O perioada de 4 ani reclamantul face transferuri bancare in contul pîrîtei , bani cu care aceasta isi achizitioneaza un apartament , il renoveaza , isi cumpara mobila . Ap, pe numele ei in 2004 .
In plus el ii face un cec si ii cumpara si o masina pe numele ei , dar asigurarile sunt platite la domiciliul lui .
Dupa 4 ani , se casatoresc .
Acum divorteaza .
Exista ce anume pentru bunuri
partaj pe cote parti
partaj de achizit
drept de creanta
partaj intre concubini
-
giovanni
Fraieru!
Dar sa revenim la subiect. Toate generozitatile pe care barbatul le-a facut femeii sunt bunuri proprii ale acesteia din urma.
Sanse foarte mici de a recupera ceva.
Insa, daca probeaza cu martori ca toate s-au achizitionat din banii lui, avem fie o donatie nula absolut pentru vicii de forma deoarece nu e autentica si excede caracterului de dar manual (ma refer aici la valoarea deosebita) care da drept la restituire, fie o coproprietate pe cote-parti, dar pentru asta ar fi trebuit sa fie si ei coproprietar (si din cate imi spui tu se pare ca nu ar prea fi).
E groaznic pentru el deoarece toate masina si apartamentul s-au achizitionat inainte de casatorie si cine e in contract e prezumat ca a dat si banu, deci e proprietar.
Proba cu martori poate fi acceptata, desi se depaseste valoarea de 250 lei deoarece avem o imposibilitate morala de preconstituire a unei dovezi scrise, avand in vedere relatiile de prietenie si afectiune pe care generosul le nutrea fata de prietena sa, care apoi urma sa-i devina sotie.
In sfarsit, dovada transferului dintr-un cont in altul se mai poate face si prin inscrisuri, la fel alimentarea de cont.
Nu conteaza cine a platit primele de asigurare, asta nu prea are nici o valoare, zic eu, nu poate reprezenta nici macar inceput de dovada a dr. de proprietate asupra autoturismului, pot fi privite ca un simplu dar manual.
P.S.: Daca vrea sa mai recupereze ceva, sa faca bine sa isi ia un avocat bun, ca altfel CIUCIU avere.
Dar sa revenim la subiect. Toate generozitatile pe care barbatul le-a facut femeii sunt bunuri proprii ale acesteia din urma.
Sanse foarte mici de a recupera ceva.
Insa, daca probeaza cu martori ca toate s-au achizitionat din banii lui, avem fie o donatie nula absolut pentru vicii de forma deoarece nu e autentica si excede caracterului de dar manual (ma refer aici la valoarea deosebita) care da drept la restituire, fie o coproprietate pe cote-parti, dar pentru asta ar fi trebuit sa fie si ei coproprietar (si din cate imi spui tu se pare ca nu ar prea fi).
E groaznic pentru el deoarece toate masina si apartamentul s-au achizitionat inainte de casatorie si cine e in contract e prezumat ca a dat si banu, deci e proprietar.
Proba cu martori poate fi acceptata, desi se depaseste valoarea de 250 lei deoarece avem o imposibilitate morala de preconstituire a unei dovezi scrise, avand in vedere relatiile de prietenie si afectiune pe care generosul le nutrea fata de prietena sa, care apoi urma sa-i devina sotie.
In sfarsit, dovada transferului dintr-un cont in altul se mai poate face si prin inscrisuri, la fel alimentarea de cont.
Nu conteaza cine a platit primele de asigurare, asta nu prea are nici o valoare, zic eu, nu poate reprezenta nici macar inceput de dovada a dr. de proprietate asupra autoturismului, pot fi privite ca un simplu dar manual.
P.S.: Daca vrea sa mai recupereze ceva, sa faca bine sa isi ia un avocat bun, ca altfel CIUCIU avere.
-
ADURbaCA
in practica instantelor romane , concubinajul urmat de casatorie creeaza prezumtuia de achizitie de proprietate pe cote indivize .
