8Openalitatilee au caracteer conteencios si ca atare se vor respinge
kiar asa...cum adica???
SOMATIE DE PLATA - PENALITATI
-
myado
-
lyanne91gl
-
tristan
existenta raporturilor juridice dintre parti este dovedita prin factura fiscala amintita-(art 46 C.Com).
Si debitul in cauza este dovedit tot prin aceasta factura fiscala. Clauza penala este accesorie obligatiei principale si trebuie sa indeplineasca cerintele pentru valabilitatea unei conventii. Foarte important, daca factura este acceptata la plata atunci totul este ok. Isi insuseste si debitul si valabilitatea clauzei penale (art.1066 C.Civ)
Daca lipseste semnatura de acceptare a facturii si debitorul contesta in orice fel datoria (inclusiv ca semnatura apartine unei persoane care nu a fost imputernicita sa semneze)si calculul penalitatilor, iesim din sfera speciala a OG 5 si se va merge pe dreptul comun dat fiind caracterul contencios al cauzei.
In concluzie, introducerea in facturile acceptate la plata a penalitatilor de intarziere, are valoare de clauza penala.
Si debitul in cauza este dovedit tot prin aceasta factura fiscala. Clauza penala este accesorie obligatiei principale si trebuie sa indeplineasca cerintele pentru valabilitatea unei conventii. Foarte important, daca factura este acceptata la plata atunci totul este ok. Isi insuseste si debitul si valabilitatea clauzei penale (art.1066 C.Civ)
Daca lipseste semnatura de acceptare a facturii si debitorul contesta in orice fel datoria (inclusiv ca semnatura apartine unei persoane care nu a fost imputernicita sa semneze)si calculul penalitatilor, iesim din sfera speciala a OG 5 si se va merge pe dreptul comun dat fiind caracterul contencios al cauzei.
In concluzie, introducerea in facturile acceptate la plata a penalitatilor de intarziere, are valoare de clauza penala.
-
lyanne91gl
-
tristan
lyanne91gl wrote:In situatia in care nu exista un acord scris intre parti privind acordarea penalitatilor, iar pe factura sunt trecute penalitati, se pot contesta acestea daca nu este prevazut in factura si temeiul legal in baza carora se aplica penalitatile?
factura nu reprezinta acord scris? Daca factura este acceptata la plata se considera valabila si clauza penala. Obligatiile comerciale se probeaza si prin facturi acceptate.
Poti sa le contesti bineinteles. Mai bine zis sa contesti semnatura de acceptare!! Sau modul de calcul eronat.
-
myado
-
croc
tristan wrote:existenta raporturilor juridice dintre parti este dovedita prin factura fiscala amintita-(art 46 C.Com).
Si debitul in cauza este dovedit tot prin aceasta factura fiscala. Clauza penala este accesorie obligatiei principale si trebuie sa indeplineasca cerintele pentru valabilitatea unei conventii. Foarte important, daca factura este acceptata la plata atunci totul este ok. Isi insuseste si debitul si valabilitatea clauzei penale (art.1066 C.Civ)
Daca lipseste semnatura de acceptare a facturii si debitorul contesta in orice fel datoria (inclusiv ca semnatura apartine unei persoane care nu a fost imputernicita sa semneze)si calculul penalitatilor, iesim din sfera speciala a OG 5 si se va merge pe dreptul comun dat fiind caracterul contencios al cauzei.
In concluzie, introducerea in facturile acceptate la plata a penalitatilor de intarziere, are valoare de clauza penala.
frumoasa expunere; si corecta, dupa parerea mea!
-
bozo
S-ar putea totusi ca debitorul sa fie de acord cu obligatia principala, care, de altfel, fusese si negociata verbal inainte, dar sa nu fie de acord cu mentiunea referitoare la penalitati. Cum va proceda in situatia asta, dupa voi? Nu va semna deloc, sau va semna specificand ca nu-si insuseste penalitatile?
Din cate am vazut eu practica este in sensul de respingere ca neintemeiata a cererii de penalitati, in lipsa unui contract, chiar daca sunt trecute in factura.
