"Durata rezonabila"

[cristal]

Cf. CEDO, durata rezonabila judecarii unei cauze penale este de 7 ani...8 ani?
Nu mai retin...am gasit ceva,...candva dar...nu mai gasesc!

[jojo]

Cristal, eu nu imi amintesc sa fi stabilit un termen fix de 6, 7 sau 10 ani.
Natura rezonabila a duratei se apreciaza in functie de complexitatea/natura cauzei dar si de comportamentul autoritatilor. De pilda, am citit candva, ca in conditiile in care organele au avut a atitudine inactiva ori au favorizat tergiversarea cercetarilor, chiar un termen 3 ani a fost socotit ca avand durata excesiva.

[vulpacris]

recent 5 ani, si mai este una de 7 luni dar nu mai stiu care este, dar oricum este printre cele din ultimile trei luni.

http://soniacososchi.blogspot.com/2009/ ... utare.html

[jojo]

Totusi, pentru o cauza penala complexa, incluzand si up, 7 luni, mi se pare un termen excesiv de scurt, fusereala curata.

[vulpacris]

N-am citit penala, am dat rasol.

Erata:
raspunsul meu este in cauze civile de executare a hotararilor judecatoresti

[mariusms]

Cf. CEDO, durata rezonabila judecarii unei cauze penale este de 7 ani...8 ani?
Nu mai retin...am gasit ceva,...candva dar...nu mai gasesc!

