Post
by kinga » 04 Aug 2006, 07:05
Decizie nr. 603/2005
din 24/08/2005
(Constanta). Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.
Sechestrul judiciar reglementat prin prevederile art. 598 Cod procedura civila consta in indisponibilizarea bunului daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1228/COM/2005 reclamanta S.C. T.H.R. M.N. S.A. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata B.R.D. - Groupe Societe Generale sa dispuna, pe calea hotararii judecatoresti ce o va pronunta, instituirea unui sechestru judiciar asupra activului "Braseria Belona", situat in Eforie Nord, pana la solutionarea actiunii in constatare formulata de reclamanta in cadrul dosarului nr. 1187/COM/2005 al Tribunalului Constanta.
In motivarea cererii sale a aratat reclamanta ca in dosarul de fond se dezbate dreptul de proprietate asupra "B.B." in cadrul unei actiuni in constatare, dat fiind faptul ca parata a initiat procedura executarii silite cu privire la acest activ.
In sustinerea cererii a depus reclamanta hotararea nr. 17/18.12.2004, ordinul nr. 154/26.04.1991, sentinta nr. 55/3 decembrie 2002 a C.S.J., incheierea nr. 1456/3.06.2004 a Judecatoriei Constanta, procesul-verbal din 2.07.1992, contractul de vanzare-cumparare din 3.07.1992, decizia civila nr. 460/COM/15.06.2000 a Curtii de Apel Constanta, procesul-verbal de executare din 3.07.2001, sentinta civila nr. 3855/COM/11.06.2002 a Tribunalului Constanta, statutul Societatii Comerciale Belona S.R.L., sentinta civila nr. 199 din 22.04.1998 a Tribunalului Constanta, decizia civila nr. 181/COM/11.03.1999 a Curtii de Apel Constanta, decizia nr. 4055/16.11.1999 a C.S.J., incheierea nr. 11109/21.05.1999 a judecatorului delegat la O.R.C.
In drept cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 598 Cod pr. civila, art. 620 Cod pr. civila, art. 274 Cod pr. civila.
Legal citata, parata B.R.D. a formulat intampinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de sechestru, motivat de faptul ca aceasta nu poate fi accesorie actiunii in constatare cat timp cea din urma nu se produce intre persoane care pretind fiecare ca este proprietar asupra imobilului.
Ori, ceea ce solicita parata in cererea de fond este recuperarea creantei pe care o detine fata de debitoarea sa, S.C. B. S.R.L.
Pe fond, in cuprinsul intampinarii, a aratat parata B.R.D. ca bunul se afla in patrimoniul S.C. B. S.R.L., ca sentinta civila nr. 199/22.04.1998 nu-i este opozabila, intrucat nu a fost parte, ca S.C. B. S.R.L. nu a fost lichidata, astfel ca nu e nici radiata din Registrul Comertului. Prin urmare, in procedura dizolvarii, S.C. Belona S.R.L. are patrimoniu distinct compus in principal din bunurile suportate de Eforie, pastrandu-si personalitatea juridica in raport cu tertii.
In situatia in care instanta ar incuviinta cererea de sechestru a solicitat parata BRD sa fie obligata reclamanta S.C. THR Marea Neagra S.A. la plata unei cautiuni de cel putin 10% din valoarea bunurilor asupra carora se va restitui masura asiguratorie.
A precizat parata ca valoarea imobilului asupra caruia se solicita instituirea masurii sechestrului judiciar este de 3.670.317.000 lei, astfel cum rezulta din publicatia de vanzare nr. 20/2004.
Prin incheierea nr. 1448/COM/2005 pronuntata in dosarul nr. 1228/COM/2005 Tribunalul Constanta a respins exceptia inadmisibilitatii ca nefondata; a admis cererea formulata de reclamanta si a dispus instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului "B.B.", situat in statiunea Eforie Nord; inscrierea sechestrului in Cartea funciara, incredintarea pazei bunului sechestrat catre reclamanta, fixandu-se totodata si cuantumul cautiunii in sarcina reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii privind instituirea sechestrului judiciar conform art. 598 Cod procedura civila, astfel ca exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa ca nefondata.
Pe fond, se retine ca in raport de demararea de catre parata a procedurilor de executare silita, se apreciaza ca exista pericolul instrainarii activului, astfel ca, se impune infiintarea sechestrului judiciar.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata B.R.D. Group Societe Generale Bucuresti sustinand ca cererea de sechestru judiciar este inadmisibila, intrucat aceasta nu se judeca intre aceleasi persoane ca si actiunea privind constatarea dreptului de proprietate.