Pana sa ma lovesc de problema asta si eu gandeam la fel ca Tristan si chiar sfatuiam oamenii sa faca asa, sa treaca penalitatile in factura, in lipsa unui acord scris. Totusi, mi se pare ca undeva este ceva neclar. Factura in sine nu este contract. Este doar un inscris doveditor al indeplinirii obligatiei de predare a unei marfi sau de executare a unei prestatii, necesar ca suport pentru inscrierea in contabilitate a respectivei operatiuni. Factura nu este un inscris care sa nasca obligatia debitorului de plata a contravalorii operatiunilor mentionate. Aceasta obligatie de plata preexista si este nascuta din acordul de vointa al partilor, acord anterior emiterii facturii, indiferent ca este scris sau verbal. De asemenea este asumata in conditiile negociate la data nasterii acordului. Factura insasi este emisa in temeiul acestui acord , avand, pe de o parte functia contabila de document justificativ pt inregistrarea in contabilitate si, pe de alta parte, functia juridica de dovada a indeplinirii obligatiei, asta daca este acceptata.
Faptul ca, in conditiile legislatiei comerciale, factura probeaza contractul nu transforma automat factura in contract. Ea este si ramane doar o factura, in care se pot trece doar mentiunile respective, orice alta clauza considerandu-se nescrisa, ca in cazul cecului. Nu poti sa atribui facturii valoare de contract, ci doar valoare de mijloc de proba numai pentru operatiunile pentru constatarea carora se elibereaza.
Aceasta poate fi o motivatie a faptului ca factura nu poate constata si dovedi alte conditii suplimentare ale acordului partilor.
Din cate am vazut eu practica este in sensul de respingere ca neintemeiata a cererii de penalitati, in lipsa unui contract, chiar daca sunt trecute in factura.
Pana sa ma lovesc de problema asta si eu gandeam la fel ca Tristan si chiar sfatuiam oamenii sa faca asa, sa treaca penalitatile in factura, in lipsa unui acord scris. Totusi, mi se pare ca undeva este ceva neclar. Factura in sine nu este contract. Este doar un inscris doveditor al indeplinirii obligatiei de predare a unei marfi sau de executare a unei prestatii, necesar ca suport pentru inscrierea in contabilitate a respectivei operatiuni. Factura nu este un inscris care sa nasca obligatia debitorului de plata a contravalorii operatiunilor mentionate. Aceasta obligatie de plata preexista si este nascuta din acordul de vointa al partilor, acord anterior emiterii facturii, indiferent ca este scris sau verbal. De asemenea este asumata in conditiile negociate la data nasterii acordului. Factura insasi este emisa in temeiul acestui acord , avand, pe de o parte functia contabila de document justificativ pt inregistrarea in contabilitate si, pe de alta parte, functia juridica de dovada a indeplinirii obligatiei, asta daca este acceptata.
Faptul ca, in conditiile legislatiei comerciale, factura probeaza contractul nu transforma automat factura in contract. Ea este si ramane doar o factura, in care se pot trece doar mentiunile respective, orice alta clauza considerandu-se nescrisa, ca in cazul cecului. Nu poti sa atribui facturii valoare de contract, ci doar valoare de mijloc de proba numai pentru operatiunile pentru constatarea carora se elibereaza.
Aceasta poate fi o motivatie a faptului ca factura nu poate constata si dovedi alte conditii suplimentare ale acordului partilor.
-
bozo
-
tristan
-
tristan
Tu spui ca aceasta clauza penala trebuie cuprinsa musai in cadrul unui contract incheiat in forma scrisa.
Eu zic ca nu e nevoie de asa ceva deoarece in virtutea celeritatii si oportunitatii operatiilor comerciale si tinand cont de principiul consensualismului (art.942, 1295 C.Civ) se recurge la forme contractuale din cele mai simplificate, contractele comerciale dupa cum am spus si mai sus, le putem considera incheiatei in conditiile realizarii acordului de vointa intre parti, netinand cont de forma pe care o iau neaparat.
Ma repet, foarte important este faptul ca facturile in discutie sa fie semnate, de persoanele imputernicite sa faca asa ceva, si stampilate. Simpla contestare a debitorului, care nu recunoaste semnatura sau invoca semnarea facturii de o persoana care nu avea aceste atributiuni, duce cauza spre o dezbatere pe calea dreptului comun, procedura speciala pe OG 5 nepermitand dezbateri pe fond.
Conform articolului 1066 C.Civ, inserarea penalitatilor de intarziere in cadrul facturii fiscale (care a fost acceptata la plata) are valoarea unei clauze penale.
Factura poate fi asimilata unui contract in forma scrisa, acordul partilor este valabili exprimat. Sa vedem si ce spune art.46 C.Com. Aceste obligatii se probeaza si cu facturi acceptate.
