Post
by dusterXXX » 31 Jul 2009, 15:16
pentru rada: îţi lipesc o speţă de neglijenţă în serviciu, doar pentru comparaţie. dacă te ajută cu ceva (în sensul în care găseşti similitudini cu speţa descrisă de tine) mai căutăm încă 10 speţe de aceste tip, pentru ca imaginea să fie mai completă.
succes la citit!
Dosar nr(...)
R O MA N I A
CURTEA DE A P E L B A C A U
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 739
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN: 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE : (...) (...)
JUDECĂTORI: (...) (...)
(...) (...)
GREFIER- (...) (...)
***********
M i n i s t e r u l P u b l i c: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE A P E L B A C A U -reprezentat legal prin procuror O. O. M.
La ordine a venit spre soluţionare recursul declarat de inculpata V. (...), împotriva deciziei penale nr.355/A din 04.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u, în dosarul nr(...).
Dezbaterile în cauza de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanţa având în vedere cererea aflată la dosar formulată de intimata parte civilă prin care solicită amânarea cauzei pentru studierea motivelor de recurs, constată că nu se impune amânarea cauzei deoarece este numai apelul inculpatului.
Instanţa pune în discuţie motivul de casare prev. de art. 385/9 pct.1o c.p.p.
Reprezentantul parchetului având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală 312/ 04.04 . 2008 a J u d e c ă t o r i e i O n e ş t i pronunţată in dosar nr(...) s-a dispus, următoarele:
S-a respins cererea părţii civile S.C. T. România SRL, cu sediul în B(...), sector 3 privind schimbarea încadrării juridice şi extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
In baza art. 249 al. 1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, a fost condamnată inculpata V. F., fiica lui S. şi J., născută la data de 21.XI.1961 în Slănic M, cu acelaşi domiciliu,(...)/D/8, căsătorită, studii medii, necunoscută cu antecedente penale, CNP(...), la 1(un) an închisoare.
In baza art. 81 Cod penal,s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 Cod penal.
In baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală şi 998 Cod civil a fost obligată inculpata să achite părţii civile S.C. T. România SRL suma de 179.484,10 lei despăgubiri civile.
In baza art. 191 al. 1 Cod pr. penală,a fost obligată inculpata la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare statului .
S-a luat act că inculpata a avut apărător ales.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a O n e ş t i din data de 23.11.2007 a fost trimisă în judecată inculpata V. F., fiica lui S. şi J., născută la data de 21.XI.1961 în Slănic M, cu acelaşi domiciliu,(...)/D/8, căsătorită, studii medii, necunoscută cu antecedente penale, CNP (...), pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 al. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpata V. F. a lucrat în perioada 1987 – aprilie 2002 la Hotelul „E.”, aparţinând SC „T. România” SRL B. Începând cu anul 1990, inculpata a fost trecută în funcţia de gestionar.
În anul 2004, a fost desfăşurat un control şi în gestiunea inculpatei a fost stabilită o lipsă în gestiune în sumă de 179.824,10 lei. Lipsa în gestiune a fost datorată modului defectuos în care era organizată gestiunea, în sensul că în fapt gestiunea era una colectivă deoarece orice persoană angajată la bar sau bucătărie se aproviziona cu mărfuri din gestiunea inculpatei, fără ca aceasta să aibă o evidenţă clară a mişcărilor de marfă.
În legătură cu gestiunea inculpatei, în perioada 2000-2002 gestiunea inculpatei a fost inventariată de 5 ori şi la toate inventarele s-au înregistrat diferite lipsuri după cum urmează:
- la inventarul din data de 31.01.2000 s-a înregistrat o lipsă în valoare de 79,93 lei;
- la inventarul din data de 06.07.2000, se înregistrează un prejudiciu în sumă de 12,89 lei;
- la inventarul din data de 11.12.2000 prejudiciul înregistrat a fost de 144,84 lei;
- la inventarul din data de 14.03.2001, prejuciul înregistrat este de 57.847,74 lei pentru ca la inventarul din data de 04.04.2002, prejudiciul înregistrat să fie în sumă de 179.484,10 lei.
