fara comentarii

kinga · Post by **kinga** » 17 Jun 2007, 18:56

Vis de avocat de penale
Flavia Cupsan-Morar

Pot spune ca, la fel ca orice tanar aflat la inceputul vietii, am avut multe vise. In liceu visam sa devin avocat. Stiam ca sunt suficient de ambitioasa ca sa imi implinesc visul. Si asa s-a si intamplat. Am absolvit cu brio facultatea si apoi sa ramas in orasul in care imi terminasem studiile.

Am intrat sa barou si... iata-ma avocat stagiar. Ca orice stagiar, a inceput sa mi se repartizeze cauze din oficiu.

Spre deosebire de alti colegi de-ai mei, stagiari si ei, mie aceste cauze chiar imi faceau placere. In ciuda faptului ca aveam de alergat pe la procurori sau judecatori pentru a vedea dosarele sau ca aveam de asteptat ore intregi in sala de judecata, chiar imi facea placere sa studiez, sa aprofundez domeniul dreptului penal. Inca din timpul facultatii descoperisem o anumita atractie fata de dreptul penal si procedura penala.

Descopeream, odata cu trecerea lunilor, ca imi face mai multa placere sa pledez in cauzele penale decat in cele civile.

Am ajuns, dupa aproape un an de stagiatura, sa am si propriile mele cauze penale angajate.

Eram fericita ca mi se implinea un nou vis, ca faceam ceea ce imi doream.

Cu toate acestea, colegele mele, ma intrebam cum ma simt atunci cand apar infractori. Daca nu am mustrari de constiinta, daca nu ma gandesc si la victime si la suferinta acestora. Le raspuneam mereu ca orice om are dreptul la avocat si sa i se asigure apararea. Si ca, la fel ca si ele, doar imi fac datoria.

Si chiar credeam in ceea ce faceam. Poate ca parea ciudat, insa eram cu atat mai satisfacuta cu cat infractiunea era mai grava si limitele de pedeapsa mai ridicate.

In cele din urma, dupa multe vatamari corporate si furturi, iata un caz mai serios pentru un avocat aflat la inceput de cariera: o talharie. Un tanar de numai 20 ani participase la mai multe talharii. De la oameni batuti pe strada pentru a le fura telefoanele sau banii, la patrunderi in casele batranilor pentru a le fura obiectele de valoare.

Vazusem fotografii ale victimelor, batute, taiate cu cutitul si lasate sa zaca in balti de sange. Pareau scene macabre pentru altii nu si pentru mine. Nu pot spune ca nu ma impresionasera, insa stiam ca datoria mea este sa lupt ca sa-i obtin o pedeapsa cat mai mica.
Cand i s-a luat declaratia de inculpat povestea totul foarte calm si detasat de ceea ce facuse. Nu parea sa aiba mustari de constinta.

Au urmat apoi victimele. Unele dintre ele mai purtau cicatricile taieturilor aplicate in timpul talhariilor. Declaratiile erau date printre lacrimi. Nu puteam sa nu simt compasiune fata de ele, insa eram perfect constienta ca datoria mea este sa il apar pe clientul meu.

M-am luptat pana in ultima clipa pentru a obtine o pedeapsa cat mai mica. Tinanad cont de numarul si de gravitatea faptelor, nu stiam daca instanta va mai tine cont de circumstantele atenuante. Ma asteptam de altfel la o pedeapsa destul de mare. Era deja arestat de mai multe luni si instanta refuaze toate cererile de punere in libertate.

Pronuntarea a fost intr-o zi de vineri. Fusesem nevoita sa plec din localitate, astfel incat nu am fost prezenta cand s-a dat sentinta. Sincer, chiar nu credeam ca va fi una mult prea favorabila - ma asteptam la ani multi de inchisoare si chiar incepusem sa ma gandesc daca nu era asa cel mai bine.

M-am intors in localitate dupa cateva zile. In ziua intoarcerii ma indreptam grabita catre Oficiul Registrului comertului si ma striga cineva pe strada"d-ra avocat!" ma intorc si constat, spre surprinderea mea ca este tocmai clientul meu. Era fericit si voia sa imi multumeasca pentru treaba buna pe care o facuse. Fusesem condamnat cu suspendare, imi zicea el, asa ca era din nou liber.
Nu pot spune ca nu m-am bucurat pentru ca, din punct de vedere profesional facusem o treaba cat se poate de "buna", insa ma gandeam "omul acesta chiar merita sa fie lasat liber? Dupa cate a facut, oare se va putea indrepta?"

Fusesem invatata in facultate ca pedeapsa are nu doar scopul de a sanctiona, ci si de a-l indrepta pe cel caruia i se aplica pentru ca pe viitor sa se indrepte. Speram ca primise o lectie si ca va tine cont de ea. In fond imi facusem datoria, o facusem bine si asta era tot ce conta.

