exceptie-schimbare temei

[norocel]

Paratul chemat in judecata pentru plata pretului invoca nulitatea relativa a contractului sustinand ca a fost in eroare cu privire la calitatea lucrului.
Nu formuleaza cerere reconventionala ci doar se apara invocand eroarea care i-a viciat consimtamantul.
Instanta, constata ca nu este vorba despre eroare ci despre dol.
Intrebarea mea ar fi daca instanta poate admite apararea paratului, cu consecinta resoingerii cererii reclamantului, pentru un alt motiv de nulitate decta cel invocat de parat in intampinare.

[cumintzica]

Dolul nu este altceva decit o eroare provocata, probabil ca piritul, datorita nestiintei, nu s-a aparat corespunzator, el trebuind sa invoce dolul de la inceput.
el a invocat o aparare de fapt (eroarea), iar instanta are dreptul, in baza rolului sau activ sa evalueze care este adevarata situatie de fapt, si sa aplice articolul din lege corespunzatoar. daca s-a dovedit ca s-a aflat in eroare, dar ca in fapt, eroarea chiar a fost provocata de cel cu care a contractat, instanta nu a facut altceva decit sa aplice textul de lege care corespunde adevarului. cred ca art. 129 alin. 4 si 5 Cp civ au incidenta aici.

[norocel]

Multumesc Cumintzica, am vrut sa vad care ar fi parerea altora cu privire la schimbarea temiului juridic in cazul apararilor.

[norocel]

Dar daca paratul intr-o actiune in revendicare se apara invocand existenta unui titlu, instanta poate respinge actiunea in revendicare pe motiv ca a operat uzucapiunea sau ca paratul fiind tert de buna credinta si-a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara si au trecut trei ani de la data inscrierii (art. 38 Legea nr. 7/1996)?
Preusupuem evident, ca la dosar exista probe in acest sens.

[elis]

Daca exista probe la dosar si daca a pus in discutia partilor aceste aspecte, instanta poate respinge actiunea in revendicare si pentru un alt temei decat cel invocat initial prin intampinare.

[ama]

Am avut o speta similara: paratul a fost chemat in judecata pentru a fi obligat sa achite restul de plata din pretul unui imobil si sa se dispuna intabularea contractului de vanzare-cumparare incheiat printr-un inscris sub semnatura privata.
Paratul a fost de acord cu intabularea, dar a cerut respingerea pretentiilor, intrucat, ulterior predarii-primirii imobilului, a constatat vicii ascunse si ca aceste vicii ar diminua pretul imobilului tocmai cu diferenta de pret neachitata.
Instanta a admis in totalitate actiunea reclamantei si a retinut ca apararile paratului nu pot conduce la respingerea cererii de pretentii, respectiv la diminuarea pretului convenit intre cei doi, deoarece paratul nu a formulat o cerere reconventionala in acest sens.
Consider ca solutia a fost corecta.

[norocel]

Speta ta nu raspunde la intrebarea mea (eu ma refeream la situatiile in care se respinge cererea de chemare in judecata pentru alte motive decat cele invocate de parat) dar este interesanta.
In speta ta instanta retine ca nu se poate respinge cerea de chemare in judecata in cazul in care apararea paratului nu a fost formulata sub forma unei cereri reconventionale prin care sa ridice pretentii proprii fata de reclamant.

[aho]

Eu cred ELIS a dat solutia "daca exista probe la dosar si daca a pus in discutia partilor aceste aspecte" nu se incalca principiul disponibilitatii si nici al contradictorialitatii consacrat prin art. 129(4),(5) c.pr.civ.
Eu am alta intrebare, instanta poate admite actiunea in alt temei decat cel indicat, constatand ca sunt indeplinite conditiile de admitere a actiunii in ambele cazuri, desi cele 2 temeiuri se exclud, respectiv temeiul invocat RCD-1001, raspundere obiectiva ptr. prejudiciul cauzat de animale, temeiul admiterii 1001 si 1000(3)c.civ., raspundere subiectiva ptr. f. prepusului .? Doctrina apreciaza ca dreptul de optiune intre cele 2 temeiuri apartine victimei p.d.o.p. iar p.d.a.p. teoria ne invata ca motivarea in drept este atributul suveran al instantelor, esenta actului jurisdictional.

