drumuri nationale-neachitare contravaloare rovinieta URGENT

Discutii privind raporturile de Drept Comercial
sebastiana

Post by sebastiana » 04 Nov 2009, 15:19

Am un caz identic, dar in intampinare am invocat ca, contractul incheiat intre parti instituie doar cadrul general de derulare a relatiei contractuale, executarea operatiunilor prevazute de acesta urmand a se concretiza in facturile fiscale emise de creditor, contractul prin el insusi, nu probeaza o creanta certa, lichida si exigibila, asadar nu se poate obliga la plata contravalorii rovinietelor cat timp acestea nu au fost eliberate, facturile nu au fost emise, deci nu se poate proba existenta unui inscris insusit de catre parti care sa releve o creanta certa.

Am vazut doar acum postarile si nu stiu ( intampinarea fiind depusa deja ) cum as putea adauga si clauza abuziva ? Sau, pe ceea ce am mers este suficient ca instanta sa respinga somatia ?

Serafim, ai avut castig de cauza pana la urma ? Care sunt solutiile instantelor in cazurile astea ? Admiterea in parte ?

sebastiana

Post by sebastiana » 10 Nov 2009, 14:49

Nimeni n-a raspuns :( .
S-a admis cererea creditorului.
Acum ce ma sfatuiti sa fac ?
Cerere in anulare, dupa ce mi se va comunica hotararea instantei, sau sa fac direct contestatie la executare ?
In motivarea cererii de anulare ce argumente pot folosi ?
Macar acum va rog un raspuns.

observer

Post by observer » 10 Nov 2009, 14:59

CE. Mai castigi o cale de atac.

sebastiana

Post by sebastiana » 10 Nov 2009, 15:10

Mersi de raspuns, insa daca ai timp citeste si tu solutia de mai jos si explica-mi daca intelegi ca neformularea cererii in anulare de catre debitor poate duce la respingerea contestatiei la executare.



Contestaţie la executare. hotãrâre judecãtoreascã emisã în baza OUG nr. 119/2007
Dosar nr. 1863/221/2009


