Norocel wrote:Instanta a apreciat ca este vorba despre raspundere delictuala (delictul fiind amplasarea de catre societatea comerciala a constructiei speciale pe terenul unu tert).
Fiind vorba despre o constructie speciala instanta a considerat ca fapta ilicita a fost savarsita in exercitiul activitatii cel face obiectul de activitate al societatii comerciale,deci...litigiul este comercial si nu civil.
Am intrebat si alti colegi si mi-au spus ca asta ar fi practica ICCJ.
Desi simpla, speta ta este interesanta si m-am lovit si eu in practica de problema calificarii unui proces ca fiind civil sau comercial.
Cuprinsul hotararii are dispozitii contradictorii. Cand instanta vorbeste de raspunderea delictuala a societatii uita (omite) cuvantul de baza: raspundere CIVILA delictuala! Intr-adevar, nu exista raspundere comerciala delictuala, raspunderea comerciala nu poate fi decat contractuala, ea poate emana doar din contract. Ce inseamna raspundere delictuala: obligatia de a repara un DELICT fie prin repunere in situatia anterioara, fie prin plata unei sume de bani sau alta prestatie, si este fundamentata numai pe art. 998 si urm. Cod civil. Exista in Codul comercial vreo reglementare a raspunderii comerciale delictuale? Nu.
Orice jurist trebuie sa stie ca un litigiu este calificat in functie de natura raportului juridic dedus judecatii, nicidecum in functie de calitatea subiectului activ sau pasiv al raportului juridic. Daca raportul juridic este penal - litigiul e penal; daca e civil - procesul e civil s.a.m.d.
Conceptia romaneasca a naturii actelor comerciantului este obiectiva (sunt comerciale numai actele care nu sunt civile sau de alta natura) fata de cea germana care este subiectiva (actul este comercial fiindca emana de la un comerciant). Insa daca un comerciant ar savarsi numai acte comerciale, s-ar ajunge la concluzia imposibila ca obligatia comerciantului de a dezdauna accesorie proceselor penale, cand are calitatea de parte responsabila civilmente, ar fi de natura comerciala, iar daca partea civila nu a efectuat procedura concilierii ea nu poate cere judecatoreste sa fie despagubita de catre un comerciant. Deci, per a contrario, comerciantul savarseste si acte juridice de alta natura decat comerciala, fara distinctia ca ar fi in exercitiul activitatii sau nu. Oricum comerciantul nu poate savarsti decat acte in exercitiul activitatii, datorita specialitatii capacitatii juridice.
Prin urmare, problema se pune cu adevarat de a stabili natura juridica a raportului dedus judecatii. Beleiu ne invata in monumentala lui lucrare de introducere in dreptul civil ca exista cateva criterii care definesc natura juridica a raportului de drept: izvorul material, sediul reglementarii, sediul santiunii etc.
Ce raport exista intre reclamant si parat? Contractual sau delictual? Delictual.
Din ce fapta izvoraste obligatia paratului de a repune in situatia anterioara (desfiinta)? Daca raspunsul ar fi ca dintr-o fapta comerciala, prin reducere la absurd s-ar ajunge la concluzia ca ocupatia obisnuita a comerciantului este aceea de a savarsi delicte civile. Deci, singurul raspuns corect este ca izvorul material il constituie o fapta juridica civila ilicita (fapta de a edifica o constructie fara acordul proprietarului).
Sediul reglementarii cat si al sanctiunii se regasesc in Codul civil. Chiar cerea ta ar fi trebuit sa fie fundamentata pe art. 998 raportat la art. 494 alin. 1 teza finala si alin. 2 Cod civil, iar in baza principiului disponibilitatii instanta ar fi trebuit sa solutioneze pricina in aceste limite.
In concluzie, pe baza celor aratate mai sus, sustin cu fermitate ca litigiul este de natura civila.
Probabil judecatorul tau nu avea chef de dosarul ala sau nu prea stia cum sa discearna pricinile pe care le judeca. In primul caz isi ia salariul degeaba, in al doilea poate nu i-ar strica nitel drept civil de anul I.
Sper ca argumentele de mai sus sa-ti fie folositoare si o eventuala sursa de inspiratie pentru intemeierea cailor tale de atac.
PS: desi KKO a exprimat un punct de vedere practic, ca ti-ar fi avantajoasa celeritatea procesului comercial, eu as fi mai retinut. Necompetenta materiala este de ordine publica si poate fi invocata in orice stare a pricinii de oricare din parti, deci si de catre parat, putand constitui un motiv de casare integrala. Risti sa o patesti tocmai cand vei credea ca ai castigat.