Sa luam exemplul practic al firmelor de distributie, multe dintre ele livreaza marfa pe loc, din masina,clientului. Se incheie o factura unde sunt prezentate marfurile vandute, termenul de plata, si penalitatile de intarziere care se percep in caz de neplata la termen. Nimeni nu sta sa faca contract la fiecare client in parte. Acordul de vointa exista. Factura este contractul partilor in acest caz. Aceste operatiuni sunt guvernate de rapiditate, oportunitate. De aceea se si merge pe aceasta metoda si instantele de judecata trebuie sa inteleaga acest lucru.
Eu zic ca nu e nevoie de asa ceva deoarece in virtutea celeritatii si oportunitatii operatiilor comerciale si tinand cont de principiul consensualismului (art.942, 1295 C.Civ) se recurge la forme contractuale din cele mai simplificate, contractele comerciale dupa cum am spus si mai sus, le putem considera incheiatei in conditiile realizarii acordului de vointa intre parti, netinand cont de forma pe care o iau neaparat.
Ma repet, foarte important este faptul ca facturile in discutie sa fie semnate, de persoanele imputernicite sa faca asa ceva, si stampilate. Simpla contestare a debitorului, care nu recunoaste semnatura sau invoca semnarea facturii de o persoana care nu avea aceste atributiuni, duce cauza spre o dezbatere pe calea dreptului comun, procedura speciala pe OG 5 nepermitand dezbateri pe fond.
Conform articolului 1066 C.Civ, inserarea penalitatilor de intarziere in cadrul facturii fiscale (care a fost acceptata la plata) are valoarea unei clauze penale.
Factura poate fi asimilata unui contract in forma scrisa, acordul partilor este valabili exprimat. Sa vedem si ce spune art.46 C.Com. Aceste obligatii se probeaza si cu facturi acceptate.
Sa luam exemplul practic al firmelor de distributie, multe dintre ele livreaza marfa pe loc, din masina,clientului. Se incheie o factura unde sunt prezentate marfurile vandute, termenul de plata, si penalitatile de intarziere care se percep in caz de neplata la termen. Nimeni nu sta sa faca contract la fiecare client in parte. Acordul de vointa exista. Factura este contractul partilor in acest caz. Aceste operatiuni sunt guvernate de rapiditate, oportunitate. De aceea se si merge pe aceasta metoda si instantele de judecata trebuie sa inteleaga acest lucru.
-
bozo
Tristan, nu vreau sa te contrazic pt. ca si mie mi s-ar parea normal sa fie cum zici tu. Dar am vazut decizii de speta argumentate in sensul celor expuse de mine. Decizii care mi-au pus anumite semne de intrebare si m-au facut sa meditez asupra esentei problemei. Deci nu exista unitate de pareri si divergenta punctelor de vedere e determinata tocmai de posibilitatile de interpretare pe care le permite o asemenea situatie.
Eu , personal, as putea sa-mi argumentez apararea in ambele moduri, depinde de partea cui sunt. Si fiecare ipoteza are credibilitate, in felul ei.
Dar , in afara de orice dubiu mi s-ar parea daca debitorul, semnand factura, in casuta corespunzatoare (nu ma refer la situatia in care semnatura ar fi a unei persoane fara calitate), ar semna si in dreptul clauzei referitoare la penalitati sau ar preciza expres "acceptam penalitatile de intarziere". Oricum ce zic eu acum este o fictiune, asa ceva nu se intampla, dar cred ca asta ar fi o situatie care n-ar mai lasa loc la nici o interpretare si pentru clauza penala factura ar reprezenta chiar contract.
In rest, imi sustin parerea cum ca factura nu este contract, chiar daca probeaza obligatiile partilor. Este normal sa fie asa tocmai datorita celeritatii cu care se desfasoara relatiile comerciale, participantii neputand, de cele mai multe ori, sa-si conserve dovezi scrise. Dar factura doar probeaza obligatii preexistente, nu este un contract care da nastere la drepturi si obligatii. Nu stiu, eu sesizez aici o anumita nuanta. Iar semnatura si stampila debitorului aplicata in casuta corespunzatoare nu fac altceva decat sa recunoasca faptul ca a primit marfa mentionata la rubrica respectiva pentru care are de platit pretul trecut, de asemenea, la rubrica respectiva. Singura obligatie accesorie celei principale, asumata de debitor si dovedita cu factura acceptata, este cea de plata a dobanzii legale.
Probabil ca, daca altcineva ar fi sustinut parerea mea, as fi incercat sa-i expun exact ceea ce sustii tu. Pentru ca pozitia mea e undeva la mijloc.
Dar sa mai luam o situatie. Daca s-ar mentiona intr-o factura cum ca societatea debitoare garanteaza plata marfii cu un bun mobil din patrimoniu, ar fi valabila o asemenea clauza, bineinteles daca factura e acceptata de reprezentantul debitorului si care ar avea si calitatea sa incheie un asemenea act de garantie mobiliara? S-ar putea inregistra garantia la arhiva numai in baza facturii? Si gajul este un accesoriu dreptului principal.