Proba banilor o fac cu transferuri bancare internationale , pe toata perioada , pe numele beneficiarei , mai ales ca in toata aceasta perioada pirita n-a realizat un leu .
In plus , reclamantul a mai platit cursuri private pentru minora pe care aceasta o avea in intretinere dintr-o relatie anterioara , (dovada gradinita) , in timpul casatoriei s-a nascut un copil , pentru care s-au asigurat conditii normale de trai .
Deci adresa politei de asigurare ma gindesc ca ar putea sa imi serveasca de a demonstra ca existau doua domicilii comune , unul in strainatate si unul in Romania , si as merge pe partaj de achizit in timpul concubinajului , in cota de 1/1 , dat fiind valoarea tranzactiilor , mai mare de una suta mii euro .
Ce parere ai , Giovanni ?
Proba banilor o fac cu transferuri bancare internationale , pe toata perioada , pe numele beneficiarei , mai ales ca in toata aceasta perioada pirita n-a realizat un leu .
In plus , reclamantul a mai platit cursuri private pentru minora pe care aceasta o avea in intretinere dintr-o relatie anterioara , (dovada gradinita) , in timpul casatoriei s-a nascut un copil , pentru care s-au asigurat conditii normale de trai .
Deci adresa politei de asigurare ma gindesc ca ar putea sa imi serveasca de a demonstra ca existau doua domicilii comune , unul in strainatate si unul in Romania , si as merge pe partaj de achizit in timpul concubinajului , in cota de 1/1 , dat fiind valoarea tranzactiilor , mai mare de una suta mii euro .
Ce parere ai , Giovanni ?
-
giovanni
Nu putem avea 2 domicilii comune, in cazul acesta am vorbi de o despartire in fapt. Asta nu prea are importanta.
De proba cu inscrisuri te poti folosi cu succes, ca sa dovedesti provenienta sumelor. Dar eu o consider ca fiind donatie nula absolut pentru lipsa formei autentice, mai ales ca sunt valori mari care exced darului manual.
Dreptul pe care il are, parerea mea, este un drept de creanta si nu de coproprietate, chiar daca femeia nu a contribuit cu nimic. Ea e obligata sa-i restituie sumele de bani platite, eventual + dobanda legala. Pe asta as miza eu daca ti-as fi adversar, mai ales ca valoarea de circulatie a apartamentului e acum mult mai mare decat acum 4 ani cand zici ca a fost achizitionat.
Da, e un drept de creanta, zic eu, nu cuonsc practica cum ca ar putea fi coproprietate pe cote parti de unde sa-i revina 1/1 lui deoarece ea nu ar fi contribuit cu nimic. Mai ales ca ea apare, se pare, in contractul de vanzare cumparare ca si cumparator (da pe banii lui).
Si inca ceva: e bun propriu.
De proba cu inscrisuri te poti folosi cu succes, ca sa dovedesti provenienta sumelor. Dar eu o consider ca fiind donatie nula absolut pentru lipsa formei autentice, mai ales ca sunt valori mari care exced darului manual.
Dreptul pe care il are, parerea mea, este un drept de creanta si nu de coproprietate, chiar daca femeia nu a contribuit cu nimic. Ea e obligata sa-i restituie sumele de bani platite, eventual + dobanda legala. Pe asta as miza eu daca ti-as fi adversar, mai ales ca valoarea de circulatie a apartamentului e acum mult mai mare decat acum 4 ani cand zici ca a fost achizitionat.
Da, e un drept de creanta, zic eu, nu cuonsc practica cum ca ar putea fi coproprietate pe cote parti de unde sa-i revina 1/1 lui deoarece ea nu ar fi contribuit cu nimic. Mai ales ca ea apare, se pare, in contractul de vanzare cumparare ca si cumparator (da pe banii lui).
Si inca ceva: e bun propriu.
-
ADURbaCA
si eu am mers pe un drept de creanta , am promovat actiunea cu un drept de creanta , am solicitat:
Stabilirea unui drept de creanta in valoare de ________, avind in vedere ca la achizitionarea bunurilor contrbutia a fost de 100%.