Faţă de rechizitoriul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a O n e ş t i, partea civilă SC „T. România” SRL B a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru inculpata V. F. din art. 249 Cod penal în infracţiunile prev. de art. 2151, al. 1 Cod penal, 249, 289, 290, 291 al. 1 Cod penal şi art. 37 din Legea nr. 82/1991, extinderea procesului penal la alte fapte şi extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
La termenul de judecată din data de 07.03.2008, instanţa a pus în discuţie cererea părţii civile în legătură cu aceste aspecte, dar reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c nu înţelege să pună în mişcare acţiunea penală cu privire la alte fapte şi nici să extindă acţiunea penală cu privire la alte persoane şi în consecinţă, va fi respinsă cererea părţii civile. Mai mult de-atât, pe rolul J u d e c ă t o r i e i O n e ş t i se află dosar nr. 483/P/2008, cu termen de judecată la data de 17.04.2008 şi care are ca obiect plângerea aceleiaşi părţi civile privind măsura scoaterii de sub urmărire penală a inculpatei pentru alte infracţiuni şi măsura neînceperii urmăririi penale pentru alte persoane.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că inculpata a fost încadrată la Hotel E. aparţinând SC „T. România”, iar din anul 1990 a fost trecută în funcţia de gestionar.
În perioada 2000-2002 gestiunea inculpatei a fost inventariată de 5 ori şi la toate aceste inventare s-au înregistrat lipsuri, după cum urmează:
- la inventarul din data de 31.01.2000, s-a înregistrat o lipsă în valoare de 79,93 lei;
- la inventarul din data de 06.07.2000, s-a înregistrat o lipsă în valoare de 12,89 lei;
- la inventarul din data de 11.12.2000, prejudiciul a fost de 144,84 lei, cu menţiunea că aşa a fost înregistrat în actele contabile, valoarea reală a prejudiciului fiind de 14.000 lei;
- la inventarul din data de 14.03.2001, prejudiciul înregistrat este de 57.847,74 lei pentru ca la data de 04.04.2002 să se înregistreze un prejudiciu de 179.484,10 lei.
S-a ajuns la un prejudiciu destul de mare motivat de faptul că, conducerea societăţii nu a valorificat inventarele anterioare în care în sarcina inculpatei au fost stabilite prejudicii mai reduse, dar în special din vina inculpatei care şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiunile de serviciu, privind administrarea bunurilor din gestiunea bar-restaurant E.. Această gestiune era ţinută global valoric la preţuri cu amănuntul, dar în cadrul acestei gestiuni erau puncte de desfacere – bar de zi, bar restaurant, bucătărie , magazie, restaurant – fără ca acestea să aibă organizată o evidenţă gestionară şi contabilă distinctă.
Intrarea mărfurilor era asigurată prin întocmirea O.-urilor pe baza facturilor, de către inculpată, iar ieşirea din gestiune se materializa prin depunerea în monetar a banilor rezultaţi din vânzări la casierie, depunere care se făcea atât de către inculpată, cât şi de lucrătorii punctelor de lucru.
Audiată în instanţă, inculpata a recunoscut că nu a controlat în permanenţă modul în care marfa predată subgestiunilor era decontată de aceştia şi că nu a făcut acest lucru din lipsă de timp şi pentru că trebuia să facă aprovizionarea gestiunii de la furnizorii din ţară.
Deşi inculpate a susţinut că modul cum era organizată gestiunea nu era unul corespunzător, recunoaşte că nu a cerut în scris conducerii societăţii să intervină şi să pună la punct această problemă.
S-a făcut dovada că inculpata se deplasa frecvent în ţară pentru a face aprovizionarea, dar asta nu o putea împiedica să ţină gestiunea în condiţii normale.
