ce avem noi aici...?

Discutii privind Dreptul Penal
Post Reply
mariusms

Post by mariusms » 30 May 2008, 23:26

Deci e furt, da? :grin:

MataHari

Post by MataHari » 30 May 2008, 23:34

Clar ca e furt, :grin:

MataHari

Post by MataHari » 30 May 2008, 23:53

parole wrote:Vezi-ti de bauta si dnaltoitu nevesta-ti. Preainteleapta si cuviincioasa Matahari. :grin:
Ce-ai patit baiatas, iar te-au strans scutecele ? Go to school and learn more ! Si n-o mai tot freca cu gheorghiu in sus si in jos.[/quote][/code]

parole

Post by parole » 31 May 2008, 00:32

Ti-a secat izvorul de intelepciune, matahari, de esti asa pornita? Ma asteptam la un aforism din partea ta. :razz: Tre sa recunosc ca rareori am putut vedea ceva mai fad decat discutiile inutile pe care le poarta unii dintre voi pe forumul asta. Exista o placere ciudata in a polua un subiect serios. E in primul rand lipsa de respect fata de initiatorul topicului. Atat vroiam sa spun. Altfel nu mai adaugam nimic la aberatiile de mai sus. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, spune o vorba din batrani. E imposibil sa n-o sti matahari.

krisstina

Post by krisstina » 31 May 2008, 08:12

mariusms wrote:
agenda wrote:
mariusms wrote:Referitor la forma intentiei indirecte in cazul furtului, am gasit o speta despre talharie la care au achiestat G. Antoniu, C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache si altii (in Practica judiciara penala vol. III, 1992, com. 2, p. 126):
"savarsirea unor acte de violenta pentru a sustrage un bun, spre a determina victima sa restituie ori sa achite o datorie implica si reprezentarea faptului ca, prin neindeplinirea conditiei, bunul va ramane definitiv in posesia faptuitorului, scop pe care acesta il urmareste (daca victima nu va fi receptiva la conditia impusa)."
Deci, cum corect au sesizat unii antevorbitori, teoria apropriatiunii e de baza la furt.
in alte cuvinte tu si parole sunteti de acord :-D :-D :-D
Ca si in speta noastra, faptuitorul are o intentie indirecta de a ramane cu bunul, my sweet. :floare:
Intentia de insusire pe nedrept este directa si se analizeaza in raport de momentul consumarii faptei. Autorul isi da seama ca ia bunul din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia si il pune pe posesor sau detentor in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra acelui bun.

ursu

Post by ursu » 31 May 2008, 08:26

Cyclop, mea culpa ca mi-am permis sa-mi consum o ...emotie pe topicul tau! Oare o sa ma poti ierta???

Ce-i patrocle, ce-i asa de greu? E furt !
Restul e.....cancan, vorba lui sms ! :)

cyclop

Post by cyclop » 31 May 2008, 08:36

URSU wrote:Cyclop, mea culpa ca mi-am permis sa-mi consum o ...emotie pe topicul tau! Oare o sa ma poti ierta???

Ce-i patrocle, ce-i asa de greu? E furt !
Restul e.....cancan, vorba lui sms ! :)

Nu-i nicio problema, ca doar nu e forumun lu tata... :grin:

De fapt ar fi una....nu e furt, e talharie, clar. :-D
Toate contraargumentele primite sunt partiale, se refera la anumite parti ale spetei. Niciunul nu analizeaza speta per ansamblu.

MataHari

Post by MataHari » 31 May 2008, 08:37

Cyclop wrote:Sincer, in speta expusa, mi se pare mult mai grava a doua etapa, aia in care nemernicun il determina pe om sa-i dea bani, amenintandu-l ca pleaca cu telefonu daca nu. Or, in solutia voastra, activitatea asta e "pur comerciala", iese din sfera penalului. De-asta ziceam ca talharia acopera cel mai bine situatia.
Talharia se consuma cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata prin intermediul actiunii adiacente, adica prin intrebuintarea amenintarii (in acest caz ). Insa, cum in speta ta activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta consumata este furt, iar nu talharie. Pentru a avea talharie dupa consumarea furtului fara violenta, mijlocul de constrangere ( amenintarea) trebuia folosit pentru a-si asigura scaparea ori pentru a pastra bunul furat sau a sterge urmele infractiunii.

cyclop

Post by cyclop » 31 May 2008, 08:43

krisstina wrote:
Intentia de insusire pe nedrept este directa si se analizeaza in raport de momentul consumarii faptei. Autorul isi da seama ca ia bunul din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia si il pune pe posesor sau detentor in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra acelui bun.


