Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, AB face o cerere la Primaria C, pentru a i se restitui in natura o suprafata de 2900 mp teren dobandit de antecesorii lui prin contract de vanzare cumparare incheiat in anul 1909, inscris in CF si folosit pana la data colectivizarii.
Petentul a mai facut o astfel de cerere in anul 1991 dar atunci i-a fost respinsa (inca nu stiu motivul pentru care a fost respinsa cererea dar ma interesez).
Acum cateva zile, AB a primit un raspuns de la Primaria C (Serviciul Comunitar pentru Cadastru si Agricultura) in care i se spune ca nu este posibila restituirea in natura deoarece pentru acest teren a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate in favoarea Societatii D, care a si inscris in anul 1995, dreptul astfel dobandit in CF.
Primaria C, recomanda petentului sa ceara anularea partiala a acestui certificat, asigurandu-l ca are sanse mari de reusita deoarece terenul este liber si practic nefolosit de societatea care figureaza in CF ca proprietara.
1. Vi se pare corect cum a procedat Primaria C?
2. Ce actiune ar trebui sa introduca acum AB ?
3. O actiune in anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, credeti ca are sanse de reusita?
4. Merge pe contencios administrativ sau pe dreptul comun?
teren pentru care s-a emis certif. atest. dr. prop.
-
aho
1.atata vreme cat exista h.j. primaria nu poate proceda la revocarea administrativa a TP posibilitate prev. la 247 cu termen de 60 zile de la intrarea in vigoare, mai mult in speta cred ca oricum primaria n-ar fi putut ptr. ca s.c. nu a dobandit prin TP ci in baza h.g. 834, deci primaria a procedat corect.
2 si 4. zic ca pe contencios ca art. III din 169 din cate stiu eu are in vedere doar TP, iar Certif. de atestare, stiu eu, este act administrativ .Cred ca primaria avea in vedere art. III, dar nu se poate pune semnul =intre TP si certificat de atestare
3. sincer nu .
2 si 4. zic ca pe contencios ca art. III din 169 din cate stiu eu are in vedere doar TP, iar Certif. de atestare, stiu eu, este act administrativ .Cred ca primaria avea in vedere art. III, dar nu se poate pune semnul =intre TP si certificat de atestare
3. sincer nu .
-
norocel
Tocmai pentru ca am banuit ca actiunea recomandata de primarie nu are sanse prea mari de reusita (certificatul a fost inscris in CF in 1995) am intrebat ce s-ar putea face.
Ai drepate AHO, primaria a motivat solutia data, pe art. III din Legea nr. 169/1997.
Nu trebuia totusi primaria sa trimita cererea la comisie si sa i se faca petentului o oferta de despagubire pentru acest teren?
Ai drepate AHO, primaria a motivat solutia data, pe art. III din Legea nr. 169/1997.
Nu trebuia totusi primaria sa trimita cererea la comisie si sa i se faca petentului o oferta de despagubire pentru acest teren?
-
aho
din ce inteleg eu 247 nu acupera situatiile create prin 834.
nu pot verifica acum dar din ce-mi amintesc certificatele erau opera ministerului de resort. Dar ar trebui sa existe drept la despagubiri, problema este cine este obligat.
Apoi este f. important cum s-a respins actiunea, eu am castigat un proces pe exceptie, adica legatara Paohie nu mi-a putut prezenta originalul testamentului ci doar o copie legalizata.
f. ca s-a inabulat in 1995 nu duce la uzucapinue daca se constata nulitatea absoluta si cred ca si act. in rectificare este admisibila, dar nu pot motiva acum.
nu pot verifica acum dar din ce-mi amintesc certificatele erau opera ministerului de resort. Dar ar trebui sa existe drept la despagubiri, problema este cine este obligat.
Apoi este f. important cum s-a respins actiunea, eu am castigat un proces pe exceptie, adica legatara Paohie nu mi-a putut prezenta originalul testamentului ci doar o copie legalizata.
f. ca s-a inabulat in 1995 nu duce la uzucapinue daca se constata nulitatea absoluta si cred ca si act. in rectificare este admisibila, dar nu pot motiva acum.
