Bine, dar in speta s-a pornit de la plangere prealabila pentru insulta si s-a ajuns la schimbarea incadrarii in ultraj. O luam ca atare, probabil ca instanta a vazut acolo si o amenintare, nu se stie, cert este ca avem ultraj.
De ce spui, Elena, ca este fortat art. 332?
Mie mi se pare cea mai buna solutie, pentru ca asa se respecta si drepturile partilor, anume punerea in discutia lor a noii incadrari juridice.
Ai dreptate cand spui ca la 332 (1) scrie despre o cercetare facuta de un alt organ decat cel competent, dar acest aspect este evident valabil si cand nu avem deloc o urmarire penala efectuata. A se vedea in acest sens si Tratatul prof. I. Neagu, Partea speciala, 2004, p. 164 si 169. Acolo chiar spune autorul ca schimbarea incadrarii juridice are implicatii asupra competentei instantei.
ce temei legal?
-
norocel
Poate va ajuta speta asta:
"Calomnia si amenintarea impotriva avocatului. Plangere prealabila. Sesizarea instantei
Infractiunea de calomnie prevazuta in art.206 C.pen. si infractiunea de calomnie si amenintare a avocatului in timpul exercitarii profesiei prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995 (devenit, in urma modificarii, art.37 alin.2) nu sunt fapte penale identice, utlima avand subiect pasiv calificat si alt regim juridic cu privire la sesizarea instantei.
Potrivit art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen., pentru infractiunea prevazuta in art.206 C.pen., plangerea prealabila se adreseaza instantei; infractiunea prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995, nefiind mentionata in art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen., inseamna ca plangerea se adreseaza, potrivit lit.b din acelasi text de lege, organului de cercetare penala sau procurorului, cu consecinta sesizarii instantei prin rechizitoriu, iar nu prin plangere directa.
Decizia nr.4096 din 1 octombrie 2002
Prin sentinta penala nr.100 din 22 februarie 2001, Judecatoria Harlau a condamnat pe inculpatele U.E. si T.E. pentru savarsirea infractiunii de calomnie prevazuta in art.33 pct.2 din Legea nr.51/1995, cu aplicarea art.206 C.pen., retinand ca, la termenul de judecata din 18 aprilie 2000, in sedinta publica, inculpatele i-au imputat partii vatamate B.I., aparator al paratului intr-o cauza civila in care inculpatele erau reclamante, ca a sustras acte din dosar si i-au adresat cuvintele "talhar" si "haiduc".
Prin decizia penala nr.857 din 28 septembrie 2001, Tribunalul Iasi a respins recursurile inculpatelor.
Recursul in anulare declarat in cauza este fondat.
Infractiunea savarsita de inculpate este prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995 (devenit, in urma modificarilor, art.37 alin.2).
Conform alin.4 al art.33 din Legea nr.51/1995, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate.
Infractiunea prevazuta in textul de lege mentionat nu se identifica cu infractiunea de calomnie prevazuta in art.206 C.pen., pentru care plangerea prealabila se adreseaza direct instantei, potrivit art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen.
Cum infractiunea ce face obiectul judecatii nu face parte dintre cele mentionate in acest din urma text de lege, ea trebuia adresata, conform alin.2 lit.b din art.209, organului de cercetare penala sau procurorului, iar sesizarea instantei trebuia sa se faca prin rechizitoriu.
In consecinta, recursul in anulare a fost admis si s-a trimis cauza la procuror pentru a se efectua urmarirea penala."
"Calomnia si amenintarea impotriva avocatului. Plangere prealabila. Sesizarea instantei
Infractiunea de calomnie prevazuta in art.206 C.pen. si infractiunea de calomnie si amenintare a avocatului in timpul exercitarii profesiei prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995 (devenit, in urma modificarii, art.37 alin.2) nu sunt fapte penale identice, utlima avand subiect pasiv calificat si alt regim juridic cu privire la sesizarea instantei.
Potrivit art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen., pentru infractiunea prevazuta in art.206 C.pen., plangerea prealabila se adreseaza instantei; infractiunea prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995, nefiind mentionata in art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen., inseamna ca plangerea se adreseaza, potrivit lit.b din acelasi text de lege, organului de cercetare penala sau procurorului, cu consecinta sesizarii instantei prin rechizitoriu, iar nu prin plangere directa.
Decizia nr.4096 din 1 octombrie 2002
Prin sentinta penala nr.100 din 22 februarie 2001, Judecatoria Harlau a condamnat pe inculpatele U.E. si T.E. pentru savarsirea infractiunii de calomnie prevazuta in art.33 pct.2 din Legea nr.51/1995, cu aplicarea art.206 C.pen., retinand ca, la termenul de judecata din 18 aprilie 2000, in sedinta publica, inculpatele i-au imputat partii vatamate B.I., aparator al paratului intr-o cauza civila in care inculpatele erau reclamante, ca a sustras acte din dosar si i-au adresat cuvintele "talhar" si "haiduc".