Pe fond, aparenta dreptului de proprietate apartine debitorilor B.R.D. intrucat chiar daca prin decizia nr. 460/2000 s-a dispus nulitatea licitatiei din 2.07.1992 si a contractului de vanzare-cumparare, hotarare care nu-i este opozabila.
De asemenea se sustine ca bunurile se afla in patrimoniul S.C. Belona S.R.L., intrucat nulitatea contractului de societate, nu opereaza cu efect retroactiv, iar S.C. Belona S.R.L. nu a fost lichidata si prin urmare, nu a fost radiata din Registrul Comertului.
De asemenea declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor incheiate in numele sau tertilor de buna credinta.
Verificand legalitatea si temeinicia incheierii recurate in raport cu criticile aduse curtea constata ca recursul este fondat in parte.
In legatura cu exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta retine urmatoarele:
Dispozitiile art. 598 Cod pr. civila prevad ca ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
Intrucat art. 598 Cod pr. civila se refera la "cererea celui interesat" inseamna ca poate face o asemenea cerere, nu numai reclamantul din proces, ci si orice persoana interesata aflata in procesul privind constatarea dreptului de proprietate asupra bunului in litigiu.
Fiind indeplinita cerinta textului de lege ce reglementeaza admisibilitatea actiunii privind instituirea unui sechestru judiciar, respectiv existenta unui proces in legatura cu dreptul de proprietate asupra imobilului "BB", iar cererea de sechestru a fost formulata de reclamant (persoana interesata), iar recurenta B.R.D. Group Societe Generale Bucuresti este parte si in dosarul nr. 1187/2005, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii ca nefondata.
Pe fondul recursului instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 55/3.XII.2002, Curtea Suprema de Justitie, Sectia Penala a dispus obligarea inculpatilor in solidar cu S.C. B. S.R.L., catre recurenta la plata sumei de 153.088.173.864 lei, astfel ca aceasta parte are calitatea de debitoare a recurentei.
Impotriva debitoarei s-a inceput executarea silita, vizandu-se si "Braseria B" si desi s-a formulat contestatie la executare, motivat de faptul ca bunul este proprietatea reclamantei si nu a debitoarei, aceasta cerere a fost respinsa prin decizia civila nr. 13529/2004 pronuntata de Judecatoria Constanta, astfel ca, aparenta dreptului de proprietate opereaza in favoarea debitoarei S.C. B. S.R.L.
Celelalte aspecte invocate de recurenta in legatura cu efectele deciziei nr. 460/2000, precum si cu nulitatea contractului de societate, nu pot fi analizate in cadrul actiunii de instituire a sechestrului judiciar.
Sechestrul judiciar, reglementat prin prevederile art. 598 Cod procedura civila, consta in indisponibilizarea bunului daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
In speta, instituirea sechestrului judiciar asupra bunului se justifica, intrucat recurenta are un drept de creanta recunoscut printr-o hotarare penala definitiva, iar indisponibilizarea bunului ca urmare a instituirii sechestrului judiciar, ar duce la amanarea nejustificata a executarii dispozitiilor hotararii penale, in ceea ce priveste latura civila.
Ca atare, avand in vedere considerentele sus aratate, instanta apreciaza ca nu sunt intrunite toate conditiile prevazute de art. 598 Cod procedura civila, sens in care va admite recursul, va modifica in parte hotararea recurata, in sensul respingerii cererii de sechestru judiciar si va mentine dispozitiile referitoare la solutionarea exceptiei invocata de recurenta-parata.
Sectia civila a Curtii de apel
Decizie nr. 881/1995
din 25/09/1995
(Bucuresti, Sectia a III-a). Sechestru judiciar. Conditii.
Potrivit dispozitiilor art. 596 Cod procedura civila, instanta judecatoreasca poate dispune instituirea sechestrului judiciar asupra unui bun, numai in situatia in care exista un proces cu privire la proprietatea sau posesia bunului respectiv ori cu privire la administratia sau folosinta bunului comun, pana la rezolvarea definitiva a litigiului.
Sectia civila a Curtii supreme de justitie
Decizie nr. 219/1994
din 28/01/1994
Sechestru judiciar.
Sechestrul judiciar, ca si sechestrul asigurator, constituie mijloace procesuale puse la indemana creditorilor pentru a putea impiedica instrainarea sau degradarea, in timpul judecatii, a averii debitorului sau a bunului urmarit prin proces, asigurand astfel executarea hotararii viitoare.
Reglementarea acestor masuri procesuale conduce la realizarea principiului ce rezulta din dispozitiile art. 1718 din Codul civil, potrivit carora orice persoana obligata personal este tinuta a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare.