Se poate trage această concluzie din declaraţia martorei B. N. care i-a succedat în funcţie şi care arată că şi-a organizat gestiunea încât să aibă totul sub control şi că inculpata a înregistrat pagubă în gestiune fiindcă gestiunea era ţinută defectuos.
S-a reţinut că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 al. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi condamnată la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, s –a avut în vedere împrejurarea în care s-a săvârşit fapta, gradul de pericol social al acesteia şi persoana inculpatei care a avut o atitudine sinceră.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare şi se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
Partea civilă SC „T. România” SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 223.637,19 lei, dar din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că prejuciul este în sumă de 179.484,10 lei, sumă pe care, în baza art. 14 şi 346 Cod de procedură penală şi art. 998 Cod civil, inculpata va fi obligată să o achite.
S-a luat act că inculpata a avut avocat ales.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, inculpata V. (...) cât şi partea civilă S C SIND ROMÂNIA SRL B.
Apelanta - inculpată nu şi –a motivat în scris cererea de apel şi nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea orală a acesteia.
Partea civilă critică ca nelegală soluţia primei instanţe în sensul că
1. nu s-a dispus extinderea procesului penal faţă de învinuita P. B.
2. instanţa a omis extinderea procesului penal cu privier la alte fapte aşa cum s-a solicitat la instanţa de fond
Tribunalul, analizând hotărârea atacată , faţă de motivele de apel invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a considerat că apelurile sunt nefondat pentru următoarele considerente:
În urma administrării materialului probator , prima instanţă a reţinut că inculpate apelantă V. F. a lucrat în perioada 1987 – aprilie 2002 la Hotelul „E.”, aparţinând SC „T. România” SRL B. Începând cu anul 1990, inculpata a fost trecută în funcţia de gestionar.
În anul 2004, a fost desfăşurat un control şi în gestiunea inculpatei a fost stabilită o lipsă în gestiune în sumă de 179.824,10 lei. Lipsa în gestiune a fost datorată modului defectuos în care era organizată gestiunea, în sensul că în fapt gestiunea era una colectivă deoarece orice persoană angajată la bar sau bucătărie se aproviziona cu mărfuri din gestiunea inculpatei, fără ca aceasta să aibă o evidenţă clară a mişcărilor de marfă.
În legătură cu gestiunea inculpatei, în perioada 2000-2002 gestiunea inculpatei a fost inventariată de 5 ori şi la toate inventarele s-au înregistrat diferite lipsuri după cum urmează:
- la inventarul din data de 31.01.2000 s-a înregistrat o lipsă în valoare de 79,93 lei;
- la inventarul din data de 06.07.2000, se înregistrează un prejudiciu în sumă de 12,89 lei;
- la inventarul din data de 11.12.2000 prejudiciul înregistrat a fost de 144,84 lei;
- la inventarul din data de 14.03.2001, prejuciul înregistrat este de 57.847,74 lei pentru ca la inventarul din data de 04.04.2002, prejudiciul înregistrat să fie în sumă de 179.484,10 lei.
Constatând vinovăţia inculpatei apelante , în mod temeinic prima instanţă a dispus condamnarea acesteia, pedeapsa aplicată fiind judicios individualizată atât sub aspectul cuantumului , cât şi a modalităţii de executarea acesteia, respectându–se criteriile de individualizare prev. de 72 cod penal.
Pe latură civilă apelanta a fost obligată la despăgubiri, aşa cum a rezultat expertiza contabilă efectuată în cauză.
În consecinţă, s-a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică , în raport de apelul formulat de inculpată şi nu sunt motive de desfiinţare a acesteia.
Cu privire la apelul părţii civile SC „T. România” SRL B , Tribunalul a constatat că aceasta a solicitat, la instanţa de fond , schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru inculpata V. F. din art. 249 Cod penal în infracţiunile prev. de art. 2151, al. 1 Cod penal, 249, 289, 290, 291 al. 1 Cod penal şi art. 37 din Legea nr. 82/1991, extinderea procesului penal la alte fapte şi extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
La termenul de judecată din data de 07.03.2008, instanţa a pus în discuţie cererea părţii civile în legătură cu aceste aspecte, dar reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c a arătat că nu înţelege să pună în mişcare acţiunea penală cu privire la alte fapte şi nici să extindă acţiunea penală cu privire la alte persoane şi în consecinţă cererea părţii civile a fost respinsă ca atare.