Intrebarea insa ramane, dincolo de faptul ca aceasta ne este datoria. Cum te simti atunci cand ajuti sa ramana liber un om care a batut batrani si i-a lasat sa zaca in balti de sange, un om care nu a ezitat sa taie cu cutitul o tanara de varsta ta doar pentru a-i fura cerceii sau telefonul mobil. Ar trebui sa te simti mai bine pentru ca ti-ai facut bine meseria sau ar trebui sa ai remuscari ca poate, si din cauza ta, vor fi si alti oameni taiai si batuti pentru a fi jefuiti.

Poate ca nu voi fi niciodata inteleasa de colegele mele, insa cred, mai presus de toate, ca fiecare are dreptul la aparare, ca fiecare merita a doua sansa. Nu as putea nicodata sa compar satisfactia pe care o am atunci cand castig un proces civil cu cea pe care o am cand am castigat o batalie penala. Poate nu voi reusi sa ii fac pe oameni sa fie mai buni sau sa se indrepte, dar imi voi practica mereu profesia cu pasinue. Pe langa satisfactia personala pe care o voi avea atunci cand cand voi obtine o achitare sau o pedeapsa mai mica, voi spera ca inculpatul va vedea in aceasta un vot de incredere pe care i-l da societatea, sau poate chiar viata pentru a deveni un om mai bun.

Scorpion · Post by **Scorpion** » 17 Jun 2007, 19:21

Cititnd articolul nu am putut ramane indiferent .......ce vorbesc eu ca nu am putut ramane indiferent........am fost socat de+a dreptul si am crezut ca expunerea este facuta de catre Parchet...dar nu! este chiar expunerea eminentei avocate care s-a "siluit" sa-l curete de pacatele talhariei pe eminentul infractor de 20 de ani si care, din spusele ei a reusit sa arate de fapt instantei adevarata fata a scopului pedepsei penale. Dar ce sa vezi....acest tip de 20 de ani dupa ce a batut victimele, dupa ce le+a ciuruit cu sisul si le-a si lasat in piscine de sange, dupa ce a cotrobait prin casele unor batrani dupa obiecte de valoarea si probabil a smuls cerceii din urechile pensionarelor care nu aveau la cap decat o punga de medicamente, urmare a mintii ca ascutitoarea a eminentei avocate a reusit o SUSPENDARE (probabil din viata publica) a executarii pedepsei si unde mai pui ca in mai multe randuri onor instanta care a si pronuntat solutia s-a aratat consecventa in a-i mentine starea de arest acestui individ care, dealtfel, pare pasnic din descriere, cu toate ca aparatoarea s-a straduit pentru o pedeapsa mai mica - fiind foarte constienta de imposibilitatea supendarii.
Pai a cotrobai prin casele oamenilor, a-i talharii in aste conditii, a mai profita si de intuneric nu intra in disp. art. 211 alin. 1 ci discutam despre alineatele 2 si 3.
O fi gresit aparatoarea starea de fapt sau o fi confundat condamnatul, sau o fi revenit in localitate dupa minim 5 ani si nu dupa cateva zile....cert e ca undeva se strecoara greseala istetilor.

Ca simplu cetatean pot sa spun doar ca ori e o aberatie a justitiei, ori aberatia a fost in degetele lasate nesupravegheate pe tastatura ale eminentei avocate care in lipsa de alta ocupatie s-a produs cu sange rece (trasatura caracteristica)pe juridice.ro si mai mai ca m-a patat cu sangele ala din balti si din fotografii si mai mai ca m-a convins cu cicatricele inca existente pe trupurile inca vii ale norocoaselor si in acelasi timp ghinionistelor victime.

Cu stima

AllyMcBeal · Post by **AllyMcBeal** » 17 Jun 2007, 22:24

Poate ca infractorul fusese minor la data comiterii...de a luat suspendare...

Sunt situatii si situatii...Am lucrat in penal multi ani.Aveam si eu dileme de-astea.Adevarul e ca te straduiesti sa-ti faci treba,dar nu pui si suflet acolo unde "nu se merita".In acele cazuri speculam greseli de procedura,incercam interpretari de texte...Incercam sa privesc lucrurile strict profesional,considerandu-ma cumva in competitie cu Parchetul.Daca stai sa judeci cu sufletul,gandindu-te la consecintele faptelor infractorilor sau la suferintele victimelor ori la posibilele viitoare victime,n-ar ramane decat sa spui "las la aprecierea instantei".Ori,am invatat ca meseria ti-o faci bine,indiferent pe care parte a baricadei de afli.
Nu e vorba de a-i da infractorului o a doua sansa si nici ca nu ti-e mila de victime.
(Si medicul il opereaza la fel de atent si cu grija atat pe agresor ,cat si pe victima.Pentru el ambii sunt doar pacienti.)

gavril · Post by **gavril** » 18 Jun 2007, 07:55

din cauza saraciei limbii romane in a descrie o anumita stare sufleteasca am sa ma abtin sa comentez.

innuenda · Post by **innuenda** » 18 Jun 2007, 12:25

Mai, n-ati fost destul de atenti la titlu. Fata visase. De fapt infractorul e dupa gratii pentru minim 5 ani cu executare, are 40 de ani, nu 20, ea nu mai e domnisoara demult, nu e avocat, ci eleva de liceu care vrea sa se faca avocat si nu a terminat nicio clasa cu brio, ci cu greu, colegele n-au intrebat-o niciodata nimic, de fapt, ce zic eu n-au intrebat-o, nici nu stiau ca ea exista in clasa aceea. Ah...si povestea a luat-o de la stiri, intr-o zi, dupa ce li se predase fabula la romana si a vrut si ea sa faca o poveste cu morala.
Morala: Adevarul e intr-un cuvant, minciuna in sute si mii.