Sentinţa civilã nr. 2022
Şedinţa publică de la 22.04.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol se află contestaţia la executare formulatã de contestatoarea SC Love Net SRL în contradictoriu cu SC Urania Com SRL.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã, în ordine de pe listă (cauza 6), la prima strigare se constatã lipsa pãrţilor, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanţelor judecãtoreşti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanţa dispune lãsarea dosarului la sfârşitul şedinţei când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.
Reluând cauza la a doua strigare la sfârşitul şedinţei, se constata lipsa părţilor.
Cauza rămâne în pronunţare.
Pronunţarea va fi fãcutã astãzi, ora 14, Sala 24.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
I. Obiectul cauzei şi timbrajul:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 1863/221 din 25.03.2009, contestatoarea SC Love Net SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC Urania Com SRL, anularea actelor de executare întocmite în Dosarul de executare silită nr. 135/2009 al Biroului Executorului Judecatoresc Benteu Aron iar până la soluţionarea contestaţiei a solicitat să se dispună suspendarea executării.
Contestaţia a fost timbratã cu 136 lei (f. 37) iar cererea de suspendare a executãrii a fost timbratã cu 10 lei (f. 36).
II. Temeiurile de fapt şi de drept ale acţiunii:
Expunând situaţia de fapt contestatoarea a arãtat în esenţã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 4321/06.11.2008 pronunţatã de Judecãtoria Deva în Dosarul nr. 5302/221/2008, contestatoarea a fost obligatã sã achite intimatei, suma de 1672,90 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată.
In baza acestei hotãrâri judecãtoreşti, intimata a iniţiat procedura execuţionalã pentru suma de 1616,90 lei, din care 1372,90 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată, 39,3 lei taxe judiciare şi 204,70 lei cheltuiei de executare.
Contestatoarea aprecizã cã suma la care a fost obligatã prin sentintã nu a fost corect calculatã iar cererea de executare silitã a fost de asemenea formulatã pentru o suma mai mare decât cea datoratã.
In realitate, aratã contestatoarea, nu datoreazã intimatei decât suma de 672,90 lei sau, cel mult 972 lei.
Cererea nu a fost motivata în drept.
III. Probele administrate:
In probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri:
- Somaţia nr. 135/18.03.2009 emisã de BEJ Benteu Aron în Dosarul execuţional nr. 135/2009 (f. 4);
- Procesul-verbal de cheltuieli (f. 5);
- Sentinţa civilã nr. 4321/06.11.2008 pronunţatã de Judecãtoria Deva în Dosarul nr. 5302/221/2008 (f. 6-7);
- Cererea de emitere a somaţiei de platã soluţionatã în Dosarul nr. 5302/221/2008 (f. 10-11);
- Facturile (f. 12-19);
- Doua chitante, din care una pentru suma de 300 lei, datata 02.10.2008 si cealaltã, pentru suma de 400 lei, având o data indescifrabila (f. 20).
La solicitarea instanţei, Biroul Executorului Judecãtoresc Benteu Aron a comunicat copii de pe actele din dosarul execuţional nr. 135/2009 (f. 28-39).
IV. Analizând actele şi lucrãrile dosarului în contextul legislaţiei în vigoare instanţa constatã urmãtoarele:
IV. 1 Referitor la cererea de suspendare a executãrii:
Contestatoarea a solicitat suspendarea executãrii pânã la soluţionarea contestaţiei la executare.
Potrivit prevederilor art. 403 alin. (1) Cod pr civilã, pânã la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competenta poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
In speţã, contestatoarea nu a depus cauţiunea în cuantumul stabilit de instanţã si nici nu a invocat vreun motiv care să justifice suspendarea executării.
IV. 2. Referitor la contestaţia la executare:
Potrivit prevederilor art. 399 Cod pr civila, contestaţia la executare poate fi formulatã “împotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare”. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
In speţã, titlul executoriu este o hotãrâre judecãtoreascã emisã în baza OUG nr. 119/2007.
Deşi contestatoarea pretinde cã la data pronunţãrii hotãrârii, valoarea debitului era mai micã, în cursul judecãţii nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat cereri de probaţiune în Dosarul nr. 5302/221/2008.
OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, a fost adoptatã pentru a transpune în dreptul intern Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale.
La pct. 16 din preambulul Directivei, se arată că întârzierea în efectuarea plăţilor constituie o încălcare care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, în marea majoritate a statelor membre, datorită dobânzilor mici aplicate întârzierii efectuării plăţilor şi/sau procedurilor greoaie de acţiune. O schimbare decisivă, incluzând compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendinţă şi a asigura consecinţe ale întârzierilor în efectuarea plăţilor.
La pct. 20 din preambulul Directivei, se arată că aceste consecinţe ale întârzierii efectuării plăţilor pot fi descurajatoare doar dacă sunt însoţite de proceduri de acţiune rapide şi eficiente pentru creditor.
Potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 119/2007, instanţa va cita debitorul cu menţiunea să depună întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.
Potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 119/2007, sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare. În cazul în care debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată. În cazul în care contestaţia este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
In speţã, din considerentele Sentinţei civile nr. 4321/06.11.2008 pronunţatã de Judecãtoria Deva în Dosarul nr. 5302/221/2008 (f. 6-7) rezultã cã debitoarea-contestatoarea din prezenta procedurã- legal citată, conform art. 7 alin.4 din O.U.G. 119/2007 nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi preciza poziţia cu privire la cererea de chemare în judecată.
Contestatoarea nu a formulat nici cerere în anulare, dupã ce i s-a comunicat Sentinţa civilã nr. 4321/06.11.2008.
Potrivit prevederilor art. 14 din OUG nr. 119/2007, ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Împotriva executării silite a ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa, constatând cã în speţã contestatoarea nu a invocat aspecte legate de procedura de executare ci a contestat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei constatate prin Sentinţa civilã nr. 4321/06.11.2008, respinge contestaţia la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea contestatoarei SC Love Net SRL cu sediul în loc. Ilia, str. Libertãţii, nr. 13 A, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata SC Urania Com SRL, cu sediul în localitate Arad, str. Ursului, nr. 21, jud. Arad.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 22.04.2009 ora 14.
Publicat de Sonia Cososchi la 09:14
Etichete: Contestatie la executare, Somatia de plata[/list][/b][/quote]

serafim

Post by serafim » 10 Nov 2009, 15:56

Da SEBASTIAN am avut castig de cauza !!!
si trebuie sa dau nu o bere ci cate o bere toata viata lui Observer :grin:

sebastiana

Post by sebastiana » 10 Nov 2009, 16:08

Deci sa inteleg ca s-a respins emiterea somatiei pe clauza abuziva ?