Ezista o cauza de referinta, respectiv Pantea vs Romania. Am spicuit aici cateva paragrafe care cred ca te interseaza.
"... 6. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL 1 DIN CONVENŢIE
272. Reclamantul se plânge de durata procedurii penale îndreptate împotriva sa care este încă pendinte pe rolul instanţelor române El invocă că articolul 6 alineatul 1 din Convenţie, care prevede că:
"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public, şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială (...) care va hotărî asupra temeinicii (...) oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa."
273. Guvernul apreciază că exigenţa celerităţii prevăzute de articolul 6 alineatul 1 din Convenţie a fost respectată în cauză. Sub acest aspect, Guvernul subliniază că punctul de plecare pentru calculul duratei procedurii este 5 iulie 1994, dată la care reclamantul a fost arestat şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. În ceea ce priveşte punctul final ce urmează să fie luat în considerare în scopul interpretării caracterului rezonabil al duratei procedurii, Guvernul admite că acţiunea penală împotriva reclamantului se află încă pe rolul instanţelor române.
274. Guvernul apreciază că deşi prezintă un nivel obişnuit de complexitate, cauza se dovedeşte a fi foarte delicată prin prisma circumstanţelor particulare ale acesteia, judecătorii manifestând o atenţie deosebită cauzei pentru a evita o eroare judiciară. În ceea ce priveşte modul în care a fost derulată procedura, Guvernul apreciază că nu au existat perioade importante de inactivitate din partea autorităţilor. El subliniază, sub acest aspect, că prelungirea procedurii nu echivalează cu constatarea inactivităţii autorităţilor şi că nimic nu permite să se presupună că poliţiştii, procurorii sau judecătorii au urmărit prelungirea procedurii în mod arbitrar. Guvernul apreciază, de asemenea că reclamantul este cel răspunzător de întârzierile înregistrate în timpul procedurii.
1. Perioadă ce urmează a fi luată în considerare
275. Curtea reaminteşte că în materie penală, "termenul rezonabil" prevăzut de articolul 6 alineat 1 începe să curgă de la data la care o persoană este "acuzată". Aceasta poate fi o dată anterioară trimiterii în judecată a persoanei, putând constitui punct de plecare data arestării, data punerii în mişcare a acţiunii penale sau a începerii cercetării penale. "Acuzaţia", în sensul articolului 6 alineatul 1 din Convenţie, poate fi definită "ca notificarea oficială, provenind de la autoritatea competentă, cu privire la reproşul ce i se aduce unei persoane de a fi săvârşit o infracţiune", idee care corespunde noţiunii de "repercusiune importantă asupra situaţiei persoanei", (a se vedea, Reinhardt şi Slimane-Kaid c. Franţa, hotărârea din 31 martie 1998, Culegerea de hotărâri şi decizii 1998-II, p. 660, § 93).
276. Curtea constată că au existat repercusiuni importante asupra situaţiei reclamantului începând de la data la care parchetul a dispus, prin rezoluţia din 7 iunie 1994, începerea urmăririi penale împotriva sa (paragraful 16, de mai sus). Totuşi, nu de la această dată a Curtea era competentă să se pronunţe asupra cauzei, ci la 24 iunie 1994, dată la care România a ratificat Convenţia (mutatis mutandis, Horvat c. Croaţia, nr. 51585/99, § 50, Foti şi alţii c. Italia, hotărârea din 10 decembrie 1982, seria A nr. 56, p. 18, § 53). Curtea menţionează că procedura în cauză este actualmente pendinte pe rolul Judecătoriei Craiova. Până în prezent procedura a durat mai mult de mai mult de opt ani şi opt luni.
277. În interpretarea caracterului rezonabil al procedurii, Curtea va avea în vedere stadiul acesteia la data de 24 iunie 1994 (a se vedea, Styranowski c. Polonia, hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegerea de hotărâri şi decizii 1998-VIII, § 46 şi Podbielski c. Polonia, hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegerea 1998-VIII, p. 3395, §31).
2. Cu privire la caracterul rezonabil al duratei procedurii
278. Caracterul "rezonabil" al duratei procedurii se apreciază ţinând seama de circumstanţele cauzei şi criteriile consacrate în jurisprudenţa Curţii, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente (a se vedea, printre altele, Pelissier şi Sassi c. Franţa (G.C.), nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II, şi Philis c. Grecia (nr. 2), hotărârea din 27 iunie 1997, Culegerea de hotărâri şi decizii 1997-IV, p. 1083, § 35).
279. Curtea subscrie argumentelor Guvernului potrivit cărora cauza prezintă o anumită complexitate şi că nu au existat perioade semnificative de inactivitate din partea autorităţilor pe parcursul procedurii în considerare. Curtea relevă că actele de procedură s-au derulat la intervale rezonabile şi regulate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată. Curtea admite, de asemenea, că reclamantul a contribuit, într-o anumită măsură, la prelungirea procedurii, mai ales prin cererea sa de strămutare a cauzei la o altă instanţă judecătorească, la care nu s-a prezentat la mai multe termene fixate.
280. Totuşi, Curtea estimează că prelungirea procedurii în mod nerezonabil se datorează deficienţelor autorităţilor. Sub acest aspect, trebuie amintit faptul că la 6 aprilie 1995, după un prim ciclu procesual complet, Curtea de Apel Oradea a anulat toate actele de procedură efectuate de parchet, după ce a pus în evidenţă viciile de procedură înregistrate în etapa de urmărire penală şi a restituit dosarul pentru reluarea urmăririi penale. Curtea observă că, după un al doilea ciclu procesual complet, când cauza se afla din nou în faza de recurs, Curtea de Apel Craiova a desfiinţat în totalitate, la 13 septembrie 2000, hotărârile instanţelor inferioare, cu motivarea că acestea au omis să stabilească legătura de cauzalitate între acţiunile reclamantului şi leziunile suferite de partea vătămată, trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe.
281. În aceste circumstanţe, Curtea estimează că autorităţile române pot fi făcute răspunzătoare pentru întârzierea generală înregistrată în modul de tratare a acestei cauze, pentru care nici o explicaţie pertinentă nu a fost avansată de către Guvern.
282. Ţinând cont de comportamentul autorităţilor competente, Curtea estimează că nu s-ar putea aprecia ca "rezonabilă" o durată totală a procedurii de mai mult de opt ani şi opt luni care, în plus, este încă pendinte pe rolul instanţei de fond.
283. În consecinţă, a existat în cauză o încălcare a articolului 6 din Convenţie..."