Prin decizia penala nr.857 din 28 septembrie 2001, Tribunalul Iasi a respins recursurile inculpatelor.
Recursul in anulare declarat in cauza este fondat.
Infractiunea savarsita de inculpate este prevazuta in art.33 alin.2 din Legea nr.51/1995 (devenit, in urma modificarilor, art.37 alin.2).
Conform alin.4 al art.33 din Legea nr.51/1995, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate.
Infractiunea prevazuta in textul de lege mentionat nu se identifica cu infractiunea de calomnie prevazuta in art.206 C.pen., pentru care plangerea prealabila se adreseaza direct instantei, potrivit art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen.
Cum infractiunea ce face obiectul judecatii nu face parte dintre cele mentionate in acest din urma text de lege, ea trebuia adresata, conform alin.2 lit.b din art.209, organului de cercetare penala sau procurorului, iar sesizarea instantei trebuia sa se faca prin rechizitoriu.
In consecinta, recursul in anulare a fost admis si s-a trimis cauza la procuror pentru a se efectua urmarirea penala."
-
elena_av
multumim de speta NOROCEL
Pt MARIUS
nu contesta nimeni ca schimbarea incadrarii juridice are implicatii atat asupra competentei instantei (art.41), cat si asupra competentei organelor de cercetare penala (art.332)
insa in speta nu e o problema de competenta
diferenta dintre insulta si ultraj e ca in primul caz este obligatorie efectuarea urmaririi penale si sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe cand in al doilea caz nu se face UP si instanta se sesizeaza prin plangere penala
problema este de modalitate de sesizare a instantei (sanctionata cu nulitate absoluta)
Asa cum a spus si Lucian, instanta constata nulitatea absoluta a actului de sesizare si trimite cauza la parchet pe 285.
Pt MARIUS
nu contesta nimeni ca schimbarea incadrarii juridice are implicatii atat asupra competentei instantei (art.41), cat si asupra competentei organelor de cercetare penala (art.332)
insa in speta nu e o problema de competenta
diferenta dintre insulta si ultraj e ca in primul caz este obligatorie efectuarea urmaririi penale si sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe cand in al doilea caz nu se face UP si instanta se sesizeaza prin plangere penala
problema este de modalitate de sesizare a instantei (sanctionata cu nulitate absoluta)
Asa cum a spus si Lucian, instanta constata nulitatea absoluta a actului de sesizare si trimite cauza la parchet pe 285.
-
mariusms
-
Dyana
Si eu "votez"cu art.332C.Pr.pen,in speta propusa.Elena,chiar daca ai intalnit in practica,o astfel de speta,in care s-a invocat art.300C.pr.pen.,cred ca instanta in mod gresit l-a invocat. Nu mi se pare deloc incident(Marius are dreptate).Nici art.285C.pr.pen.nu e incident in aceasta speta,pentru ca nu este vorba de o plangere gresit indreptata..
Cred ca,in baza art.332alin.1C.pr.pen.,instanta trebuie sa se desesiseze si sa restituie cauza la parchet,organul competent a efectua urmarirea penala .Deci,art.332 rap.la art.268C.pr.pen.
Cred ca,in baza art.332alin.1C.pr.pen.,instanta trebuie sa se desesiseze si sa restituie cauza la parchet,organul competent a efectua urmarirea penala .Deci,art.332 rap.la art.268C.pr.pen.
-
sechmet
Cred ca sunt doua situatii distincte:
1. Daca rezulta din expunerea situatiei de fapt ca plangerea vizeaza o infractiune pentru care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, corect este sa se constate nulitatea absoluta a actului de sesizare.
2. Daca petentul face plangere pentru o anumita infractiune pentru care sesizarea este valabila prin plangere prealabila dar instanta constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acelei infractiuni, nu poate schimba legal incadrarea juridica intr-o infractiune pentru care sesizarea se face prin rechizitoriu pentru ca nu ar fi legal sesizata.
In situatia asta corect este sa dispuna achitarea pentru infractiunea pentru care a fost sesizata (art. 10 lit "d") si apoi sa trimita plangerea pe cale admnistrativa la parchet (nu ar fi gresit sa o trimita din moment ce oricine poate sesiza in legatura cu savarsirea unei infractiuni si apoi sesizarea se poate face chiar si din oficiu.)
1. Daca rezulta din expunerea situatiei de fapt ca plangerea vizeaza o infractiune pentru care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, corect este sa se constate nulitatea absoluta a actului de sesizare.