Prin completarea pe care am facut-o la intampinare am invocat si eu asta ,plus ca am ridicat exceptia prescriptiei uneia dintre rate si....tot a admis cererea.
Ce naiba sa fac acum ? Daca fac cerere de anulare cum o formulez ? Ma pot lega si de aspecte de fond, ca nu s-a tinut cont de motivele invocate in intampinare ?

serafim

Post by serafim » 10 Nov 2009, 20:53

da te poti lega de tot ce ti se pare anormal, poti depune chiar si jurisprudenta
mai tinema la curent si iti voi da sentinta pe mp sau mail sa te poti folosi de ea :grin:

sebastiana

Post by sebastiana » 10 Nov 2009, 21:06

Mersi de raspuns, ce nu inteleg e unde e reglementata cererea in anularea? Sa ma uit si eu, sa vad cum, cine, pe ce motive...in lege zice doar ca debitorul o poate face in termen de zece zile de la comunicare, dar motivele ?
Mi-ar prinde bine ceva jurisprudenta, dar n-am gasit nimic de admitere a unei cereri in anulare.
Instanta ce face ? Intra din nou si dezbate pe fond sa vada daca creanta este sau nu certa...etc ?

Pot invoca in cererea in anulare interpretarea pe care o da o anumita instanta ca in exemplul de mai jos, daca n-am facut-o in intampinarea initiala ?