Cind am ajuns in fata judecatorului , acesta mi-a vorbit de un partaj de achizit .
Pe 132 Cpr civ , am posibilitatea sa imi modific actiunea .
Intrebarea e de un drep de creanta , creanta mea este certa lichida si exigibila ?
Si in temeiul carui articol cer dreptul de creanta ? al imbogatirii fara justa cauza sau al lui 998 cciv , Nu stiu sunt in ceata .
Stabilirea unui drept de creanta in valoare de ________, avind in vedere ca la achizitionarea bunurilor contrbutia a fost de 100%.
Cind am ajuns in fata judecatorului , acesta mi-a vorbit de un partaj de achizit .
Pe 132 Cpr civ , am posibilitatea sa imi modific actiunea .
Intrebarea e de un drep de creanta , creanta mea este certa lichida si exigibila ?
Si in temeiul carui articol cer dreptul de creanta ? al imbogatirii fara justa cauza sau al lui 998 cciv , Nu stiu sunt in ceata .
-
giovanni
Imi mentin punctul de vedere referitor la nulitatea absoluta a donatiei pentru vicii de forma. Daca nu iti insusesti opinia mea nu mai ramane decat imbogatirea fara justa cauza. O eventuala plata nedatorata nu tine, ca nu s-a facut nimic din eroare.
O precizare se mai impune: imbogatirea fara justa cauza are caracter subsidiar, orice alta actiune daca ar putea fi promovata trebuie promovata cu prioritate. Si singura pe care o vad eu e nulitatea absoluta, a carui efect e repunerea in situatia anterioara, conform principiului restitutio in integrum, iar de aici s-ar naste si dreptul de creanta care capata astfel caracter cert, lichid si exigibil de la data tranferului bancar. Si asta deoarece nulitatea opereaza retroactiv.
Sincer si eu mi-as dori sa mai vad alte opinii, recunosc, pana si mie actiunea pe nulitate absolula o vad putin "trasa de par".
Oricum, actul cu titlu gratuit facut la vremea ceea a fost liberalitate, iar nu act dezinteresat. Si ce alta liberalitate decat donatie am mai putea avea?
Off topic: in facultate eram un penalist convins, dar ajungand sa si practic, parca tot mai frumos devine civilul asta. Largi sunt caile Domnului.
O precizare se mai impune: imbogatirea fara justa cauza are caracter subsidiar, orice alta actiune daca ar putea fi promovata trebuie promovata cu prioritate. Si singura pe care o vad eu e nulitatea absoluta, a carui efect e repunerea in situatia anterioara, conform principiului restitutio in integrum, iar de aici s-ar naste si dreptul de creanta care capata astfel caracter cert, lichid si exigibil de la data tranferului bancar. Si asta deoarece nulitatea opereaza retroactiv.
Sincer si eu mi-as dori sa mai vad alte opinii, recunosc, pana si mie actiunea pe nulitate absolula o vad putin "trasa de par".
Oricum, actul cu titlu gratuit facut la vremea ceea a fost liberalitate, iar nu act dezinteresat. Si ce alta liberalitate decat donatie am mai putea avea?
Off topic: in facultate eram un penalist convins, dar ajungand sa si practic, parca tot mai frumos devine civilul asta. Largi sunt caile Domnului.
-
kinga
Secţia civilă a Curţii de apel
Decizie nr. 83/2001
din 18/01/2001
(Cluj). Bunuri dobândite în concubinaj. Coproprietate în indiviziune. Dreptul de creanţă.
În raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun care reglementează coproprietatea în indiviziune.
În cazul soţilor care anterior au trăit în relaţii de concubinaj nu funcţionează prezumţia de comunitate de bunuri înscrisă în art. 30 alin. 3 Codul familiei.
Dacă o persoană a pus la dispoziţia concubinului ei o sumă de bani care să o investească într-un imobil, dreptul persoanei respective este un drept de creanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2954 din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Turda, s-a admis în parte acţiunea reclamantei H.L. împotriva pârâtului M.G. şi cererea reconvenţională.