-
norocel
Poate nu m-am exprimat bine dar nu aveam intentia sa spun ca s-ar fi respins vreo actiune pentru ca nu a fost (inca) nici o judecata.
In 1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alte terenuri dar nu si pe acest teren iar, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a revenit la cererea initiala si s-a cerut restituirea terenului in natura.
Petentul nu stia ca terenul ar fi intabulat pe o societate pentru ca nu are pe el constructii si pare a fi al nimanui (adica nu-l folosest enimeni).
In 1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alte terenuri dar nu si pe acest teren iar, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a revenit la cererea initiala si s-a cerut restituirea terenului in natura.
Petentul nu stia ca terenul ar fi intabulat pe o societate pentru ca nu are pe el constructii si pare a fi al nimanui (adica nu-l folosest enimeni).
-
aho
anularea certificatului de atestare este de contencios ad. dar comp. apartine CA numai daca este capat principal de cerere, dc. cererea este accesorie opereaza declinarea de competenta conf. art. 17. c.pr. civ.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
decizia nr. 4090
Dosar nr. 4078/2002
Sedinta publica de la 18 mai 2005
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin decizia nr. 752 din 25 octombrie 2001 SC A. SA Cornatelu, judetul Dambovita a respins solicitarea efectuata pe cale de notificare, in temeiul Legii nr. 10/2001, de catre numitii P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului situat in comuna Contesti, sat Balteni, judetul Dambovita compus din cladiri (conac si constructii anexe ) si teren in suprafata de 6,63 ha.
In motivarea deciziei s-a aratat ca suprafata de teren solicitata, reprezinta incinta (curtea) societatii pentru care persoana notificata a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 0692 eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei conform H.G. nr. 834/1991. Intregul imobil, atat conacul, cat si suprafata de teren intravilan au fost ipotecate in favoarea B.I.R., sucursala Dambovita, astfel ca societatea notificata a apreciat ca restituirea imobilului este imposibila.
La data de 29 noiembrie 2001 P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. s-au adresat instantei judecatoresti si au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0692 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei deoarece eliberarea lui s-a facut cu incalcarea legii si in frauda drepturilor reclamantilor; anularea deciziei emisa de parata SC A. SA Cornatelu; restituirea in natura a imobilului compus din cladiri ( conac si constructii anexe ) si teren in suprafata de 6,63 ha situat in comuna Contesti, sat Balteni, judetul Dambovita.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul a apartinut numitei P.E., autoarea reclamantilor, si a fost preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 83/1949, bunul fiind stapanit in prezent de catre parata. Decizia emisa de parata este nula absolut cel putin pentru nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 in sensul formularii unei oferte de restituire prin echivalent. Parata nu poate invoca buna-credinta cu ocazia dobandirii unei parti din imobil deoarece era indatorata sa cunoasca situatia juridica a imobilului preluat, iar contractul de ipoteca invocat nu este opozabil reclamantilor si nu constituie un impediment pentru restituirea imobilului intrucat debitoarea a garantat cu un obiect care nu-i apartinea.
La cererea paratei, instanta de fond a dispus introducerea in cauza a B.I.R., banca aflata in faliment, prin R.V.A.B. SA, in calitate de lichidator.
Tribunalul Dambovita, sectia civila, prin sentinta nr. 312 din 3 aprilie 2002, a admis exceptia invocata de parata SC A. SA Cornatelu privind competenta materiala si disjungand cauza, asupra capatului de cerere privind anularea certificatului de proprietate asupra terenului, a sesizat Curtea de Apel Ploiesti, ca instanta competenta material. A respins actiunea reclamantilor cu referire la celelalte capete de cerere.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut si motivat ca imobilul revendicat a apartinut autoarei reclamantilor E.P. si a trecut in proprietatea Statului in baza Decretului nr. 83/2949. Situatia juridica actuala a imobilului ( ipotecat ca urmare a unui imprumut contractat cu B.I.R.) face imposibila restituirea in natura a bunului si cum este imperativ necesar a se clarifica situatia terenului, capatul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost socotit de competenta Curtii de Apel Ploiesti, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploiesti, sectia civila, prin decizia nr. 68 din 11 iulie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti si prin aceeasi decizie, a sesizat sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Ploiesti pentru solutionarea cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea a motivat ca acest certificat a fost eliberat de un organ al administratiei centrale, competenta de solutionare a cererii de anulare a acestui act apartinand curtii de apel. A fost inlaturata apararea reclamantilor potrivit careia cererea de anulare a certificatului revine spre competenta instantei de drept comun, intrucat ea vizeaza acte juridice de instrainare facute in cadrul procesului de privatizare, in speta nefiind vorba de un act juridic de instrainare, ci de un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis in cadrul unei proceduri speciale si care atrage competenta curtii de apel.
