De cand a primit citatia, pentru mine a inceput un calvar de neimaginat. Am primit cele mai crunte si crude amenintari, lovituri criminale cu pumnii in cap si picioarele in burta, mi s-au facut inscenari demne de orice dispret si s-a mintit, atat "acasa", cat si la judecatorie cat pentru 10 vieti de om normal.
Dupa un tratament animalic,
tatal copilului m-a convins, spunandu-mi ca nu ma gandesc la binele copilului si ca nu este o cale civilizata, ca vreau sa spal rufele la judecatorie. Am convenit sa depun un al doilea dosar in care vom fi de acord cu divortul, existand o hotarare fara motivare sub aspectul culpei, iar in ceea ce-l priveste pe copil oricum legea mi-l va incredinta mie, expunandu-mi o sumedenie de argumente reale si vom stabili o teza subsidiara prin care va avea o plaja larga de vizitare a copilului. Am acceptat aceasta varianta pentru ca un om normal ar fi apreciat ce am facut eu pentru copil (m-am ocupat de sanatate, de scoala, de activitati extrascolare, de programul de recreere, de absolut totul ce tine de educatie si de cresterea unui copil), ca nu o sa treaca copilul prin scene oribile si nu am avut de gand nici-o clipa sa-l despart pe copil de tata. Neavand incredere in tatal copilului pentru a lua aceasta decizie, am reusit sa stabilesc o intalnire intre noi doi si avocatii care ne reprezinta. Tot ceea ce am povestit mai sus s-a discutat in patru si s-a convenit sa procedam cum este mai bine pentru copil. M-a luat pe sus de la serviciu pentru a merge la notar sa semnez retragerea primului dosar. Avocata lui a fost prezenta permanent si chiar a insistat din nou cu ideea ca "facem ce este mai bine pentru copil, pentru a nu fi marcat mai tarziu";.
Cum am intrat in posesia certificatului de casatorie am depus imediat cel de-al doilea dosar. Se intampla in februarie 2006.
In cel de-al doilea dosar eu am respectat totul conform intelegerii, iar el mi-a infipt cutitul pe la spate miseleste.
A depus o "reconventionala", in care a spus tot felul de minciuni, iar aceste minciuni au abundat din plin in tot acest proces. O mare parte din ele le-am putut demonstra ca sunt minciuni, o parte se pot deduce prin corelatii logice, iar restul sunt ceva de genul "cuvantul meu impotriva cuvantului lui". Mai mult, pe parcursul celui de-al doilea proces, avocata lui m-a acuzat ca sunt "dezechilibrata" pentru ca am retras un dosar dupa care am depus un altul imediat.
Tot la cel de-al doilea proces am aflat ca la notar am semnat retragerea primului dosar pe motiv ca nu facusem afirmatii adevarate (recunosc este prostia mea "prostia si domnia se platesc"). Fiul nostru implineste 10 ani anul acesta, pe 15 mai. Cu toate acestea a insistat, depunand chiar si un Memoriu catre Curtea Constitutionala, ca minorul sa fie audiat. Audierea copilului a avut loc in luna februarie 2007.
Pentru a-l determina pe copil sa spuna "vreau sa raman cu tata" s-a folosit de cele iresponsabile metode:
- Dupa ce a doua ancheta sociala s-a incheia "sfarsitul lui octombrie 2006- (asta a fost dorinta "tatalui iubitor" care nu a contenit sa-mi faca viata un calvar), i-a intors spatele propiului copil mai bine de trei saptamani, pe motiv ca nu a spus doamnei de la ancheta ceea ce a dorit el.
- Dupa ce i-a dat aceasta lectie copilului, a urmat o campanie de denigrare agresiva a mea, a tuturor celor din prejma mea, inclusiv a prietenilor copilului a caror parinti m-au sustinut continuu in acest monstruos divort. Aceasta campanie a coincis cu luna decembrie cand cadourile si atentiile pentru copil erau peste limita bunului simt.
- La scoala copilul mergea cu o sumedenie de bani dati de catre tata.
- Pe langa denigrari, pe langa multiplele cadouri si cumparari, tatal, in luna ianuarie 2007 si-a cumparat "cea mai desteapta masina" un Dodge Caliber ( asa i-a transmis copilului care se lauda la scoala; incepuse sa imprumute din parvenismul si snobismul "tatalui iubitor"). Astfel, i-a impus copilului un program zilnic, sunandu-l la ora 19.00-19.30 cand ajungea "acasa"sa coboare in fata blocului pentru a se plimba cu masina (iresponsabilitatea tatalui netinand seama daca copilul si-a teminat temele sau nu, teme efectuate in exclusivitate cu ajutorul meu), apoi se opreau si se opresc la un bar unde fiul nostru consuma cartofi prajiti, pizza, racoritoare acidulate, chiar si coca-cola chiar daca medicii au tras semnalul de alarma in ceea ce priveste supraponderalitatea copilului, tatal ignorand cu desavarsire totul, atat timp cat totul se desfasura conform planului stabilit de catre avocata lui.
Consecintele ale acestor comportamente negative asupra copilului, nu au incetat sa apara:
- performantele scolare au scazut foarte mult (din elevul de numai FB a devenit elevul de B si chiar S)
- la cursurile de limba engleza si la baschet refuza sa mai mearga;
- se izolase si se instrainase foarte mult fata de colegi, prieteni, fata de care avea si comportamente violente. Era un copil "foarte ocupat"care nu mai avea timp sa-si mai intalneasca prietenii.
- In mama lui nu mai avea si nu mai are incredere.
Coroborand toate actiunile si comportamentele de "acasa"ale tatalui, cu toate atitudinile, hartiile depuse la judecatorie si comportamentele din timpul proceselor, sunt convinsa ca aceasta avocata a pus la cale toate aceste strategii murdare, toate aceste abuzuri domestice si toate minciunile regizate.
S-a profitat de toate amanarile posibile, de la absentarea martorilor cat s-a putut de mult, pana la "imbolnavirea" avocatei in doua randuri.
Ce inseamna a fi un avocat bun? Ce inseamna codul deontologic al avocatilor? Unde incepe si unde se termina moralitatea, bunul simt si notiunea de a fi avocat?
Cinste avocatilor care SPECULEAZA orice aspect, care folosesc o lege in favoarea lor! Cinste lor!
Dar cum pot unii avocati sa incerce a castiga un proces numai cu minciuni si mincinosi, numai cu inscenari? Acestia sunt AVOCATI sau MERCENARI? Va rog mult, am o problema de principiu pe care nu o inteleg!
Minorul a fost audiat numai in prezenta judecatoarei. Am consultat 3 avocati cu privire la acest aspect si toti mi-au raspuns acelasi lucru, ca numai in prezenta judecatoarei se audiaza un minor. Cei de la Protectia Copilului unde am depus o sesizare, mi-au raspuns ca exista obligativitatea legala ca un minor, mai ales la varsta copilului meu sa fie audiat in prezenta unui psiholog.
Care este realitatea?