S-a constatat că părţile în timpul căsătoriei cu contribuţie egală au dobândit bunuri mobile în valoare de 62.684.499 lei.
S-a dispus partajarea acestor bunuri atribuindu-se pârâtului toate bunurile şi investiţiile făcute la imobilul proprietatea lui, cu obligarea acestuia să plătească reclamantei o sultă de 31.342.349 lei.
De asemenea a fost obligată reclamanta să restituie pârâtului bunurile sale personale şi a contravalorii lor, şi anume un inel de aur de 10 grame, de 1.800.000 lei, o verighetă din aur de 8 grame de 1.400.000 lei, un lănţişor din aur cu cruciuliţă în greutate de 11 grame, de 1.980.000 lei şi 10 tricouri de 50.000 lei, buc.
S-a constatat că pârâtul deţine un drept de creanţă de 28.800.000 lei şi-a fost obligată reclamanta să remită acestuia această sumă, pârâtul fiind obligat la cheltuieli de judecată faţă de reclamantă în sumă de 539.900 lei.
Prima instanţă la soluţionarea cauzei a reţinut că părţile au fost căsătorite, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 4634/1998 a Judecătoriei Turda şi în timpul căsătoriei au dobândit bunurile mobile arătate în dispozitivul sentinţei.
De asemenea au făcut investiţii la imobilul proprietatea pârâtului.
S-a reţinut că reclamanta a luat bunuri mobile proprietatea pârâtului, ce constau în bijuterii şi tricouri.
De asemenea s-a dovedit că reclamanta înainte de a se căsători cu pârâtul a cumpărat o garsonieră cu preţul de 79.717 lei la care pârâtul a contribuit cu suma de 46.468 lei şi reactualizată contribuţia acestuia este de 28.800.000 lei, la care reclamanta a fost obligată să o plătească pârâtului.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta şi pârâtul, criticând hotărârea sub aspectul dreptului de creanţă a pârâtului de 28.000.000 lei, la garsoniera cumpărată în anul 1992 precum şi la bunurile personale la care a fost obligată să le restituie pârâtului.
Pârâtul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul investiţiilor făcute la imobilul proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr. 83/A din 19 ianuarie 2000 Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de reclamanta H.L., s-a schimbat hotărârea primei instanţe în parte, în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul sentinţei obligarea reclamantului să restituie pârâtului bunurile personale şi anume inelul de aur de 10 grame, în valoare de 1.800.000 lei, o verighetă din aur de 1.400.000 lei, lănţişor de aur cu cruciuliţă de 11 grame, în valoare de 1.980.000 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul pârâtului M.H. a fost respins ca neîntemeiat.
Tribunalul la soluţionarea apelurilor a reţinut că, greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta ar fi luat bijuteriile, bunuri proprii ale pârâtului, din moment ce aceste bunuri nu s-au dovedit că au fost luate de reclamantă.
În ceea ce priveşte contribuţia pârâtului la achiziţionarea garsonierei de către reclamantă, aceasta a recunoscut la interogator contribuţia pârâtului la dobândirea acestui imobil.
Cât priveşte apelul pârâtului s-a dovedit că investiţiile făcute la casa lui au fost făcute în timpul căsătoriei, iar pârâtul nu a făcut dovada că aceste investiţii s-au făcut din bani realizaţi înainte de căsătorie.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamanta H.L. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului în parte şi admiterea apelului în întregime şi cu privire la suma de 28.000.000 lei, drept stabilit de prima instanţă ca un drept de creanţă a pârâtului. În motivarea recursului reclamanta arată că în mod greşit atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, a obligat-o să plătească pârâtului suma de 28.000.000 lei, reprezentând drepturi de creanţă a pârâtului la garsoniera achiziţionată în anul 1992 în municipiul Turda la care pârâtul a avut o contribuţie de 47.468 lei, arătând că acea garsonieră a fost vândută în anul 1993 martorei I.D. preţul garsonierei fiind achitat în rate, iar parte din bani au fost depuşi la "Caritas", iar restul a fost depus la Banca Agricolă pe numele pârâtului şi la 9 ianuarie 1997, pârâtul a lichidat depozitul pentru a achita fostei soţii P.V., sulta de 16.000.000 lei pe care o datora.
