dreptul la tacere...si martorul?

[attorneyatlaw]

Sofia, fii atenta ce am gasit:

In actuala reglementare o situatie interesanta este cea a martorului . Astfel se pune intrebarea daca martorul are un drept la tacere sau este obligat sa depuna marturie ? In dreptul romanesc regula generala se gaseste in art. 65 pct. 2 din C. proc. pen., in care se dispune : "La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze." Se pune intrebarea daca persoana refuza sa depuna marturie este sanctionabila si cu ce ? In art. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor se vorbeste in mod expres de "acordul martorului " sa furnizeze organelor judiciare informatii ori date cu privire la savarsirea unor infractiuni grave formulare care induce ideia de drept de a refuza sa depuna marturie si nu de o obligatie de a depune marturie. Potrivit art.83 din C. proc. pen., o persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei. Obligatia de prezentare a martorului este asigurata prin sanctiunea contraventionala prevazuta de art. 198 pct.3 lit. a din C. proc. pen. Iar in art. 85 pct.7 se dispune : "Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa." Observam ca legiuitorul foloseste constructia "daca nu va spune adevarul" si nu "daca refuza sa spuna adevarul". De altfel, in opinia noastra in latura obiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 din C. pen., nu intra si refuzul de a depune marturie. De la dispozitiile de mai sus legiuitorul a prevazut o serie de exceptii cum sunt in cazul sotului si rudelor apropiate ale invinuitului sau inculpatului, a persoanei obligate a pastra secretul profesional, a persoanei vatamate care se constituie parte civila, si altele cind persoana nu are datoria sa depuna ca martor. Pe de alta parte se poate sustine ca infractiunea de marturie mincinoasa se poate savarsi numai daca persoana are calitatea de martor respectiv numai dupa acordul ei de a depune marturie, si dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazuta in art. 85 alin 5 din C. proc. pen. Astfel asa cum am aratat socotim ca fapta persoanei de a nu fi de acord sa depuna marturie refuzind juramantul nu poate fi incadrata in infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 din C. P. Credem ca modalitatea prevazuta de art. 260 din C.p. respectiv fapta martorului de a nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat se refera la persoana care a acceptat sa depuna marturie, a jurat , si a facut deja declaratia omitind cu intentie sa spuna tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat si nu la persoana care refuza sa depuna marturie si nici sa se angajeze in procedura de realizare a marturiei din varii motive cum ar fi teama si neintelegerea programului de protectie a martorului, sau de a nu marturisi contra sa dorind sa beneficieze de privilegiul impotriva auto-incriminarii si respectiv dreptul la tacere in situatiile prevazute de lege. In doctrina se arata:"Pentru a putea fi savarsita infractiunea de marturie mincinoasa, calitatea de martor a unei persoane trebuie sa fie legal atribuita in momentul audierii sale." De lege ferenda socotim ca ar trebui recunoscut intr-o dispozitie de procedura penala dreptul martorului la tacere atunci cand risca prin declaratia sa sa se inceapa procesul penal impotriva sa si astfel sa beneficieze si el de un drept la tacere ca si invinuitul sau inculpatul. In anumite cazuri expres prevazute de lege unele persoane sunt obligate sa denunte sau sa sesizeze anumite infractiuni despre care au luat la cunostinta (nu sa depuna ca marturie), obligatie care daca nu se respecta se pedepseste penal (nedenuntarea unor infractiuni, omisiunea sesizarii organelor judiciare, omisiunea de a incunostinta organele judiciare, infractiuni prevazute de art. 262, art. 263 , art. 265 din C. pen., si altele ). Aceste persoane nu au calitatea de martor ci de denuntator, de functionar public sau de persoana care cunoaste imprejurari care, daca ar fi cunoscute , ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute in arest pe ne drept. Totusi in aceste cazuri credem ca sunt obligate sa depuna si ca martor cu exceptia cazului cand in virtutea atributiilor de serviciu au intocmit acte de constatare iar in denunt sau sesizare faptele au fost prezentate incomplet.