P.S Draga dra avocat, postul de fata este o gluma. In fapt, eu va respect pentru profesionalismul de care ati dat dovada in rezolvarea unui caz extrem de dificil si, nu in ultimul rand, va invidiez. Mult succes in continuare si tineti-ne la curent cu victoriile de la bara! Asa avocati da!

gavril · Post by **gavril** » 18 Jun 2007, 14:05

itaaa!! ca sa vezi !
a aparut Innuenda! d-na avocat Innuenda ! :)

si asa perspicace cum o stim cu totii ... a dezmembrat afirmatiile eminentei d-re avocat in false si adevarate .. adaudand chiar si bonusuri de informatie..

Innuenda, te mai asteptam pe forum. Esti scumpa la vedere ... stimata d-na ..

innuenda · Post by **innuenda** » 18 Jun 2007, 14:23

Gavrile, data viitoare cand mai vrei sa ma inviti la o cafea si nu stii cum, fa-o pe mp!

gavril · Post by **gavril** » 18 Jun 2007, 14:30

a fost chiar asa evidenta intentia mea ... pe3 care m-am chinuit s-o maschez cat mai bine ? ufff ... mai am de lucru .. la asta ..
stii de unde vine teama mea de a te invita direct ? de la faptul ca ai zis candva ca esti inalta. iar eu reactionez greoi in fata femeilor mai inalte decat mine. parca as fi sedat.

multumesc pentru pont. hai ca am prins curaj! diseara sa verifici casuta cu mesaje private!

frido · Post by **frido** » 18 Jun 2007, 15:26

Heeei! Asta ce-i o instigare urmata de executare? Gavrile ai cazut in plasa cam usor avand in vedere experienta ta in penal

Fratilor,lasati mesajele astea subliminale ca-mi vine-un chef de-a arunca cartile....cafele,terase,flirturi...chiar asa,inainte de examen?

kinga · Post by **kinga** » 19 Jun 2007, 18:32

hai Frido... esti geloasa???

Gavrile te rog eu frumos... mai bine posteaza si tu o grila la penal.....sau procedura civila

.. ca a cam murit topicul ......

frido · Post by **frido** » 19 Jun 2007, 19:28

Kinga,nu-ti mai risipi energia cu remarci rautacioase ca strica la frumusete,eu doar sunt invidioasa pt .un paradis pierdut...si astept sa-mi recuperez rutina din care m-a scos aceasta idee..de a-mi incerca norocul..sau stiinta ..la acest examen,inainte de a-mi pierde simtul umorului...si e dificil sa vad ca altii isi pastreza prospetimea spiritului si...ar fi multe de zis ,dar nu e topicul adecvat.

kinga · Post by **kinga** » 19 Jun 2007, 19:34

Scumpete stai calm... am glumit... ce te-a apucat???
imi pare rau ca nu ai inteles... :( :( :(

meri · Post by **meri** » 19 Jun 2007, 23:45

kinga, nu stiu in ce masura ai dreptate sau cat de "justa" este logica ta cu privire la " fiecare are dreptul la aparare", dar as vrea sa-ti povestesc pe scurt ceva ce chiar mi s-a intamplat si sper...sa nu i se intample vreunuia dintre voi. (nu de alta dar chiar raman "bietii " inculpati fara aparare:))). Acum vreo juma de an am pus pe unul in libertate si culmea ironiei...peste vreo 3 luni mi-a furat din casa de la tzara tv-ul color, pe care mai apoi a incercat sa i-l vanda unui vecin al meu. Ai mei au aflat apoi de la politie ca era unul si acelasi individ cu cel pe care-l aparasem eu mai demult. Ironia sortii. Cu toate ca procesul avusese loc la cateva sute de kilometrii departare de locul faptei, intr-un oras mai indeprtat. si apoi am stat si m-am gandit"oare chiar toti au dreptul la aparare?"

jojo · Post by **jojo** » 20 Jun 2007, 05:26

meri wrote: si apoi am stat si m-am gandit"oare chiar toti au dreptul la aparare?"

DA.

gavril · Post by **gavril** » 20 Jun 2007, 14:52

cum de ai ajuns la concluzia asta, JOJO ?

prin ce framantari sufletesti ai trecut sa ajungi aici ?

fara comentarii

fara comentarii

Who is online