-a venit pe masura ce scriam. Cand m-am logat eram sigura ca proprietarul masinii ar comite furt daca si-ar lua bunul din urtea omului, pe motiv ca acesta are drept de retentie
Voi ce ziceti?
Ce drept de retentie, fara raport juridic civil? Dupa ureche?
de ce masina pe care o are in posesie proprietarul imobilului, pe care a retinut-o din eroare asupra adevaratului proprietar al acesteia, invocand un drept de retentie cu privire la o datorie pe care o are prietenul proprietarului masinii, nu poate sa fie considerata "un bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului" si pe care acesta refuza sa-l inapoieze proprietarului de drept, la solicitarea expresa a acestuia, nu poate fi incadrata in 216 cp.
)...