Pentru lucrarea completa vezi: http//www.inm-lex.ro/file.php?FileID=178

[sofia]

[wittmann]

Dreptul de a refuza autoincriminarea nu este prevazut expres de catre legislatia romana si nici chiar de catre Conventia Europeana; totusi, de-a lungul timpului practica Curtii a recunoscut acest drept ca o parte componenta a dreptului la aparare si la un proces echitabil prevazut de art. 6.
Daca s-ar nega martorului dreptul de a nu face declaratii, s-ar ajunge astfel la ocolirea dispozitiilor art 6 din conventie. Nu cred ca o vreo hotarare de sanctionare pe acest motiv ar putea fi considerata conforma prevederilor si spiritului Conventiei de catre Curte.

[mariusms]

Este foarte optimista interpretarea din citatul lui attorneyatlaw, care se refera la faptul ca "se poate sustine ca infractiunea de marturie mincinoasa se poate savarsi numai daca persoana are calitatea de martor respectiv numai dupa acordul ei de a depune marturie, si dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazuta in art. 85 alin 5 din C. proc. pen."
Cu tot respectul pentru attorneyatlaw, solutia dintre ghilimele este criticabila, deoarece:
- art. 78 C.pr.p: persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata ca martor (unde scrie aici ca o intreaba cineva daca vrea sa depuna pe acea persoana?).
- art.83. C.pr.p.: persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
Prevederile din Codul de procedura penala sunt in conformitate cu cele de la art. 260 C.pen. care spun ca savarseste marturia mincinoasa cel ce nu spune ceva ce stie ceva ESENTIAL in solutionarea cauzei.

Autodenuntarea nu este obligatorie, avand in vedere ca nedenuntarea propriei persoane nu este prevazuta de legea penala si, mai mult de atat, principiul prezumtiei de nevinovatie (art. 5^2 si 66 C.pr.p.).

[sechmet]

Si daca o persoana este audiata ca martor si apoi ceea ce a spus este folosit impotriva ei?

[krisstina]

Si daca o persoana este audiata ca martor si apoi ceea ce a spus este folosit impotriva ei?

Ma gandesc ca in acest caz declaratia nu ar avea valoare probatorie, atata vreme cat nu se incepuse urmarirea penala cu privire la acea persoana. (Ca la actele premergatoare urmaririi penale).

Imi indicati si mie o speta CEDO relevanta, ca din lectura articolului 6 nu inteleg unde se vorbeste de dreptul martorului la tacere.

[dricaru]

Herr Wittmann nazistu are dreptate.
ICCJ s-a pronuntat in acest sens.
Baiatu asta clar stie penal. 8O Aici chiar era o chestie de finetze. Nu multi stiau ca martoru poa sa taca fara sa fie infractiune.

Apropo...Krisstina.....ti-am zis ca avatarun pe care il ai mi se pare extrem de nasol si voit-fortat sensibilos si rafinos si enervant???
Imi da senzatia de duduca simandicoasa care vrea sa etaleze acest lucru.

[mariusms]

Dricaru, poti sa postezi decizia aici?

[krisstina]

Apropo...Krisstina.....ti-am zis ca avatarun pe care il ai mi se pare extrem de nasol si voit-fortat sensibilos si rafinos si enervant???
Imi da senzatia de duduca simandicoasa care vrea sa etaleze acest lucru.

Stii ce reprezinta avatarul respectiv?
Cate nu mi se par mie nasoale si enervante pe lumea asta - nu ma refer la avataruri! In special neamurile proaste care s-au ajuns ma enerveaza.
Nu sunt sensibiloasa, rafinoasa, duduca si simandicoasa pe cat as vrea, sunt nasoala si enervanta mai mult decat as vrea.
De ce ai tinut neaparat sa-mi spui parerea ta magulitoare? Ah, si nu te-am votat la cel mai enervant. La anul nu mai scap ocazia.
De tine iti place?
Ai fi potrivit sa lucrezi la reintegrarea sociala a condamnatilor la inchisoare, in trei zile de stat cu tine s-ar sinucide si cel mai tare din fire. Tie ti-e greu sa-i accepti si pe cei care nu au omorat pe nimeni.
Daca te deranjez, spune-mi doar si iti promit ca plec.
Mie mi-ar parea rau sa plec. Si eu am nevoie de tine si de ceilalti sa-mi explicati ce intreb, chiar daca ti se pare elementar.

