violare domiciliu/tentativa furt calificat

[mariusms]

Autorii care trateaza conditiile omorului deosebit de grav nu au de ce sa mai spuna si ca nu este si genocid. Logic, nu? Asa si in cazul inselaciunii, s-au exprimat in ce conditii opereaza si nu cred ca avea sens sa se exprime in ce conditii nu opereaza, pentru ca dispoozitiile de la inselaciune sunt atat de clare ...

[gavril]

stiam ca autorii mentionati de tine nu precizeaza nimic in acest sens si ca ai s-o dai la intors.

oricum, din toata disputa asta am invatat ceva important, cu toata ignoranta, aroganta, lipsa de eleganta si oportunitate imputate.


succes in continuare!

[mariusms]

stiam ca autorii mentionati de tine nu precizeaza nimic in acest sens si ca ai s-o dai la intors.

Am dat-o eu la intors? In ce sens? Ti-am explicat cu un exemplu logic de ce nu si-au pierdut vremea respectivii autori cu insolita reziliere.
Autorii aceia precizeaza ca este inselaciune in conventii la incheierea contractului si la executarea lui, atat, cum scrie si in cod. Oricum, nu cred ca avea sens sa spuna ca tine, ca daca dolul exista la incetarea contractului (repet, asta este o inovatie nefericita a ta), atunci ar fi inselaciune si la incetarea contractului. 8O

[amitza]

Intr-adevar solutia corecta la speta data este abuzul de incredere, insa motivul pe care l-am gasit eu, si care consider ca este indreptatit, dupa lungi discutii purtate cu diverse persoane de incredere, este acela ca in timp ce la inselaciune , consimtamantul este viciat in scopul obtinerii bunului, increderea fiind data de faptul de a prezenta ca adevarata o fapta mincinoasa, la abuz de incredere , increderea exista deja in momentul realizarii acordului de remitere a bunului, ea fiind incalcata pe parcursul executarii contractului, prin refuzul de restituire a bunului.
Imi pare rau insa sa vad ca o simpla speta, care era intr-adevar discutabila, a dat nastere la asemenea "lupte de strada"

[gavril]

nu tine teoria voastra.
nu asta-i elementul de diferenta.
si plus de asta, in speta noastra nu ne raportam la momentul imprumutului.

Prof. Filipas spune ca trebuie sa ne raportam tot timpul la infractiunea tipica dintr-un grup de infractiuni si in functie de aceasta sa face dinferentele intre diferitele infractiuni.
abuzul de incredere nu presupune niciodata inducere intentionata in eroare prin care faptuitorul de capacitatile sale (inselaciune tip) sau daca acesta nu poate singur sa indica in eroare atunci se foloseste de alte mijloace frauduloase (inselaciune - calificata).

increderea poate sa existe si toate partile sa fie de buna credinta la momentul incheierii conventiei si totusi in timpul executarii sa exista o actiune ce poate fi catalogata infractiune, in fucntie de circumstantele cauzei si de rezolutia infractionala a faptuitorului.

[mariusms]

Intr-adevar solutia corecta la speta data este abuzul de incredere, insa motivul pe care l-am gasit eu, si care consider ca este indreptatit, dupa lungi discutii purtate cu diverse persoane de incredere, este acela ca in timp ce la inselaciune , consimtamantul este viciat in scopul obtinerii bunului, increderea fiind data de faptul de a prezenta ca adevarata o fapta mincinoasa, la abuz de incredere , increderea exista deja in momentul realizarii acordului de remitere a bunului, ea fiind incalcata pe parcursul executarii contractului, prin refuzul de restituire a bunului.

Sublima argumentatia. Persoanele acelea de incredere la care faci referire sunt bazate, se vede.
Imi permit o completare, care intareste cele spuse de tine.
Avem un imprumut (comodat). Se pune problema ca cel inselat (comodantul) sa execute contractul. Nu discutam problema incheierii contractului, pentru ca deja se desesizase de bun.
Dar la comodat, contract unilateral, numai comodatarul are de executat, iar comodantul poate fi obligat numai extracontractual.
Concluzia fireasca, abuz de incredere 100% (si complicitate pentru celalalt), pentru ca nici nu are cum sa execute obligatii contractuale comodantul.
Fetelor, ati fost la inaltimea asteptarilor (toate).