Dar nu urmareste producerea rezultatului respectiv prin savarsirea faptei.
De acord, prevede, poate accepta, da nu urmareste...

cyclop

Post by cyclop » 31 May 2008, 08:45

MataHari wrote:
Cyclop wrote:Sincer, in speta expusa, mi se pare mult mai grava a doua etapa, aia in care nemernicun il determina pe om sa-i dea bani, amenintandu-l ca pleaca cu telefonu daca nu. Or, in solutia voastra, activitatea asta e "pur comerciala", iese din sfera penalului. De-asta ziceam ca talharia acopera cel mai bine situatia.
Talharia se consuma cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata prin intermediul actiunii adiacente, adica prin intrebuintarea amenintarii (in acest caz ). Insa, cum in speta ta activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta consumata este furt, iar nu talharie. Pentru a avea talharie dupa consumarea furtului fara violenta, mijlocul de constrangere ( amenintarea) trebuia folosit pentru a-si asigura scaparea ori pentru a pastra bunul furat sau a sterge urmele infractiunii.
Matahari, ob material al talhariei e suma de bani, nu telefonul...Despre asta vorbim.

agenda

Post by agenda » 31 May 2008, 09:05

parole wrote:De acord cu cyclop cat priveste a doua fapta, este talharie. Dar nici prima nu poate fi trecuta cu vederea. Luata izolat e furt. Coroborata cu talharia isi pierde autonomia infractionala si se absoarbe natural in a doua. Nu ar putea exista un concurs intre furt si talharie pe datele spetei. Avem o singura imprejurare in care se comit actiunile, o singura rezolutie infractionala ce-l mana pe rau-facator, sa se imbogateasca pe nedrept de pe urma victimei, si, dupa mitrache, o singura valoare sociala vatamata, patrimoniul, iar nu atatea cate bunuri ar fi luate pe nedrept. La individualizarea pedepsei pentru talharie se va tine seama si de prima fapta.

Si chiar daca am vedea doua rezolutii infractionale ce ar recomanda un concurs, in sensul ca intai faptuitorul urmareste sa-si aproprieze telefonul, mai apoi sa obtina o suma de bani prin amenintare cu nerestituirea, prima fapta tot intruneste elementele constitutive ale furtului.
uite ce frumos raspunde la toate nelamuririle...va aduc doar aminte ca sa nu mai atacati

sunt de acord cu parole

agenda

Post by agenda » 31 May 2008, 09:08

parole wrote:Esential dupa mine este ca s-au savarsit doua fapte penale, un furt si o talharie, indiferent de cum se absorb ori se autonomizeaza. De aceea incadrarea juridica si tratamentul sanctionator vor trebui sa aiba in vedere acest lucru. Faptul luarii pe nedrept a telefonului mobil exista si nu poate fi ignorat. La fel cum exista si fapta urmatoare, de constrangere a proprietarului.
si a mai scris printre altele si asta. si cu asta sunt de acord.

MataHari

Post by MataHari » 31 May 2008, 09:51

Cyclop wrote:
MataHari wrote:
Cyclop wrote:Sincer, in speta expusa, mi se pare mult mai grava a doua etapa, aia in care nemernicun il determina pe om sa-i dea bani, amenintandu-l ca pleaca cu telefonu daca nu. Or, in solutia voastra, activitatea asta e "pur comerciala", iese din sfera penalului. De-asta ziceam ca talharia acopera cel mai bine situatia.
Talharia se consuma cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata prin intermediul actiunii adiacente, adica prin intrebuintarea amenintarii (in acest caz ). Insa, cum in speta ta activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta consumata este furt, iar nu talharie. Pentru a avea talharie dupa consumarea furtului fara violenta, mijlocul de constrangere ( amenintarea) trebuia folosit pentru a-si asigura scaparea ori pentru a pastra bunul furat sau a sterge urmele infractiunii.
Matahari, ob material al talhariei e suma de bani, nu telefonul...Despre asta vorbim.

Sorry, n-am prestat suficienta atentie, insa recitind, ai dreptate, am batut campii.

mariusms

Post by mariusms » 31 May 2008, 10:05

agenda wrote:
parole wrote: Esential dupa mine este ca s-au savarsit doua fapte penale, un furt si o talharie, indiferent de cum se absorb ori se autonomizeaza. De aceea incadrarea juridica si tratamentul sanctionator vor trebui sa aiba in vedere acest lucru. Faptul luarii pe nedrept a telefonului mobil exista si nu poate fi ignorat. La fel cum exista si fapta urmatoare, de constrangere a proprietarului.
si a mai scris printre altele si asta. si cu asta sunt de acord.


Da Agenda, "indiferent cum se absorb ori se autonomizeaza". Chiar indiferent. Dati-i talharie, ca acopera tot. Da-o incolo de logica si formala si juridica. :-D :-D :-D

mariusms

Post by mariusms » 31 May 2008, 10:08

MataHari wrote:
Cyclop wrote:
MataHari wrote: Talharia se consuma cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata prin intermediul actiunii adiacente, adica prin intrebuintarea amenintarii (in acest caz ). Insa, cum in speta ta activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta consumata este furt, iar nu talharie. Pentru a avea talharie dupa consumarea furtului fara violenta, mijlocul de constrangere ( amenintarea) trebuia folosit pentru a-si asigura scaparea ori pentru a pastra bunul furat sau a sterge urmele infractiunii.
Matahari, ob material al talhariei e suma de bani, nu telefonul...Despre asta vorbim.

Sorry, n-am prestat suficienta atentie, insa recitind, ai dreptate, am batut campii.
Cand i s-a propus o vanzare, numai amenintare nu este. :idea:

Post Reply

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 14 guests