Impotriva deciziei data in apel, prin care s-a mentinut sentinta tribunalului, in termen legal au declarat recurs reclamantii P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. care au sustinut urmatoarele motive de casare: instantele aveau obligatia de a suspenda solutionarea capetelor de cerere privind anularea deciziei emisa de parata si restituirea in natura a imobilului, pana la solutionarea capatului referitor la nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului; instantele au dat o gresita interpretare prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 deoarece competenta revine aceleiasi instante pentru toate cererile facute in temeiul acestei legi; gresit s-a respins cererea privind anularea deciziei prin care s-a refuzat restituirea in natura a bunului, intrucat sunt suprafete de teren libere si neipotecate.
Recursul este fondat, in sensul considerentelor care succed:
In speta, reclamantii au investit instanta de fond cu solutionarea unei actiuni avand un obiect complex, privind constatarea nulitatii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, anularea deciziei de refuz a restituirii in natura a nemiscatorului si pe cale de consecinta, predarea bunului catre reclamanti. Cel putin, pentru ultimele capete de cerere, competenta materiala apartinea tribunalului, ca instanta de fond si sectiei civile a curtii de apel, in calea de atac.
Trebuie retinut, insa, ca reclamantii au formulat actiunea in cadrul procesual prevazut de dispozitiile Legii nr. 10/2001, urmarind, in principal, restituirea in natura a imobilului pentru care, ca o chestiune prejudiciala, era necesar a se obtine, pe cale de judecata, desfiintarea actelor juridice de instrainare a imobilului de la stat catre societatea parata.
Intrucat, in speta, instanta a fost investita cu solutionarea unei cereri complexe, intemeiata pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 (fost art. 46 din Legea nr. 10/2001 inainte de republicarea acestei legi in M. Of. Partea I a, nr. 279/2005 ) competenta materiala apartine tribunalului, ca instanta de fond, si curtii de apel, in calea de atac, intrucat reclamantii, asa cum s-a demonstrat mai sus, au formulat actiunea in cadrul procesual prevazut de aceasta lege si cum urmaresc restituirea in natura a nemiscatorului, ca o chestiune prejudiciala, era necesar a se obtine , pe cale judecatoreasca, desfiintarea actului prin care o autoritate de stat a instrainat imobilul sau o parte din el, societatii parate.
Desi certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administratiei de stat, pentru considerentele aratate si pentru argumente deduse din necesitate realizarii unei bune administrari a justitiei, ca si pentru faptul ca, in speta, nu este vorba de nesocotirea unor norme de competenta materiala prin care se realizeaza o delimitare de atributii pe linie verticala, intre instantele judecatoresti, se considera ca, intervenind o prorogare de competenta, potrivit art. 17 C. proc. civ., aceeasi instanta este competenta sa solutioneze atat cererea avand ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cat si capetele de cerere vizand anularea deciziei emisa de persoana notificata si de restituire in natura a nemiscatorului.
Datorita specificului Legii contenciosului administrativ, recurgerea la procedura administrativa prevazuta de aceasta lege ar lipsi de finalitate Legea nr. 10/2001, fiind inlaturate ratiunea si spiritul ei, de reparatiune, de restituire a imobilelor, in masura in care cerintele acesteia, inclusiv in ceea ce priveste valabilitatea actelor juridice incheiate in cadrul procesului de privatizare, ar fi intrunite.