Somaţie de plată. Procedură specială. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă – condiţii
12 Octombrie, 2009
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 1591 (19.08.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: chemare în judecată (acţiuni, cereri)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 23.07.2008 creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a chemat în judecată pe debitorul M. N. solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia debitorului la plata sumei de 151,80 EURO (549,53 lei) compus din: 67,50 euro (246,70 lei) reprezentând rata 2, 3 şi 4 şi 84,30 euro ( 302,83 lei) reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 01.02.2005 între C.N.A.D.N.R. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, reprezentată de Compania Naţională „Poşta Română” SA – Oficiul Poştal Mangalia 2, în calitate de încasator şi debitorul M.N., s-a încheiat contractul nr.157 prin care s-a eliberat rovinieta .
Creditoarea a arăta că raporturile juridice dintre părţi s-au încheiat în temeiul art. 4 din OG nr.15/2002, aprobată prin Legea nr.424/2002, care prevede că utilizatorii români vor achita contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, obligatoriu pentru perioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în patru rate trimestriale.
Conform înştiinţării de plată nr. SV 15919/08.06.2006, a susţinut creditoarea, a fost achitată rata 1 rămânând neachitate ratele 2, 3 şi 4 şi penalităţile de întârziere datorate pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit prin contract a ratelor eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Creditoarea a mai arătat faptul că valoarea în lei a sumei totale datorate de către debitor este de 549,53 lei, conform notei de calcul rate şi penalităţi anexate cererii iar cuantumul în lei al rovinietei a fost determinat potrivit prevederilor art. 2 pct.7 din contract.
S-a mai arătat de către creditoare faptul că, deşi somat, debitorul nu a achitat debitul.
Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din OG nr.5/2001, în sensul că deţine împotriva debitorului o creanţă certă, existenţa sa rezultând din cuprinsul contractului, lichidă, câtimea acesteia fiind determinată, şi exigibilă, obligaţia de plată a preţului fiind stabilită trimestrial.
Cu privire la penalităţile de întârziere s-a arătat că atât obligaţia de plată cât şi cuantumul acestora au fost inserate în contractul însuşit de părţi prin semnătură şi ştampilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. 2 şi 3 din OG nr.5/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri.
Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru combaterea cererii formulate de către creditoare.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanţa, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, a încuviinţat-o.
Din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, în vederea soluţionării cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Părţile au încheiat la data de 01.02.2005 contractul nr. 157 având ca obiect încasarea, potrivit prevederilor OG nr. 15/2002, în 4 rate trimestriale, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare CT- oo-xxx ( copie contract şi anexa nr. A depuse la dosar).
Potrivit art. 2 punctul 1 din contractul încheiat de părţi, încasatorul va elibera beneficiarului roviniete valabile pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite prin anexa la contract.
Potrivit art. 3 punctul 1 din contract, pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează penalităţi de întârziere de 0,15 0/0 calculate asupra sumei totale.
Prin anexa nr. C la contractul încheiat de părţi s-a stabilit situaţia sumelor datorate cu titlu de tarife de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi termenul de plată a ratelor, după cum urmează: rata a II-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.05.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.05.2005- 31.07.2005; rata a III-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.08.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.08.2005- 31.10.2005 şi rata a IV-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.11.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.11.2005 – 31.01.2006 ( copie anexă C depusă la dosar).
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru emiterea ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse de creditoare.
În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001 ,,procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.
Potrivit art.6 alin.1 din O.G.5/2001, „judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse…”.
Faţă de aceste dispoziţii legale instanţa a apreciat că înscrisurile depuse la dosar de către creditoare nu îndeplinesc cerinţele legale pentru constatarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Astfel, din analiza contractului nr. 157/2005, invocat de creditoare în susţinerea cererii, rezultă că acesta are caracter sinalagmatic, obiectul fiind prevăzut de prevederile art. 1, care reglementează obligaţii concomitente şi reciproce, aflate în strânsă interdependenţă, asumate în egală măsură de ambele părţi.
În acest sens, obiectul contractului îl reprezintă, pe de o parte ,, încasarea, potrivit prevederilor OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în 4 rate trimestriale conform anexei A la prezentul contract, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare”, iar pe de altă parte ,,eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehicule”.
Obiectul contractului este circumscris astfel obligaţiilor stabilite în sarcina părţilor şi anume : obligaţia debitorului de achitare a contravalorii sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare şi obligaţia creditorului de a presta serviciul de eliberare a rovinietei, pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite contract, concomitent cu efectuarea plăţii.
În această situaţie, la termenul scadent pentru plata ratelor, fiecare dintre părţi, are, concomitent, faţă de cealaltă parte, atât calitatea de debitor cât şi pe aceea de creditor.
Situaţia de fapt dedusă judecăţii reprezintă o situaţie specială, în care se afirmă efectele specifice contractelor sinalagmatice şi anume, creditorul este gata să-şi execute propria obligaţie (să elibereze rovinieta), însă debitorul refuză culpabil să şi-o execute pe a sa şi anume să achite sumele reprezentând tarifele de utilizare.
În această situaţie, creditorul poate să pretindă executarea silită a contractului, cu despăgubiri, însă cercetarea cauzei impune un probatoriu complex, administrat potrivit procedurii de drept comun, iar nu cercetarea pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată.
Faţă de considerentele anterior expuse şi având în vedere şi împrejurarea că din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată nu rezultă că pentru perioada aferentă ratelor restante, creditoarea a prestat în favoarea debitorului serviciul de a elibera rovinieta, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii, creanţa fiind incertă.
Pentru clarificarea raporturilor obligaţionale dintre părţi este necesară administrarea de probe, însă procedura somaţiei de plată nu se poate substitui procedurii de drept comun, având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată.
Susţinerile creditoarei în sensul că existenţa creanţei pretinse rezultă din semnarea de către debitor a contractului încheiat de părţi nu au fost primite câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada executării de către creditoare a propriilor obligaţii contractuale.
Semnarea de către debitor a contractului invocat în susţinerea cererii atestă existenţa unor raporturi contractuale între părţi şi obligaţia debitorului de a achita costul serviciilor de care a beneficiat dar nu poate avea semnificaţia însuşirii de către debitor, prin semnătură, a sumelor de bani pretinse de creditoare.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a apreciat că cererea creditoarei, de emitere a ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse şi de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, printr-o procedură specială, fără administrarea probatoriului potrivit dreptului comun, doar pe baza înscrisurilor anexate cererii, nu este întemeiată şi a respins-o.

