Va cer parerea, oameni ai avocaturii, se poate face ceva

[justitiaru]

Credeti ca eu care am trait intr-un Centru de Plasament a avut ceva de suferit?, ei bine am avut chiar mai mult decat va imaginati voi care sunteti in avocatura si care sunte-ti trecuti prin viata.
Am avut de suferit si anume: am fost torturat in acel C.P. din Rucar de copii cei mai mari, care nu aveau inima, ci aveau dar inima de fier, nu se gindeau ca acesti copii pe care ei ii omoara din bataie sufera sau ca nu mai poate sa suporte ceva de la ei, dar nu aveai in cotro trebuia sa te supui lui.
Am indurat acele abuzuri ingrozitoare din partea acelor copii mai mari, acolo nu aveam fete si asa ca trebuiau sa faca cu cineva si anume copii cei mai mic cei care erau slabi de ingeri si care nu aveau nimic de zis in fata lor.
A trebuit sa ne puna pe scaune si sa ne urce pe soba unde avea sa ne arunce ceea ce a determinat la sangerarea noastra, la vanatai, la rupere de oase si chiar la fracturarea mainilor.
Existau cei mai a diavolului copii mai mari ai Casei de Copii din Rucar si erau numiti minerii cei rai.

CONCLUZIA
Am fost abuzat si nimeni nu a facut nimic

HOTARAREA AUTORITATILOR
Nu au facut decat sa-si apere statutul pe care il aveau si urma sa ma nemiceasca, in ce fel?
In felul de a ma trimite undeva departe unde sa nu mai pot vorbi

[arcadia]

Nu lasa furia sa te traga in jos. Eu am fost umilita intr-o familie "respectabila" bi-parentala...la 19 am fost diagnostica, multumita "dragostei" parintilor, cu nevroza. Inceapeam sa tremur cind cineva ridica doar tonul. "Familia" m-a tras mereu in jos. Am terminat facultatea ca sef de promotie (in timpul facultatii nu am stat cu ai mei). Uneori, din pacate de prea multe ori, sa ai o familie nu e nici o afacere. Crede-ma. Daca te umilesc parintii e mai rau decit daca te calca in piciore strainii. In camera mea era afisat pe perete, un decupaj dintr-un afis ("Totul se plateste") si un citat din Marin Sorescu : "Barbarilor, calcati numai pe partea carosabila a sufletului meu". Ai mei nu au inteles atunci nimic, eu da. Platesti cu ura sau cu indiferenta. Dreptate trebuie facuta, pentru ca, altfel, esti complice cu agresorii si esti partas la perpetuarea agresiunii. Doar facind dreptate scapi de o parte din povara, care oricum te va apasa toata viata. Fa ceva!

[erc]

Salut
Da - mi voie sa iti spun ca din punctul meu de vedere nu exista nimic mai atroce pe lumea asta decat sa ii furi unui copil inocenta, sa calci in picioare tot ce are el mai bun si mai curat.
Lasand insa la o parte cele aratate mai sus, eu cred ca ar trebui sa mergi la cateva sedinte cu un psihoterapeut - acesta fiind singurul capabil sa te ajute in a-ti explica starile de confuzie, vinovatie, ura, pe care le-ai putea experimenta. Este greu sa iti mentii o stare psihica buna, o gandire pozitiva atunci cand ai fost lovit de catre cei care ar fi trebuit sa te apere. Daca vrei parerea mea, intai trebuie sa te lupti cu tine, sa accepti cruzimea acelor evenimente prin care ai trecut si sa incerci sa te vindeci; fie ca ele sa te intareasca si nu sa te ingenuncheze. Abia dupa aceea cand te vei fi eliberat de raul care te macina in interior, sa vezi daca poti lupta si pentru altii. Atentie insa: nu esti Dumnezeu si nici erou de desene animate. Vezi sa nu cazi in prapastia propriului Eu.

[innuenda]

Draga Justitiarule, daca povestea ta e adevarata si daca vrei ca lucruri de genul asta sa nu ramana nepedepsite, adreseaza-te redactiei de stiri a Primei TV, trimitandu-le redactorilor un e-mail pe adresa:
teritoriu@primatv.ro
unde iti poti lasa adresa sau numarul de telefon, pentru a putea fi contactat. Nu trebuie sa ai retineri, oamenii aceia vor incerca sa te ajute pe tine si, indirect, pe orice alt copil/adolescent, potentiala victima a unor astfel de abuzuri.

[judge]

E foarte trist si foarte grav ca in mileniul acesta, in democratia pentru care am luptat, se intampla si astfel de lucruri. Ceea ce pot eu sa iti spun este ca fiecare isi va lua rasplata...daca nu aici pe Pamant...atunci dincolo. dar pana la judecata divina noi suntem obligati sa veghem la respectarea legii aici pe pamant. nu-mi vine sa cred ca ai facut o sesizare si nimeni n-a luat nici o masura. e o acuzatie foarte grava. insa mergand mai departe vina apartine societatii in general...daca in urma sesizarilor tale nu s-au luat masuri sfatul meu e sa te adresezi directiei judetene pentru protectia copilului, avocatului poporului si nu in ultimul rand presei, ca doar de aceea e a patra putere in stat (insa atentie de obicei presa ...vrea doar publicitate...sa nu cazi in capcana). si inca ceva...sfatul unui psiholog ar fi indicat. nu de alta dar semne psihice au ramas si sunt mai greu de vindecat decat cele fizice.