Fata de cele ce preced, recursul reclamantilor se priveste ca intemeiat si urmare a admiterii lui, vor fi casate hotararile date in cauza, cu consecinta reluarii judecatii de la prima zi de infatisare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantii P.T., P.D.B., P.V.C., A.H.J. impotriva deciziei nr. 68 din 11 iulie 2002 a Curtii de Apel Ploiesti, sectia civila.
Caseaza decizia atacata si sentinta nr. 312 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Dambovita, sectia civila, si trimite cauza pentru rejudecare la acelasi tribunal.
Irevocabil.
Pronuntata, in sedinta publica astazi, 18 mai 2005.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
decizia nr. 4090
Dosar nr. 4078/2002
Sedinta publica de la 18 mai 2005
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin decizia nr. 752 din 25 octombrie 2001 SC A. SA Cornatelu, judetul Dambovita a respins solicitarea efectuata pe cale de notificare, in temeiul Legii nr. 10/2001, de catre numitii P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului situat in comuna Contesti, sat Balteni, judetul Dambovita compus din cladiri (conac si constructii anexe ) si teren in suprafata de 6,63 ha.
In motivarea deciziei s-a aratat ca suprafata de teren solicitata, reprezinta incinta (curtea) societatii pentru care persoana notificata a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 0692 eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei conform H.G. nr. 834/1991. Intregul imobil, atat conacul, cat si suprafata de teren intravilan au fost ipotecate in favoarea B.I.R., sucursala Dambovita, astfel ca societatea notificata a apreciat ca restituirea imobilului este imposibila.
La data de 29 noiembrie 2001 P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. s-au adresat instantei judecatoresti si au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0692 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei deoarece eliberarea lui s-a facut cu incalcarea legii si in frauda drepturilor reclamantilor; anularea deciziei emisa de parata SC A. SA Cornatelu; restituirea in natura a imobilului compus din cladiri ( conac si constructii anexe ) si teren in suprafata de 6,63 ha situat in comuna Contesti, sat Balteni, judetul Dambovita.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul a apartinut numitei P.E., autoarea reclamantilor, si a fost preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 83/1949, bunul fiind stapanit in prezent de catre parata. Decizia emisa de parata este nula absolut cel putin pentru nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 in sensul formularii unei oferte de restituire prin echivalent. Parata nu poate invoca buna-credinta cu ocazia dobandirii unei parti din imobil deoarece era indatorata sa cunoasca situatia juridica a imobilului preluat, iar contractul de ipoteca invocat nu este opozabil reclamantilor si nu constituie un impediment pentru restituirea imobilului intrucat debitoarea a garantat cu un obiect care nu-i apartinea.
La cererea paratei, instanta de fond a dispus introducerea in cauza a B.I.R., banca aflata in faliment, prin R.V.A.B. SA, in calitate de lichidator.
Tribunalul Dambovita, sectia civila, prin sentinta nr. 312 din 3 aprilie 2002, a admis exceptia invocata de parata SC A. SA Cornatelu privind competenta materiala si disjungand cauza, asupra capatului de cerere privind anularea certificatului de proprietate asupra terenului, a sesizat Curtea de Apel Ploiesti, ca instanta competenta material. A respins actiunea reclamantilor cu referire la celelalte capete de cerere.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut si motivat ca imobilul revendicat a apartinut autoarei reclamantilor E.P. si a trecut in proprietatea Statului in baza Decretului nr. 83/2949. Situatia juridica actuala a imobilului ( ipotecat ca urmare a unui imprumut contractat cu B.I.R.) face imposibila restituirea in natura a bunului si cum este imperativ necesar a se clarifica situatia terenului, capatul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost socotit de competenta Curtii de Apel Ploiesti, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploiesti, sectia civila, prin decizia nr. 68 din 11 iulie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti si prin aceeasi decizie, a sesizat sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Ploiesti pentru solutionarea cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea a motivat ca acest certificat a fost eliberat de un organ al administratiei centrale, competenta de solutionare a cererii de anulare a acestui act apartinand curtii de apel. A fost inlaturata apararea reclamantilor potrivit careia cererea de anulare a certificatului revine spre competenta instantei de drept comun, intrucat ea vizeaza acte juridice de instrainare facute in cadrul procesului de privatizare, in speta nefiind vorba de un act juridic de instrainare, ci de un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis in cadrul unei proceduri speciale si care atrage competenta curtii de apel.