Eu , personal, as putea sa-mi argumentez apararea in ambele moduri, depinde de partea cui sunt. Si fiecare ipoteza are credibilitate, in felul ei.
Dar , in afara de orice dubiu mi s-ar parea daca debitorul, semnand factura, in casuta corespunzatoare (nu ma refer la situatia in care semnatura ar fi a unei persoane fara calitate), ar semna si in dreptul clauzei referitoare la penalitati sau ar preciza expres "acceptam penalitatile de intarziere". Oricum ce zic eu acum este o fictiune, asa ceva nu se intampla, dar cred ca asta ar fi o situatie care n-ar mai lasa loc la nici o interpretare si pentru clauza penala factura ar reprezenta chiar contract.
In rest, imi sustin parerea cum ca factura nu este contract, chiar daca probeaza obligatiile partilor. Este normal sa fie asa tocmai datorita celeritatii cu care se desfasoara relatiile comerciale, participantii neputand, de cele mai multe ori, sa-si conserve dovezi scrise. Dar factura doar probeaza obligatii preexistente, nu este un contract care da nastere la drepturi si obligatii. Nu stiu, eu sesizez aici o anumita nuanta. Iar semnatura si stampila debitorului aplicata in casuta corespunzatoare nu fac altceva decat sa recunoasca faptul ca a primit marfa mentionata la rubrica respectiva pentru care are de platit pretul trecut, de asemenea, la rubrica respectiva. Singura obligatie accesorie celei principale, asumata de debitor si dovedita cu factura acceptata, este cea de plata a dobanzii legale.
Probabil ca, daca altcineva ar fi sustinut parerea mea, as fi incercat sa-i expun exact ceea ce sustii tu. Pentru ca pozitia mea e undeva la mijloc.
Dar sa mai luam o situatie. Daca s-ar mentiona intr-o factura cum ca societatea debitoare garanteaza plata marfii cu un bun mobil din patrimoniu, ar fi valabila o asemenea clauza, bineinteles daca factura e acceptata de reprezentantul debitorului si care ar avea si calitatea sa incheie un asemenea act de garantie mobiliara? S-ar putea inregistra garantia la arhiva numai in baza facturii? Si gajul este un accesoriu dreptului principal.
-
SoSlow
Cred ca bozo argumenteaza foarte corect, factura NU reprezinta contract.
Daca studiezi atent, pe o factura poti observa ca jos se semneaza de primire si la datele privind expeditia, ori nu poti primii o clauza, iar capitolul expeditie are un scop cert, evident. Mai mult, daca ne-am da silinta in mod cert am putea gasii normele Ministerului Finantelor Publice cu privire la editarea formularelor tipizate si modul in care acestea trebuie sa se prezinte grafic, ce trebuie sa inclunda. Acestea sunt formulare cu regim special si o simpla fraza trecuta sub marfa ori pe spatele facturii nu poate reprezenta o clauza penala contractuala. Dupa cum am aratat semnanatura este "de primire" nu de acceptare a unei clauze contractuale in mod implicit. In acelasi sens, daca opinia ta ar fi sustenabila legea 469/2002 nu si-ar mai avea sensul, aceasta lege avand caracter de reglementare in domeniul contractelor comerciale, raportat la prevederile legii 469/2002 este evidenta nevoia unui contract pentru a putea solicita penalitati.
Daca studiezi atent, pe o factura poti observa ca jos se semneaza de primire si la datele privind expeditia, ori nu poti primii o clauza, iar capitolul expeditie are un scop cert, evident. Mai mult, daca ne-am da silinta in mod cert am putea gasii normele Ministerului Finantelor Publice cu privire la editarea formularelor tipizate si modul in care acestea trebuie sa se prezinte grafic, ce trebuie sa inclunda. Acestea sunt formulare cu regim special si o simpla fraza trecuta sub marfa ori pe spatele facturii nu poate reprezenta o clauza penala contractuala. Dupa cum am aratat semnanatura este "de primire" nu de acceptare a unei clauze contractuale in mod implicit. In acelasi sens, daca opinia ta ar fi sustenabila legea 469/2002 nu si-ar mai avea sensul, aceasta lege avand caracter de reglementare in domeniul contractelor comerciale, raportat la prevederile legii 469/2002 este evidenta nevoia unui contract pentru a putea solicita penalitati.
-
myado
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 24 guests