[elis]

Motivarea in drept nu se confunda cu temeiul (fundamentul cau cauza cererii).
Instanta nu este tinuta de motivarea in drept (care poate fi gresita) dar nu poate schimba cauza cererii (cauza raportului juridic sau a obligatiei puse in discutie).
Daca are neclaritati, instanta va cere explicatii pentru a putea incadra in drept situatia juridica supusa judecatii.

[aho]

Sofia, spune-mi tu, te rog, care este fundamentul pretentiei formulate de victima impotriva proprietarului animalului ptr. repararea prejudiciului cauzat de animale? Situatia de fapt: pastorul "scapa oile " iar acestea imi distrug recolta. Eu victima pot sa-l actionez pe pastor ptr. fapta proprie in temeiul 998-999 sau, daca interesul meu este astfel, pot sa-l actionez pe proprietarul animalelor fie in temeiul art. 1000(3) c.c. fie in temeiul art. 1001 . Problema apare in momentul in care instanta, din proprie initiativa si fara a pune in discutie, prin h.j. completeaza temeiul invocat de mine cu un altul.
Am verificat procedura civ. si am gasit ptr. definirea" fundamentului cererii " 3 opinii, iar una" situeaza fundamentul pretentiei exclusiv pe taramul dretului" G.Boroi C.pr. civ comentat si adnotat, pag. 176.
Sincer, am crezut ca discutiile pe forum sunt constructive, dar se pare ca situatia e ca si la bara " cine pe cine " si nu inteleg de ce ?!

[elis]

Am avut o speta similara: paratul a fost chemat in judecata pentru a fi obligat sa achite restul de plata din pretul unui imobil si sa se dispuna intabularea contractului de vanzare-cumparare incheiat printr-un inscris sub semnatura privata.
Paratul a fost de acord cu intabularea, dar a cerut respingerea pretentiilor, intrucat, ulterior predarii-primirii imobilului, a constatat vicii ascunse si ca aceste vicii ar diminua pretul imobilului tocmai cu diferenta de pret neachitata.
Instanta a admis in totalitate actiunea reclamantei si a retinut ca apararile paratului nu pot conduce la respingerea cererii de pretentii, respectiv la diminuarea pretului convenit intre cei doi, deoarece paratul nu a formulat o cerere reconventionala in acest sens.
Consider ca solutia a fost corecta.

In aceasta speta, reclamantul (promitent vanzator) cere:
1. perfectarea contractului de vanzare-cumparare (incheierea acestuia in forma autentica)-un capat de cerere
2. obligarea paratului la plata diferentei de pret neachitate-al doilea capat de cerere;

Paratul este de acord cu primul capat de cerere, dar cere respingerea celui de-al doilea invocand vicii ascunse care ar duce la diminuarea valorii.

Cred si eu, ca si instanta, ca reducerea pretului nu ar putea fi obtinuta doar pe calea unei simple aparari fiind necesara o cerere reconventionala, dar, mai cred ca instanta, era obligata sa aprecieze o astfel de aparare ca fiind o reconventionala si sa-i puna in vedere sa o timbreze.
Daca paratul insista in calificarea apararii lui ca fiind o simpla exceptie, abia atunci instanta era in drept sa se pronunte asa cum s-a pronuntat.

[elis]

AHO,

Daca eu ca si reclamant prezint o situatie de fapt care contrazice textul de lege pe care l-am indicat la motivarea in drept a cererii de chemare in judecata, instanta, in virtutea rolului ei activ, imi cere explicatii si califica in mod corect cererea mea (nu inainte insa de a pune in discutia partilor aceasta calificare).
Motivarea in drept si in fapt a unei cereri, nu inseamna altceva decat prezentarea unei situatii de fapt, imbracata intr-o haina juridica, iar aceasta situatie constituie izvorul pretentiei ce face obiectul judecatii.


