deci sa inteleg ca sigur nu e santaj?pfui ca nu e usor penalul asta.
ia mobilul si spune ca o sa il fure daca nu i se da o suma de bani.
de ce nu poate fi santaj? doar ameninta cu savarsirea unei infractiuni.
of tot timpul sunt pe langa :(
ce avem noi aici...?
-
agenda
-
cyclop
-
agenda
sorry 
am vazut pe ce te bazezi...atunci ramane furt calificat...a intentionat sa insusesca bunul pe nedrept...acum eu nu inteleg prea bine.....
intr-o interpretare mai larga: se spune ca se solicita intentie si scop
ok: intentia de a diminua patrimoniul partii vatamate fara consimtamantul acesteia in scopul insusirii pe nedrept .(Bulai , Filipas si Mitrache)
deci (cum am mentionat, intr-o interpretare mai larga...) a luat mobilul (fara consimtamant) pt a fura suma de bani (a diminua patrimoniul partii vatamate... in scopul insusirii pe nedrept a sumei de bani).....
oricum te uiti este furt calificat...
unde pisici gresec la ora asta?
am vazut pe ce te bazezi...atunci ramane furt calificat...a intentionat sa insusesca bunul pe nedrept...acum eu nu inteleg prea bine.....intr-o interpretare mai larga: se spune ca se solicita intentie si scop
ok: intentia de a diminua patrimoniul partii vatamate fara consimtamantul acesteia in scopul insusirii pe nedrept .(Bulai , Filipas si Mitrache)
deci (cum am mentionat, intr-o interpretare mai larga...) a luat mobilul (fara consimtamant) pt a fura suma de bani (a diminua patrimoniul partii vatamate... in scopul insusirii pe nedrept a sumei de bani).....
oricum te uiti este furt calificat...
unde pisici gresec la ora asta?
de ce nu este talharie?-
gavril
-
cyclop
Talharie. Cu privire la suma de bani. L-a determinat pe nenea sa-i dea banii, amenintandu-l cu nerestituirea telefonului. Luarea telefonului de pe masa s-a facut in scopul amenintarii ulterioare cu nerestituirea, pentru obtinerea banilor. Cu alte cuvinte, a luat telefonul pentru a se folosi de el la comiterea talhariei.
Daca nenea nu vrea sa-i dea banii solicitati, si nemernicun pleaca cu telefonul, avem furt in concurs cu tentativa la talharie (nu vorbim de agravante). In ipoteza asta, vazand ca nu poate sa-l determine pe nenea sa-i dea banii, apare intentia de insusire a bunului. Se intregeste infractiunea de furt, al carei element material se comisese anterior.
Gavril, furtul se savarseste numai cu intentie directa, calificata de scop.
Daca nenea nu vrea sa-i dea banii solicitati, si nemernicun pleaca cu telefonul, avem furt in concurs cu tentativa la talharie (nu vorbim de agravante). In ipoteza asta, vazand ca nu poate sa-l determine pe nenea sa-i dea banii, apare intentia de insusire a bunului. Se intregeste infractiunea de furt, al carei element material se comisese anterior.
Gavril, furtul se savarseste numai cu intentie directa, calificata de scop.
-
mariusms
Este destul de interesantă interpretarea ta. Mai întâi o precizare: poate fi atât intenţie directă, cât şi indirectă (mulţi autori, mai ales străini, includ scopul în latura obiectivă).Cyclop wrote:Talharie. Cu privire la suma de bani. L-a determinat pe nenea sa-i dea banii, amenintandu-l cu nerestituirea telefonului. Luarea telefonului de pe masa s-a facut in scopul amenintarii ulterioare cu nerestituirea, pentru obtinerea banilor. Cu alte cuvinte, a luat telefonul pentru a se folosi de el la comiterea talhariei.
Daca nenea nu vrea sa-i dea banii solicitati, si nemernicun pleaca cu telefonul, avem furt in concurs cu tentativa la talharie (nu vorbim de agravante). In ipoteza asta, vazand ca nu poate sa-l determine pe nenea sa-i dea banii, apare intentia de insusire a bunului. Se intregeste infractiunea de furt, al carei element material se comisese anterior.
Gavril, furtul se savarseste numai cu intentie directa, calificata de scop.
Chiar dacă mi-a plăcut mult modul în care ai gândit speţa, nu pot fi de acord.
Cu privire la telefon, acesta a fost luat în scopul de a obţine un folos de pe urma lui, dar acest folos presupune o eventuală însuşire, dacă nu se primeşte "plata", deci există intenţia, chiar şi indirectă. De altfel, s-a comportat ca un adevărat proprietar, încercând să-l vândă ulterior.
Cu privire la bani: tâlhărie nu poate fi. La tâlhărie bunul (suma de bani) îl ia făptuitorul, nu se desesizează cel vătămat, iar făptuitorul ameninţă pentru a-l păstra, după caz, pentru a-şi asigura scăparea.
