div.c.c.

dd · Post by dd » 28 Jan 2009, 06:56

buna dimineata! Ce spuneti voi despre afirmatiile unui coleg adversar, afirmatii exprimate virulent, in fata instantei, cu ocazia unui banal div.c.c., prin care sustinea si cerea cu ardoare pronuntarea div. la prim termen, prin intelegerea totala partilor pe capetele de cerere? Sustinea ca a intalnit la mai multe instante aceasta practica?!.... Eu, in 12 ani, sau cel putin in ultimii ani, nu am intalnit.... mi-a fost un pic jena de reactia lui...

ignite · Post by **ignite** » 28 Jan 2009, 07:46

foarte...foarte grav...probabil el si a dat seama ca putea termina mai repede daca pornea altfel actiunea respectiva...fara consimtamant si apoi la primul termen o datea la intors, modificandu si....practic ... nu a mai avut chef sa vina la un al doilea termen...si a incercat marea cu sarea...stiind care va fi rezultatul inevitabil.

gstefan5 · Post by **gstefan5** » 28 Jan 2009, 20:25

Normal ca se poate, ce ar impiedica?
Daca e culpa comuna, ambele parti sunt de acord, daca se mai cere si pronuntarea hotararii fara motivare, de ce sa se mai dea termen? (cred ca de frica sa nu se greseasca ceva)

lex68 · Post by **lex68** » 28 Jan 2009, 22:39

ptr probe...un martor ceva..ce zici?

paisie · Post by **paisie** » 30 Jan 2009, 18:23

da e cu copii minori???? numai in cazul asta se mai cer martori si doar pe capatul de cerere privind incredintarea.

div.c.c.

div.c.c.

Who is online