Mai arată recurenta că acea garsonieră a fost cumpărată în perioada concubinajului şi întrucât banii obţinuţi din vânzarea garsonierei a fost consumată pârâtului nu mai poate solicita un drept de creanţă.
Curtea, examinând motivele de recurs formulate de către recurentă, reţine următoarele:
Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi iar prin sentinţa civilă nr. 4654/1998 a Judecătoriei Turda, căsătoria părţilor a fost desfăcută.
Din probele administrate în cauză s-a dovedit că în timpul căsătoriei părţile au dobândit bunuri comune, în valoare de 62.684.499 lei, bunuri care au fost împărţite şi atribuite pârâtului, acesta fiind obligat să plătească reclamantei o sultă de 31.342.249 lei.
Înainte de căsătorie, reclamanta şi pârâtul au trăit în relaţii de concubinaj şi în acea perioadă respectiv anul 1992, reclamanta a cumpărat o garsonieră în municipiul Turda, P-ţa Romană, cu preţul de 79.717 lei din care contribuţia pârâtului a fost de 47.668 lei, la preţ actualizat contribuţia pârâtului s-a stabilit la 28.800.000 lei.
Ambele instanţe au stabilit un drept de creanţă în favoarea pârâtului, reclamanta fiind obligată să plătească acestuia suma de 28.000.000 lei.
Aşa cum a recunoscut şi pârâtul la interogatoriul de la f.30 (din dosarul instanţei de fond) acea garsonieră cumpărată de reclamantă în timpul relaţiilor de concubinaj a fost vândută în anul 1993 cu suma de 5.000.000 lei, martorei I.D., prezent la acea vânzare fiind şi pârâtul.
Preţul garsonierei a fost încasat de către reclamantă în rate. În motivele de recurs reclamanta arată că prima rată a fost depusă la jocul "Caritas" iar restul de bani au fost depuşi pe numele pârâtului la Banca Agricolă şi aceşti bani au fost scoşi din depozit de către pârât pentru a achita sulta faţă de prima soţie, la care a fost obligat.
Ambele instanţe la stabilirea dreptului de creanţă a pârâtului au greşit.
Asupra garsonierei cumpărată în anul 1992 şi vândută în anul 1993, care nu se mai afla în proprietatea reclamantei, nici banii rezultaţi din vânzarea ei, dimpotrivă s-a dovedit că aceşti bani au fost folosiţi de către pârât, nu mai poate fi vorba de un drept de creanţă.
Mai mult, s-a dovedit cu probele administrate în cauză, că după căsătorie părţile s-au stabilit în casa proprietatea pârâtului, casă la care părţile au făcut investiţii, care au fost luate în considerare cu ocazia partajului.
Ambele instanţe au interpretat greşit dreptul de creanţă al pârâtului, astfel că urmează ca în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul reclamantei să fie admis, să se dispună modificarea în parte a deciziei tribunalului, în sensul admiterii apelului reclamantei şi în legătură cu dreptul de creanţă de 28.000.000 lei şi să fie înlăturată dispoziţia privind obligarea reclamantei la plata acestei sume către pârât, menţinându-se restul dispoziţiilor deciziei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca pârâtul să fie obligat să plătească reclamantei suma de 4.157.500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
(Judecător Elena Drujină)
Decizie nr. 83/2001
din 18/01/2001
(Cluj). Bunuri dobândite în concubinaj. Coproprietate în indiviziune. Dreptul de creanţă.
În raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun care reglementează coproprietatea în indiviziune.
În cazul soţilor care anterior au trăit în relaţii de concubinaj nu funcţionează prezumţia de comunitate de bunuri înscrisă în art. 30 alin. 3 Codul familiei.