-
mariusms
Iată o speţă relevantă în ce priveşte deposedarea:
"Prin sentinta penala nr. 212/15.10.1997 a tribunalului Bacau a fost condamnat inculpatul sau pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. d si e, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
Instanta a retinut ca, in seara zilei de 05.01.1997, aflandu-se in discoteca unui bar, inculpatul, a acostat pe minorul P.G.I. si, prin amenintare, i-a luat suma de 11.000 lei si ceasul de la mana, insusindu-si-le.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, prin decizia penala nr. 56/12.03.1995 a Curtii de Apel Bacau.
Inculpatul a declarat recurs, cu motivarea ca fapta trebuia incadrata in infractiunea de santaj, prevazuta de art. 194 alin. 1 C.pen.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 194 alin. 1 C.pen., infractiunea de santaj consta in constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintarea sa dea, sa faca, sa nu faca, sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
In speta, prin activitatea de amenintare, inculpatul, nu a constrans victima sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, ci a constrans-o sa-l lase sa-i ia bunurile, in scopul de a si le insusi pe nedrept.
Se observat ca, in cazul santajului, in raport de cerintele textului de lege la care s-a facut referire, partea vatamata, actioneaza personal, sub imperiul constrangerii exercitate asupra sa de inculpat, spre deosebire de cazul talhariei, unde actiunea de sustragere apartine in intregime inculpatului, care o deposedeaza de bunuri fara consimtamantul acesteia.
Astfel, fapta inculpatului de a lua victimei banii si ceasul de la mana, prin constrangerea ei cu amenintari, constituie infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. d si e C.pen., pentru care a fost condamnat, ci nu infractiunea de santaj, in care s-a cerut schimbarea incadrarii juridice.
Prin urmare, recursul declasat de inculpat a fost respins.
Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 1979 din 9 iulie 1998"
"Prin sentinta penala nr. 212/15.10.1997 a tribunalului Bacau a fost condamnat inculpatul sau pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. d si e, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
Instanta a retinut ca, in seara zilei de 05.01.1997, aflandu-se in discoteca unui bar, inculpatul, a acostat pe minorul P.G.I. si, prin amenintare, i-a luat suma de 11.000 lei si ceasul de la mana, insusindu-si-le.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, prin decizia penala nr. 56/12.03.1995 a Curtii de Apel Bacau.
Inculpatul a declarat recurs, cu motivarea ca fapta trebuia incadrata in infractiunea de santaj, prevazuta de art. 194 alin. 1 C.pen.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 194 alin. 1 C.pen., infractiunea de santaj consta in constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintarea sa dea, sa faca, sa nu faca, sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
In speta, prin activitatea de amenintare, inculpatul, nu a constrans victima sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, ci a constrans-o sa-l lase sa-i ia bunurile, in scopul de a si le insusi pe nedrept.
Se observat ca, in cazul santajului, in raport de cerintele textului de lege la care s-a facut referire, partea vatamata, actioneaza personal, sub imperiul constrangerii exercitate asupra sa de inculpat, spre deosebire de cazul talhariei, unde actiunea de sustragere apartine in intregime inculpatului, care o deposedeaza de bunuri fara consimtamantul acesteia.
Astfel, fapta inculpatului de a lua victimei banii si ceasul de la mana, prin constrangerea ei cu amenintari, constituie infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. d si e C.pen., pentru care a fost condamnat, ci nu infractiunea de santaj, in care s-a cerut schimbarea incadrarii juridice.
Prin urmare, recursul declasat de inculpat a fost respins.
Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 1979 din 9 iulie 1998"
-
cyclop
Marius, la fel de bine sunt autori care sustin, perfect intemeiat zic io, ca talharia, spre deosebire de santaj, presupune simultaneitatea violentei sau amenintarii cu actul victimei de a ceda bunul sau. De asemenea, ca sa vorbesc nitelus din carti, o particularitate care apare la talharie, spre deosebire de furt, e aceea ca se poate intampla ca, datorita amenintarii sau violentei, luarea sa se prezinte sub forma unei remiteri silite a bunului, efectuata de catre insusi posesorul sau detentorul bunului. Deci, de catre victima.
Asa ca, decizia aia din 98 nu ma convinge. Deloc
Si inca odata, nemernicul n-a vandut bunul, s-a folosit de el pt a realiza amenintarea. E clara diferenta intre folosire si insusire, zic io. Aici n-avem insusire.
Nici cu faza cu intentia indirecta nu pot fi de acord. Scopul face parte din latura subiectiva, califica intentia ca fiind directa. E de esenta furtului luarea bunului in scopul insusirii, deci nu numai acceptand, ci si urmarind realizarea rezultatului pagubitor. Cand spui ca cineva fura, spui ca omu ala ia bunul ca sa-l faca al lui. Daca lipseste scopul asta, nu mai e furt. Aa, avem intentie indirecta in cazul in care cineva fura o haina, si-n haina e un portmoneu, si-n portmoneu sunt niste acte, etc...
