Oare tagada paternitatii nu se poate face in termen de un an de la momentul in care persoana are indicii ca nu ar putea sa fie tatal copilului?
Daca actiunea de recunoastere a paternitatii nu a fost respinsa ca tardiva dupa mai multi ani (a se vedea cazul Tinu) de ce contestarea paternitatii nu ar trebui sa beneficieze de acelasi regim?! Poate sotul e mai de buna credinta (fraier..) si nu se prinde in termen de un an. Trebuie sa fie o bresa in acest sistem.
Totusi, in ceea ce priveste speta noastra, tatal ar trebui sa analizeze f bine ce vrea sa obtina, dincolo de orgoliul ranit, de furie, frustrari si resentimente. Daca intre tata si copil exista o relatie sincera de afectiune, ea nu ar trebui murdarita cu tagaduirea paternitatii, chiar daca sotia ar iesi APARENT cu fruntea sus din procesul de divort. Acceptarea tagadei ar insemna ca instanta sa nu-i acorde tatalui drept de vizita si "statutul de tata care are dreptul sa aiba relatii cu copilul sau".
Cunosc tati naturali care sint paraleli cu copiii lor si "tati de imprumut" care isi asuma cu gratie rolul de parinte. Depinde din ce categorie vrea sa faca parte.
In rest, doar constiinta.
test de paternitate, divort
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 25 guests