Referitor la sechestrul judiciar, art. 596 din Codul de procedura civila prevede ca ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau posesiei unui lucru miscator sau nemiscator ori asupra administrarii sau folosintei unui lucru comun, instanta de judecata va putea, la cererea celui interesat si dupa citarea partilor, sa incuviinteze sechestrul bunului sau a lucrului comun a carui proprietate, posesie, administrare sau folosinta se discuta.
Institutia sechestrului judiciar est reglementata si de art. 1632 din Codul civil care precizeaza ca instanta de judecata poate ordona sechestrul unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a carui proprietate ori posesie se judeca doua sau mai multe persoane.
Din cuprinsul textelor mentionate rezulta ca, pentru incuviintarea sechestrului judiciar, se cere sa existe un proces cu privire la proprietatea sau posesia unui lucru mobil sau imobil ori la administrarea sau folosinta lucrului comun.
Rezulta, de asemenea, ca cererea de sechestru judiciar se judeca cu citarea partilor.
In cauza, nu s-a dovedit ca intre parti exista un proces cu privire la imobilul asupra caruia s-a cerut aplicarea sechestrului judiciar, iar cererea a fost solutionata, contrar dispozitiilor art. 595 din Codul de procedura civila, prin ordonanta presedintiala, fara citarea partilor.
__________
Publicata in SET nr. 6/1994 al C.S.J.
Sectia comerciala a Curtii supreme de justitie
Decizie nr. 547/1993
din 13/06/1993
Cautiune. Natura juridica in materie comerciala. Cuantum. Stabilirea acestuia exclusiv de catre instanta.
In speta, s-a pus in discutie cuantumul cautiunii stabilit de instanta, fiind de retinut ca legea nu prevede nimic, sub acest aspect, stabilirea acestuia fiind atributul exclusiv al autoritatii judecatoresti.
Astfel, potrivit art. 907 din Codul comercial, orice parte interesata intr-un litigiu comercial este in drept ca, odata cu intentarea actiunii, sa solicite instantei punerea de sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale debitorului, conform dispozitiilor art. 591-595 si art. 597-601 C. pr. civ. Deosebirea fata de dreptul comun este aceea ca, in raport cu art. 908 din Codul comercial, sechestrul asigurator, ca, de altfel, si poprirea asiguratorie, se vor putea infiinta, in materie comerciala, numai cu dare de cautiune, afara de cazul in care cererea de sechestru sau poprire se fundamenteaza pe o cambie sau alt titlu de valoare, la ordin sau la purtator, protestat pentru neplata.
Referitor la natura juridica a cautiunii judiciare, in materia discutata, este de remarcat ca ea reprezinta o suma de bani ce trebuie depusa de partea care solicita instituirea sechestrului judiciar, cu titlu de garantie, in scopul dezdaunarii pentru eventualele pagube pe care cealalta parte le-ar incerca prin luarea masurii de indisponibilizare asupra averii mobile a acesteia. Obligativitatea depunerii cautiunii rezida deci, pe de o parte, in ideea de risc a partii care obtine, din partea instantei, instituirea sechestrului ca masura in favoarea sa, iar, pe de alta parte, in ideea de garantie anticipata pentru cealalta parte careia i se pune la dispozitie un mijloc sigur in vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar suferi, in cazul in care masurile luate impotriva sa i-ar cauza daune si vor fi, in cele din urma, desfiintate.
Asadar, cautiunea judiciara este de natura sa serveasca exclusiv numai interesul partii in favoarea careia a fost depusa, neputand fi urmarita, in principiu, de alti creditori.
De aceea, cuantumul cautiunii judiciare, lasat la atributul exclusiv al instantei, trebuie sa corespunda satisfacerii intereselor debitorului, in ipoteza in care masura il va prejudicia si va fi desfiintata.
Satisfacerea intereselor debitorului impune, ca urmare, un cuantum al cautiunii suficient si rezonabil, in acest sens, si nu o simpla indeplinire formala a conditiei cerute de lege.
Or, in speta, cuantumul cautiunii de numai 1.000.000 lei (echivalentul a 500 dolari SUA), in raport cu indisponibilizarea unui bun de o valoare importanta cum este nava in litigiu si de evaluarea creantei de 900.000 dolari, este vadit insuficient pentru satisfacerea reala a obligatiei impuse la dispozitiile art. 908 din Codul comercial.
Fata de toate cele aratate, se constata ca motivul de casare invocat de recurente, privind neindeplinirea in conditiile legii a obligatiei de depunere a cautiunii, este intemeiat.