2. Daca petentul face plangere pentru o anumita infractiune pentru care sesizarea este valabila prin plangere prealabila dar instanta constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acelei infractiuni, nu poate schimba legal incadrarea juridica intr-o infractiune pentru care sesizarea se face prin rechizitoriu pentru ca nu ar fi legal sesizata.
In situatia asta corect este sa dispuna achitarea pentru infractiunea pentru care a fost sesizata (art. 10 lit "d") si apoi sa trimita plangerea pe cale admnistrativa la parchet (nu ar fi gresit sa o trimita din moment ce oricine poate sesiza in legatura cu savarsirea unei infractiuni si apoi sesizarea se poate face chiar si din oficiu.)
-
mariusms
1. Dupa cum am vazut, art. 332 reprezinta o derogare de la neacoperirea nulitatii absolute.Sechmet wrote:Cred ca sunt doua situatii distincte:
1. Daca rezulta din expunerea situatiei de fapt ca plangerea vizeaza o infractiune pentru care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, corect este sa se constate nulitatea absoluta a actului de sesizare.
2. Daca petentul face plangere pentru o anumita infractiune pentru care sesizarea este valabila prin plangere prealabila dar instanta constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acelei infractiuni, nu poate schimba legal incadrarea juridica intr-o infractiune pentru care sesizarea se face prin rechizitoriu pentru ca nu ar fi legal sesizata.
In situatia asta corect este sa dispuna achitarea pentru infractiunea pentru care a fost sesizata (art. 10 lit "d") si apoi sa trimita plangerea pe cale admnistrativa la parchet (nu ar fi gresit sa o trimita din moment ce oricine poate sesiza in legatura cu savarsirea unei infractiuni si apoi sesizarea se poate face chiar si din oficiu.)
2. Daca se dispune achitarea, atunci instanta va da o sentinta si va scrie ...... "cu apel ....", caz in care nu va trimite plangerea la parchet. Bineinteles ca si asa solutia este nelegala.
Doar Dyana a observat solutia logica si legala.
-
sechmet
-
mariusms
-
sechmet
-
mariusms
-
sechmet
1. Este sau nu supusa apelului sentinta pronuntata in cazul in care instanta a fost sesizata prin plangere prealabila?
2. Referitor la art. 332 Cod pr.pen. practica judiciara este constanta in sensul ca nu se aplica decat in cazul in care s-au efectuat cercetari.
Am observat ca esti la curent cu practica si cred ca stii si tu ca asa stau lucrurile doar ca nu vrei sa recunosti.
Cu achitarea recunosc ca m-am pripit.
Nu-i corect sa se dispuna achitarea ci se scoate doar cauza de pe rol si se trimite la organul competent sa efectueze urmarirea penala.
Tu de ce nu recunosti niciodata cand gresesti?
2. Referitor la art. 332 Cod pr.pen. practica judiciara este constanta in sensul ca nu se aplica decat in cazul in care s-au efectuat cercetari.
Am observat ca esti la curent cu practica si cred ca stii si tu ca asa stau lucrurile doar ca nu vrei sa recunosti.
Cu achitarea recunosc ca m-am pripit.
Nu-i corect sa se dispuna achitarea ci se scoate doar cauza de pe rol si se trimite la organul competent sa efectueze urmarirea penala.
Tu de ce nu recunosti niciodata cand gresesti?
-
mariusms
-
elena_av
Se intampla si cand instanta schimba incadrareamariusms wrote:Corect, dar asta se intampla cand instanta nu schimba incadrarea juridica. Sa facem diferenta asta, de dragul stiintei dreptului procesual.
Nu se pune problema de competenta. Nu se aplica 332.
Art.332 trimite la art.268 al.1 care trimite la 207, 208, 209 (care stabilesc competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei).
In speta noastra nu a fost incalcata competenta OCP. Putem discuta de competenta functionala numai in cadrul aceleiasi categorii de organe. Competenta unui organ de cercetare penala poate fi incalcata numai de un alt organ de cercetare penala.
In speta e vorba doar de sesizarea instantei.
Instanta schimba incadrarea in ultraj si constata ca nu este sesizata legal pt aceasta infractiune; indiferent daca asta se intampla inainte sau dupa dezbateri, sau chiar direct in recurs, solutia este tot trimiterea la parchet
Cf lui 332 al.2 schimbarea incadrarii in dezbateri nu mai atrage restituirea la parchet. Deci instanta se pronunta asupra ultrajului, desi nu a fost sesizata prin rechizitoriu. Nu va suna ciudat???
:?-
mariusms
Este o derogare. Orice regula care se respecta are si exceptii.elena_av wrote: Cf lui 332 al.2 schimbarea incadrarii in dezbateri nu mai atrage restituirea la parchet. Deci instanta se pronunta asupra ultrajului, desi nu a fost sesizata prin rechizitoriu. Nu va suna ciudat???
Este a treia oara si ultima cand iti spun asta.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 34 guests