Impotriva deciziei data in apel, prin care s-a mentinut sentinta tribunalului, in termen legal au declarat recurs reclamantii P.T., P.D.B., P.V.C. si J.H.A. care au sustinut urmatoarele motive de casare: instantele aveau obligatia de a suspenda solutionarea capetelor de cerere privind anularea deciziei emisa de parata si restituirea in natura a imobilului, pana la solutionarea capatului referitor la nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului; instantele au dat o gresita interpretare prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 deoarece competenta revine aceleiasi instante pentru toate cererile facute in temeiul acestei legi; gresit s-a respins cererea privind anularea deciziei prin care s-a refuzat restituirea in natura a bunului, intrucat sunt suprafete de teren libere si neipotecate.
Recursul este fondat, in sensul considerentelor care succed:
In speta, reclamantii au investit instanta de fond cu solutionarea unei actiuni avand un obiect complex, privind constatarea nulitatii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, anularea deciziei de refuz a restituirii in natura a nemiscatorului si pe cale de consecinta, predarea bunului catre reclamanti. Cel putin, pentru ultimele capete de cerere, competenta materiala apartinea tribunalului, ca instanta de fond si sectiei civile a curtii de apel, in calea de atac.
Trebuie retinut, insa, ca reclamantii au formulat actiunea in cadrul procesual prevazut de dispozitiile Legii nr. 10/2001, urmarind, in principal, restituirea in natura a imobilului pentru care, ca o chestiune prejudiciala, era necesar a se obtine, pe cale de judecata, desfiintarea actelor juridice de instrainare a imobilului de la stat catre societatea parata.
Intrucat, in speta, instanta a fost investita cu solutionarea unei cereri complexe, intemeiata pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 (fost art. 46 din Legea nr. 10/2001 inainte de republicarea acestei legi in M. Of. Partea I a, nr. 279/2005 ) competenta materiala apartine tribunalului, ca instanta de fond, si curtii de apel, in calea de atac, intrucat reclamantii, asa cum s-a demonstrat mai sus, au formulat actiunea in cadrul procesual prevazut de aceasta lege si cum urmaresc restituirea in natura a nemiscatorului, ca o chestiune prejudiciala, era necesar a se obtine , pe cale judecatoreasca, desfiintarea actului prin care o autoritate de stat a instrainat imobilul sau o parte din el, societatii parate.
Desi certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administratiei de stat, pentru considerentele aratate si pentru argumente deduse din necesitate realizarii unei bune administrari a justitiei, ca si pentru faptul ca, in speta, nu este vorba de nesocotirea unor norme de competenta materiala prin care se realizeaza o delimitare de atributii pe linie verticala, intre instantele judecatoresti, se considera ca, intervenind o prorogare de competenta, potrivit art. 17 C. proc. civ., aceeasi instanta este competenta sa solutioneze atat cererea avand ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cat si capetele de cerere vizand anularea deciziei emisa de persoana notificata si de restituire in natura a nemiscatorului.
Datorita specificului Legii contenciosului administrativ, recurgerea la procedura administrativa prevazuta de aceasta lege ar lipsi de finalitate Legea nr. 10/2001, fiind inlaturate ratiunea si spiritul ei, de reparatiune, de restituire a imobilelor, in masura in care cerintele acesteia, inclusiv in ceea ce priveste valabilitatea actelor juridice incheiate in cadrul procesului de privatizare, ar fi intrunite.
Fata de cele ce preced, recursul reclamantilor se priveste ca intemeiat si urmare a admiterii lui, vor fi casate hotararile date in cauza, cu consecinta reluarii judecatii de la prima zi de infatisare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantii P.T., P.D.B., P.V.C., A.H.J. impotriva deciziei nr. 68 din 11 iulie 2002 a Curtii de Apel Ploiesti, sectia civila.
Caseaza decizia atacata si sentinta nr. 312 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Dambovita, sectia civila, si trimite cauza pentru rejudecare la acelasi tribunal.
Irevocabil.
Pronuntata, in sedinta publica astazi, 18 mai 2005.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 22 guests