Art. 278 indice 1 din CPP are urmatoarea formulare:
"Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta."
Ce ziceti, daca SUP s-a facut prin rechizitoriu (ex: au fost mai multi invinuiti/inculpati si numai pentru unul se dispune trimiterea in judecata), poate fi atacata solutia de SUP?
SUP prin rechizitoriu...poate fi atacata solutia?
Curios...Aceeasi Curte s-a putut substitui legiuitorului atunci cand legea nu prevedea deloc posibilitatea atacarii solutiilor de netrimitere in judecata...
Ma rog, de vreme ce s-a ajuns la Curtea Constitutionala cu problema, inteleg ca parchetele au invocat prin instante imposibilitatea atacarii SUP-ului, daca ea a fost dispusa prin rechizitoriu. De curios: care a fost punctul de vedere al instantelor in fata carora s-au invocat exceptiile?
In ce ma priveste, cred ca trebuie sa prevaleze spiritul legii. Ratiunea legii (a textului in discutie) este de a asigura accesul la justitie persoanelor nemultumite de solutiile de netrimitere in judecata ale parchetului. De altfel, in lipsa acestei prevederi, Curtea se pronuntase anterior in sensul posibilitatii atacarii acestor solutii, fara a face distinctie in functie de actul ce le serveste drept suport.
Cu atat mai mult se impune aceasta interpretare acum, dupa ce a avut loc o interventie legislativa (perfectibila,din pacate).
Ma rog, de vreme ce s-a ajuns la Curtea Constitutionala cu problema, inteleg ca parchetele au invocat prin instante imposibilitatea atacarii SUP-ului, daca ea a fost dispusa prin rechizitoriu. De curios: care a fost punctul de vedere al instantelor in fata carora s-au invocat exceptiile?
In ce ma priveste, cred ca trebuie sa prevaleze spiritul legii. Ratiunea legii (a textului in discutie) este de a asigura accesul la justitie persoanelor nemultumite de solutiile de netrimitere in judecata ale parchetului. De altfel, in lipsa acestei prevederi, Curtea se pronuntase anterior in sensul posibilitatii atacarii acestor solutii, fara a face distinctie in functie de actul ce le serveste drept suport.
Cu atat mai mult se impune aceasta interpretare acum, dupa ce a avut loc o interventie legislativa (perfectibila,din pacate).
Rechizitoriul trebuie inaintat instantei competente in 24 de ore de la darea/confirmarea lui odata cu dosarul. In acest caz nu se mai pot aplica dispozitiile art. 278^1 alin. 3 C.pr.p., dar se poate ataca solutia de scoatere de sub UP. Ma gandesc la inculpatul pentru care s-a dat scoaterea de sub UP pt ca fapta nu prezinta pericol social (dandu-i-se si amenda), care ar avea motive sa conteste solutia pentru ca nu a savarsit fapta.
Orice alta interpretare ar duce la urmatoarea solutie absurda : daca ar fi fost cercetat singur ar fi putut sa atace ordonanta de scoatere, iar daca a fost cercetat impreuna cu alte persoane care au fost trimise in judecata, nu mai poate sa atace solutia de scoatere.
Se vor aplica art. 275 alin. 1 si 278^1 alin. 4 C.pr.p.
Orice alta interpretare ar duce la urmatoarea solutie absurda : daca ar fi fost cercetat singur ar fi putut sa atace ordonanta de scoatere, iar daca a fost cercetat impreuna cu alte persoane care au fost trimise in judecata, nu mai poate sa atace solutia de scoatere.
Se vor aplica art. 275 alin. 1 si 278^1 alin. 4 C.pr.p.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 32 guests