Apreciind că în cauză au fost respectate prevederile legale cu privire la schimbarea de încadrare juridică şi la extinderea procesului penal, s-a constatat că motivele de apel invocate de apelanta – parte civilă sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecinţă, constatând că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică , Tribunalul, în baza art. 379 pct. lit. b cod pr penală a respins ambele apeluri ca fiind nefondate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Verificând decizia pe baza lucrărilor dosarului şi din oficiu în limitele prevăzute de art- 385/9 alin. 3 c.p.p.,Curtea constată existenţa motivului de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 c.p.p., care a fost pus în discuţie.
Din examinarea dosarului în care s-a soluţionat apelul rezultă că la înregistrarea acestuia pe rolul T r i b u n a l u l u i B a c ă u s-a luat măsura desemnării unui apărător din oficiu.
Faţă de limitele de4 pedeapsă prevăzute de dispoziţiile art. 249 alin. 1 c.p.p. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi de împrejurarea că inculpata nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 171 alin. 2 teza a-I- a c.p.p. rezultă că instanţa de apel a apreciat că aceasta nu şi-ar putea face singură apărare, o dovadă în plus în sensul acestei concluzii constituind-o prezenţa avocatului desemnat din oficiu la cele două termene de judecată din apel.
Odată făcută această apreciere, asistenţa juridică a devenit obligatorie în condiţiile aceloraşi dispoziţii, respectiv art. 171 alin. 2 teza a-II-a c.p.p.
Cu toate acestea, la al doilea termen de judecată instanţa a respins cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu de acordare a unui nou termen pentru pregătirea apărării.
Solicitând acest termen, avocatul din oficiu a precizat că nu a luat legătura cu inculpata şi nu a pregătit apărarea, deoarece anterior inculpata îşi manifestase în scris intenţia de a angaja apărător.
Fiind respinsă cererea formulată de avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor nu a pus concluzii în susţinerea apelului declarat de inculpată, lăsând soluţia la apreciere.
Este evident astfel că nu s-a asigurat în mod efectiv dreptul la apărare şi aducându-se atingere şi dreptului la un proces echitabil analizat prin prisma dispoziţiilor art. 6 alin. 3 lit. b şi c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să dispună de timpul necesar pregătirii apărării, cu atât mai mult cu cât apelanta a lipsit, neexercitând ea însăşi acest drept.
În legătură cu asigurarea dreptului la apărare,Curtea Europeană a statuat că obligaţia statului nu se limitează la numirea avocatului ci se întinde şi asupra modului în care aceasta îşi îndeplineşte atribuţiile (Hot. Danol contra Portugaliei).
Din considerentele arătate, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit, c c.p.p. se va admite recursul se va casa decizia şi se va trimite cauza la rejudecare la T r i b u n a l u l B a c ă u.
Vor fi menţinute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din 5.06. 2008 inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta-inculpată V. (...) împotriva deciziei penale nr.355/A din data de 04.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u.
Casează în totalitate decizia penală recurată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr.312 din data de 04.04.2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a O n e ş t i, judeţul B, la T r i b u n a l u l B a c ă u.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.3 Cod procedură penală, menţine actele procedurale efectuate în cauză de instanţa de apel până la termenul de judecată din data de 05.06.2008-inclusiv.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică , astăzi, 27.11.2008
PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,
(...) (...) (...) (...)
(...) (...)
GREFIER,
(...) (...)
Red. s.f. M. D
Red.d.a. D. M/D. Gh
Red.d.r.EE/16.12.2008
Tehnored. PE/ 16.12.2008/ 4 ex