Alta chestie, talharia mi se pare singura incadrare care acopera toate aspectele spetei. Nu raman intrebari fara raspuns.
Asa ca, decizia aia din 98 nu ma convinge. Deloc
Si inca odata, nemernicul n-a vandut bunul, s-a folosit de el pt a realiza amenintarea. E clara diferenta intre folosire si insusire, zic io. Aici n-avem insusire.
Nici cu faza cu intentia indirecta nu pot fi de acord. Scopul face parte din latura subiectiva, califica intentia ca fiind directa. E de esenta furtului luarea bunului in scopul insusirii, deci nu numai acceptand, ci si urmarind realizarea rezultatului pagubitor. Cand spui ca cineva fura, spui ca omu ala ia bunul ca sa-l faca al lui. Daca lipseste scopul asta, nu mai e furt. Aa, avem intentie indirecta in cazul in care cineva fura o haina, si-n haina e un portmoneu, si-n portmoneu sunt niste acte, etc...
Alta chestie, talharia mi se pare singura incadrare care acopera toate aspectele spetei. Nu raman intrebari fara raspuns.
-
johei
Si io-s cam de parerea lunmariusms
De ex. in strainatate este frecventa opinia cum ca scopul nu trebuie sa se refere neaparat la bunul in sine, este suficient daca valoarea economica a bunului a fost epuizata (de ex. eu iti iau laptopul, in intentia de a-l da inapoi... il folosesc 5 luni, iar apoi il dau inapoi... e furt sa nu? Majoritatea spun ca da, daca proprietarul (ma rog posesor, sau cum vreti) a suferit o pierdere patrimoniala, pentru ca intre timp a cumparat un nou laptop, sau a inchiriat unul... etc) Evident ca nu se poate da o solutie generala totul variind de la caz la caz...
Eu as inclina in cazul de fata spre furt, in momentul in care telefonul a fost luat de pe masa (luarea in stapanire de fapt)... altminteri ... daca omul nostru nu platea? Nu mai primea telefonul... ar fi fost furt, eventual la concurs cu altceva (mai jos)? Sau n-ar fi fost, din caza lipsei intentiei???
Si io as zice ca pentru scopul prevazut de furt este suficienta intentia indirecta sau chiar eventuala... Or cel care a luat telefonul zicea: platesti il primesti inapoi, nu platesti, nu-l mai vezi (mi-l insusesc prin efectuarea unui act de dispozitie, respectiv vanzarea lui)... io as intelege de aici si o intentie macar eventuala...
Sa trecem la bani..
Diferenta dintre santaj si talharie:
Talharia este furtul... adica luarea din posesie... folosind violenta etc...
Santajul este sa dea, sa faca, etc
Cel putin din punctul asta de vedere nu poate fi talharia (asupra banilor) pentru ca banii au fost inmanati de pagubit direct..
Eu as zice ca exista santaj prin constrangerea cu pastrarea telefonului...
Deci solutia mea (poate un pic mai ciudata) ar fi furtul (consumat in momentul luarii telefonului in stapanirea de fapt) si santaj...
De ex. in strainatate este frecventa opinia cum ca scopul nu trebuie sa se refere neaparat la bunul in sine, este suficient daca valoarea economica a bunului a fost epuizata (de ex. eu iti iau laptopul, in intentia de a-l da inapoi... il folosesc 5 luni, iar apoi il dau inapoi... e furt sa nu? Majoritatea spun ca da, daca proprietarul (ma rog posesor, sau cum vreti) a suferit o pierdere patrimoniala, pentru ca intre timp a cumparat un nou laptop, sau a inchiriat unul... etc) Evident ca nu se poate da o solutie generala totul variind de la caz la caz...
Eu as inclina in cazul de fata spre furt, in momentul in care telefonul a fost luat de pe masa (luarea in stapanire de fapt)... altminteri ... daca omul nostru nu platea? Nu mai primea telefonul... ar fi fost furt, eventual la concurs cu altceva (mai jos)? Sau n-ar fi fost, din caza lipsei intentiei???
Si io as zice ca pentru scopul prevazut de furt este suficienta intentia indirecta sau chiar eventuala... Or cel care a luat telefonul zicea: platesti il primesti inapoi, nu platesti, nu-l mai vezi (mi-l insusesc prin efectuarea unui act de dispozitie, respectiv vanzarea lui)... io as intelege de aici si o intentie macar eventuala...
Sa trecem la bani..
Diferenta dintre santaj si talharie:
Talharia este furtul... adica luarea din posesie... folosind violenta etc...
Santajul este sa dea, sa faca, etc
Cel putin din punctul asta de vedere nu poate fi talharia (asupra banilor) pentru ca banii au fost inmanati de pagubit direct..
Eu as zice ca exista santaj prin constrangerea cu pastrarea telefonului...
Deci solutia mea (poate un pic mai ciudata) ar fi furtul (consumat in momentul luarii telefonului in stapanirea de fapt) si santaj...
-
arian
-
johei
-
gavril
-
johei
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 35 guests