[excalibur]

Dupa parerea mea (formata evident dupa ce am citit tot ce ati scris voi si ce am mai gasit pe internet dupa ce a inceput discutia) este urmatoarea:

Beneficiaza de dreptul la tacere invinuitul si inculpatul pentru care avem texte clare in Codul de pr.penala.
In legatura cu martorul nu exista dispozitii in Codul de pr.penala care sa ne duca cu gandul ca ar beneficia de acest drept, ba dimpotriva avem texte prin care martorul este obligat sa se prezinte si sa declare tot ce stie.
Totusi, martorul faptuitor (nu este nici invinuit si nici inculpat dar asupra lui planeaza banuieli ca ar fi savarsit o fapta penala), are si el dreptul la tacere in baza art. 6 din Conventia Europeana si daca a fost totusi ascultat atunci declaratia lui nu poate fi folosita ca proba care sa stea la propria incriminare.

In legatura cu discutia daca refuzul de a depune marturie constituie sau nu infractiune, am vazut si eu practica judiciara care confirma punctul de vedere al lui Wittmann si daca gasesc o indic (nu era de la ICCJ)

[wittmann]

Am gasit pe internet o decizie a Curtii Supreme SUA din 1964. Nu e decizie CEDO, dar m-am gandit ca dreptul de a pastra tacerea e un drept universal acceptat de orice tara ce se pretinde cat de cat civilizata.

Iata ce se spune in cuprinsul deciziei (Escobedo v Illinois) - scuzati traducerea de proasta calitate :

"[...]Cand investigatiile politiei inceteza a fi o ancheta generala asupra unei infractiuni nesolutionate si se axeaza in mod special asupra unei persoane [...] careia i s-a refuzat accesul la avocat si care nu a fost informata asupra dreptului constitutional de a pastra tacerea, acest lucru echivaleaza cu incalcarea dreptului la avocat si nici o declaratie obtinuta de catre politie nu poate fi folosita impotriva sa la proces."

[mariusms]

Am gasit pe internet o decizie a Curtii Supreme SUA din 1964. Nu e decizie CEDO, dar m-am gandit ca dreptul de a pastra tacerea e un drept universal acceptat de orice tara ce se pretinde cat de cat civilizata.

Iata ce se spune in cuprinsul deciziei (Escobedo v Illinois) - scuzati traducerea de proasta calitate :

"[...]Cand investigatiile politiei inceteza a fi o ancheta generala asupra unei infractiuni nesolutionate si se axeaza in mod special asupra unei persoane [...] careia i s-a refuzat accesul la avocat si care nu a fost informata asupra dreptului constitutional de a pastra tacerea, acest lucru echivaleaza cu incalcarea dreptului la avocat si nici o declaratie obtinuta de catre politie nu poate fi folosita impotriva sa la proces."

In decizia aceasta se vorbeste la dreptul la aparare (avocat), deci nu se vorbeste despre martorul care refuza sa depuna.

[wittmann]

Era vorba de o persoana care era audiata fara a i se aduce la cunostinta invinuirea.

[mariusms]

Dar asta exista si in legislatia noastra. In decizia ta se vorbeste ca de la sfarsitul unei anchete generale (in rem) si inceputul unei anchete in mod special asupra unei persoane (deci invinuit/inculpat in dreptul nostru) ... restul exista si in legislatia noastra. Nu vad aici dreptul martorului de a nu spune ceva. Ar fi culmea sa intrebe martorul pe avocat cand si ce sa spuna. Nu sunt de acord, nu cred ca in procesele americane martorul are avocat. Poate cand se extinde procesul si cu privire la martor.

[wittmann]

Bine, fie cum spui tu...