Daca, asa cum ai spus tu, reclamantul se adreseaza instantei cu o cerere in despagubiri impotriva pastorului oilor despre care sustine ca nu si-a indeplinit obligatia de supraveghere, atunci raspunderea acestuia in fapt isi are temeiul in fapta sa ilicita (nu a supravegheat animalele), iar in drept, raspunderea este fundamentata pe art. 998, 999 Cod civ.
Daca instanta constata ca pastorul este in realitate si proprietar, dar reclamantul nu numai ca a motivat in drept cererea pe art. 998 si 999 Cod civ., dar a prezentat situatia in asa fel incat se vede clar ca intentia sa reala a fost sa ceara despagubiri de la cel care supraveghea oile, instanta, daca retine lipsa culpei in supraveghere, nu poate acorda despagubiri in temeiul art. 1001, decat daca reclamantul si-a precizat in termen cererea de chemare in judecata.


Oricum problema ridicata de tine mi se pare foarte interesanta pentru ca este usor sa ne dam seama de fundamentul diferit al unei cereri cand distingem intre raspunderea delictuala si cea contractuala dar este foarte greu de distins intre formele raspunderii delictuale.

Mai sus, vorbind de aparare, am spus ca se poate respinge cererea si pentru un alt motiv decat cel invocat initial pentru ca in privinta apararilor formulate prin intampinare si nu sub forma unei cereri reconventionale, situatia este diferita.

[aeliasentia]

discutia asta ar trebui sa plece de la o dezbatere serioasa pe marginea complementaritatii dintre principiul rolului activ al judecatorului si principiul disponibilitatii. organizarea inchizitoriala a procesului civil in sistemul nostru de drept da preeminenta rolului activ. din aceasta cauza si avand ca temei procesual art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., precum si alte dispozitii (gen art.84 - falsa demonstratio non nocet) etc., judexul coboara de la prezidiu si isi baga nasul in hartiile partilor.
haideti sa ne hotaram: e bine? e rau?

[elis]

in sistemul nostru de drept da preeminenta rolului activ. din aceasta cauza si avand ca temei procesual art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., precum si alte dispozitii (gen art.84 - falsa demonstratio non nocet) etc., judexul coboara de la prezidiu si isi baga nasul in hartiile partilor.
haideti sa ne hotaram: e bine? e rau?

Vedem lucrurile putin diferit.
Eu cred ca in sistemul nostru de drept, rolul activ al judecatorului se opreste atunci cand partile isi expun in mod clar pretentile iar judecatorului nu-i este permis sa schimbe cadrul procesual fixat de parti.

Daca analizam prevederile legale la care faci tu trimitere constatam ca:
- art. 129 alin. 4 impune judecatorului sa clarifice vointa reala a partilor si in acest sens poate cere partilor sa prezinte explicatii dar, dupa ce ajunge la o anumita concluzie, o pune in discutia partilor;
- art. 129 alin. 5 consituie un caz veritabil de inlaturare a principiului disponibilitatii dar, daca ne uitam cu atentie vedem ca nu principiul rolului activ este cel care inlatura principiul disponibilitatii ci principiul aflarii adevarului;
- art. 84 nu inseamna decat ca judecatorul este tinut sa respecte vointa reala a partilor care, din nestiinta, poate fi exprimata gresit (ex: desi din motivarea in fapt a cererii rezulta ca reclamantul a introdus o actiune poesorie, isi intituleaza cererea ca fiind revendicare si o mai si motiveaza in drept cu art. 480 Cod civ.)

In plus, instanta nu poate:
- sa acorde altceva decat s-a cerut sau mai mult decat s-a cerut;
- nu poate introduce din oficiu un tert in proces;
- nu poate invoca din oficiu o exceptie relativa;
- nu poate schimba izvorul pretentiei deduse judecatii etc

[aeliasentia]

[

Vedem lucrurile putin diferit.
Eu cred ca in sistemul nostru de drept, rolul activ al judecatorului se opreste atunci cand partile isi expun in mod clar pretentile iar judecatorului nu-i este permis sa schimbe cadrul procesual fixat de parti.

intr-adevar, distinctiile facute de tine sunt exacte. dar eu cred ca judecatorul ar trebui sa fie mai mult un arbiter, un organ de jurisdictie cu cat mai putine reflexe de oficialitate, care sa lase partile la dispozitia propriilor diligente.[/quote]