Dacă o persoană a pus la dispoziţia concubinului ei o sumă de bani care să o investească într-un imobil, dreptul persoanei respective este un drept de creanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2954 din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Turda, s-a admis în parte acţiunea reclamantei H.L. împotriva pârâtului M.G. şi cererea reconvenţională.
S-a constatat că părţile în timpul căsătoriei cu contribuţie egală au dobândit bunuri mobile în valoare de 62.684.499 lei.
S-a dispus partajarea acestor bunuri atribuindu-se pârâtului toate bunurile şi investiţiile făcute la imobilul proprietatea lui, cu obligarea acestuia să plătească reclamantei o sultă de 31.342.349 lei.
De asemenea a fost obligată reclamanta să restituie pârâtului bunurile sale personale şi a contravalorii lor, şi anume un inel de aur de 10 grame, de 1.800.000 lei, o verighetă din aur de 8 grame de 1.400.000 lei, un lănţişor din aur cu cruciuliţă în greutate de 11 grame, de 1.980.000 lei şi 10 tricouri de 50.000 lei, buc.
S-a constatat că pârâtul deţine un drept de creanţă de 28.800.000 lei şi-a fost obligată reclamanta să remită acestuia această sumă, pârâtul fiind obligat la cheltuieli de judecată faţă de reclamantă în sumă de 539.900 lei.
Prima instanţă la soluţionarea cauzei a reţinut că părţile au fost căsătorite, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 4634/1998 a Judecătoriei Turda şi în timpul căsătoriei au dobândit bunurile mobile arătate în dispozitivul sentinţei.
De asemenea au făcut investiţii la imobilul proprietatea pârâtului.
S-a reţinut că reclamanta a luat bunuri mobile proprietatea pârâtului, ce constau în bijuterii şi tricouri.
De asemenea s-a dovedit că reclamanta înainte de a se căsători cu pârâtul a cumpărat o garsonieră cu preţul de 79.717 lei la care pârâtul a contribuit cu suma de 46.468 lei şi reactualizată contribuţia acestuia este de 28.800.000 lei, la care reclamanta a fost obligată să o plătească pârâtului.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta şi pârâtul, criticând hotărârea sub aspectul dreptului de creanţă a pârâtului de 28.000.000 lei, la garsoniera cumpărată în anul 1992 precum şi la bunurile personale la care a fost obligată să le restituie pârâtului.
Pârâtul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul investiţiilor făcute la imobilul proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr. 83/A din 19 ianuarie 2000 Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de reclamanta H.L., s-a schimbat hotărârea primei instanţe în parte, în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul sentinţei obligarea reclamantului să restituie pârâtului bunurile personale şi anume inelul de aur de 10 grame, în valoare de 1.800.000 lei, o verighetă din aur de 1.400.000 lei, lănţişor de aur cu cruciuliţă de 11 grame, în valoare de 1.980.000 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul pârâtului M.H. a fost respins ca neîntemeiat.
Tribunalul la soluţionarea apelurilor a reţinut că, greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta ar fi luat bijuteriile, bunuri proprii ale pârâtului, din moment ce aceste bunuri nu s-au dovedit că au fost luate de reclamantă.
În ceea ce priveşte contribuţia pârâtului la achiziţionarea garsonierei de către reclamantă, aceasta a recunoscut la interogator contribuţia pârâtului la dobândirea acestui imobil.
Cât priveşte apelul pârâtului s-a dovedit că investiţiile făcute la casa lui au fost făcute în timpul căsătoriei, iar pârâtul nu a făcut dovada că aceste investiţii s-au făcut din bani realizaţi înainte de căsătorie.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamanta H.L. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului în parte şi admiterea apelului în întregime şi cu privire la suma de 28.000.000 lei, drept stabilit de prima instanţă ca un drept de creanţă a pârâtului. În motivarea recursului reclamanta arată că în mod greşit atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, a obligat-o să plătească pârâtului suma de 28.000.000 lei, reprezentând drepturi de creanţă a pârâtului la garsoniera achiziţionată în anul 1992 în municipiul Turda la care pârâtul a avut o contribuţie de 47.468 lei, arătând că acea garsonieră a fost vândută în anul 1993 martorei I.D. preţul garsonierei fiind achitat în rate, iar parte din bani au fost depuşi la "Caritas", iar restul a fost depus la Banca Agricolă pe numele pârâtului şi la 9 ianuarie 1997, pârâtul a lichidat depozitul pentru a achita fostei soţii P.V., sulta de 16.000.000 lei pe care o datora.
