Post
by MedEx » 06 Jan 2009, 19:08
Text extras din: Decizie nr. 26/1999 - referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal
Autorul exceptiei mai sustine ca reglementarea art. 239 alin. 1 din Codul penal creeaza o situatie privilegiata functionarilor de stat în comparatie cu ceilalti cetateni, pentru care, în cazul comiterii acelorasi fapte, tratamentul penal este diferit. Prin aceasta se încalca principiul egalitatii în drepturi prevazut la art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca art. 205 si 206 din Codul penal incrimineaza insulta si, respectiv, calomnia, fapte care apartin categoriei de infractiuni contra demnitatii unei persoane, iar art. 193 din Codul penal prevede amenintarea în cadrul acelor infractiuni care aduc atingere libertatii persoanei. Spre deosebire de acestea, obiectul juridic al infractiunii de ultraj nu vizeaza în exclusivitate insulta, calomnia si amenintarea. De aceasta data, valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptelor de insulta, calomnie ori amenintare o reprezinta exercitarea autoritatii de stat. Între acceptiunile notiunii "autoritate de stat" este si aceea de persoana investita cu anumite atributii si care se afla în exercitiul functiunii. În cazul acestei autoritati nu poate exista o disociere. între autoritatea ca atare si persoana care o reprezinta si în numele careia îsi îndeplineste atributia legala. Aceasta justifica situarea infractiunii de ultraj în cadrul titlului V din Codul penal, intitulat "Infractiuni contra autoritatii". Protectia penala asigurata autoritatii reprezinta o garantie a exercitarii atributiilor ce îi revin si nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa deriva din însasi legitimitatea existentei autoritatii. Prin urmare, tratamentul juridic diferit aplicat unor conditii diferite este justificat si admisibil tocmai de necesitatea ca egalitatea în fata legii sa nu creeze stari privilegiate sau discriminatorii. Acestea sunt argumentele care stau la baza constitutionalitatii prevederilor art. 239 alin. 1 din Codul penal.
3. O alta critica formulata în sustinerea exceptiei consta în faptul ca persoanele care savârsesc infractiunea de ultraj prin insulta sau calomnie nu pot face proba veritatii afirmatiilor sau a imputatiilor, conform art. 207 din Codul penal.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca art. 239 din Codul penal califica drept infractiune de ultraj insulta, calomnia ori amenintarea savârsita, împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii. Rezulta deci ca pentru a se putea retine existenta acestei infractiuni trebuie stabilite trei împrejurari esentiale, si anume:
a) Daca s-a comis infractiunea de insulta, de calomnie ori de amenintare, aceasta implica verificarea si stabilirea tuturor elementelor definitorii ale fiecarei infractiuni în parte. Când ultrajul se savârseste prin insulta sau calomnie, urmeaza sa fie examinata, evident, si incidenta prevederilor art. 207 din Codul penal, asadar daca este sau nu admisibila proba veritatii, aplicându-se, dupa caz, dispozitia din teza a doua a acestui articol, potrivit careia "Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie".
b) Calitatea subiectului pasiv al infractiunii, si anume: daca este functionar public si daca îndeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.
c) Împrejurarile concrete în care a fost savârsita fapta: în timpul exercitarii functiunii de catre functionarul public lezat ori în afara acestui timp, dar în legatura cu faptele îndeplinite în exercitiul functiunii.
Toate aceste elemente constituie situatii de fapt a caror stabilire, apartine competentei organelor de urmarire penala si, dupa caz, a instantelor de judecata, neavând nici o implicatie în privinta constitutionalitatii textului de lege.
Tu vrei o interpretare a unei situatii de fapt ; realitatea este ca trebuie sa te raportezi la fapta inculpatului si nu la ceea ce trebuia sa faca functionarul.