sebastiana

Post by sebastiana » 11 Nov 2009, 20:36

Nici o parere ?

serafim

Post by serafim » 13 Nov 2009, 01:34

anexezi jurisprudenta si recureaza solutia data de prima instanta !!

sebastiana

Post by sebastiana » 13 Nov 2009, 15:43

Ma intreb cum la alte instante a mers " clauza abuziva " avand in vedere si :

,,În cadrul litigiilor având ca obiect cereri de emitere a ordonanţei de plată întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 se invocă de către societăţile comerciale chemate în judecată în calitate de debitoare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că potrivit art. 2 alin. 2 lit. b din ordonanţă nu sunt incluse în sfera sa de aplicare contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
Ordonanţa nu defineşte în niciun fel sfera consumatorilor. Ea reprezintă o transpunere în dreptul intern a Directivei 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, care, la rândul său, nu cuprinde definiţia „consumatorului”.
Termenul de „consumator” face obiectul mai multor acte internaţionale, cum ar fi Convenţia de la Bruxelles din 1968, Convenţia de la Roma din 1980, Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate de consumatori, Directiva 97/7/CE privind protecţia consumatorilor în materia contractelor la distanţă, fiind în general definit ca persoana fizică ce încheie – în afara cadrului comerţului său, a afacerilor sale sau a profesiei sale – un contract cu un furnizor aflat în exerciţiul activităţii sale profesionale sau comerciale.
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat cu titlu de principiu prin hotărârea din 22 noiembrie 2001 pronunţată în cauzele reunite C-541/99 Cape Snc/Iealservice Srl şi C-542/99 Idealservice MN RE Sas/OMAI Srl că „noţiunea de consumator în privinţa clauzelor abuzive (…) trebuie interpretată în sensul că vizează exclusiv persoanele fizice”.
În dreptul comparat s-a constatat uneori extinderea sferei de aplicare a noţiunii de „consumator”, însă în dreptul intern Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului a limitat sfera la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale (pct. 13 din Anexa legii).
Prin decizia nr. 1129 din 16.10.2008 Curtea Constituţională a României a reţinut că autorul excepţiei critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, susţinând că definiţia noţiunii de „consumator” ar trebui să includă şi persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Excepţia a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că pretinsa neconstituţionalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare pe care Curtea Constituţională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este (…) unica autoritate legiuitoare a ţării”, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, contractul comercial este contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.
În măsura în care părţile care au încheiat contractul pe care se întemeiază pretenţiile sunt comercianţi-persoane juridice, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. 2 pct. b din O.U.G. 119/2007, astfel că excepţia inadmisibilităţii cererii este neîntemeiată".


La mine n-a mers ! Si ma tem ca nici prin cererea in anulare nu va merge.

observer

Post by observer » 13 Nov 2009, 17:13

Acuma eu am spus ca nu toti citesc dosarele. In cazul somatiei si al ordonantei trebuie sa arunci ceata mare cand se judeca prima data. In cadrul cererii in anulare nu mai tin toate. Ca dai de doamna Sonia Cososchi si uite ce patesti.

paisie

Post by paisie » 13 Nov 2009, 18:42

mergi pe art.6 alin.5 din Ordinul 1230/2005 cum a mers toata lumea soliciti anularea pentru ca, creanta e inexistenta. Eu la primul termen am terminat :D

raduvalenaru

Post by raduvalenaru » 13 Nov 2009, 20:11

paise, sigur nu e nicio greseala in nr. Ordinului..sau anul?

sebastiana

Post by sebastiana » 13 Nov 2009, 20:38

Nu e greseala, vezi :

Norma metod. din 26 iulie 2005 (aprobata prin respectivul ordin)

pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania

Publicat in Monitorul Oficial nr. 706 din 4 august 2005 (M. Of. nr. 706/2005)

(5) Valabilitatea rovinietei-talon si a rovinietei-ecuson corespunzatoare se suspenda de drept pe perioada neachitarii ratei (ratelor).

Post Reply

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 21 guests