Mai arată recurenta că acea garsonieră a fost cumpărată în perioada concubinajului şi întrucât banii obţinuţi din vânzarea garsonierei a fost consumată pârâtului nu mai poate solicita un drept de creanţă.
Curtea, examinând motivele de recurs formulate de către recurentă, reţine următoarele:
Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi iar prin sentinţa civilă nr. 4654/1998 a Judecătoriei Turda, căsătoria părţilor a fost desfăcută.
Din probele administrate în cauză s-a dovedit că în timpul căsătoriei părţile au dobândit bunuri comune, în valoare de 62.684.499 lei, bunuri care au fost împărţite şi atribuite pârâtului, acesta fiind obligat să plătească reclamantei o sultă de 31.342.249 lei.
Înainte de căsătorie, reclamanta şi pârâtul au trăit în relaţii de concubinaj şi în acea perioadă respectiv anul 1992, reclamanta a cumpărat o garsonieră în municipiul Turda, P-ţa Romană, cu preţul de 79.717 lei din care contribuţia pârâtului a fost de 47.668 lei, la preţ actualizat contribuţia pârâtului s-a stabilit la 28.800.000 lei.
Ambele instanţe au stabilit un drept de creanţă în favoarea pârâtului, reclamanta fiind obligată să plătească acestuia suma de 28.000.000 lei.
Aşa cum a recunoscut şi pârâtul la interogatoriul de la f.30 (din dosarul instanţei de fond) acea garsonieră cumpărată de reclamantă în timpul relaţiilor de concubinaj a fost vândută în anul 1993 cu suma de 5.000.000 lei, martorei I.D., prezent la acea vânzare fiind şi pârâtul.
Preţul garsonierei a fost încasat de către reclamantă în rate. În motivele de recurs reclamanta arată că prima rată a fost depusă la jocul "Caritas" iar restul de bani au fost depuşi pe numele pârâtului la Banca Agricolă şi aceşti bani au fost scoşi din depozit de către pârât pentru a achita sulta faţă de prima soţie, la care a fost obligat.
Ambele instanţe la stabilirea dreptului de creanţă a pârâtului au greşit.
Asupra garsonierei cumpărată în anul 1992 şi vândută în anul 1993, care nu se mai afla în proprietatea reclamantei, nici banii rezultaţi din vânzarea ei, dimpotrivă s-a dovedit că aceşti bani au fost folosiţi de către pârât, nu mai poate fi vorba de un drept de creanţă.
Mai mult, s-a dovedit cu probele administrate în cauză, că după căsătorie părţile s-au stabilit în casa proprietatea pârâtului, casă la care părţile au făcut investiţii, care au fost luate în considerare cu ocazia partajului.
Ambele instanţe au interpretat greşit dreptul de creanţă al pârâtului, astfel că urmează ca în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul reclamantei să fie admis, să se dispună modificarea în parte a deciziei tribunalului, în sensul admiterii apelului reclamantei şi în legătură cu dreptul de creanţă de 28.000.000 lei şi să fie înlăturată dispoziţia privind obligarea reclamantei la plata acestei sume către pârât, menţinându-se restul dispoziţiilor deciziei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca pârâtul să fie obligat să plătească reclamantei suma de 4.157.500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
(Judecător Elena Drujină)
-
kinga
Secţia civilă a Tribunalului
Decizie nr. 22/1990
din 13/01/1990
(Mun. Bucureşti, Secţia IV-a). Concubini, achiziţionarea unui bun imobil de către unul dintre ei, efecte cu privire la celălalt.
Faţă de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are un caracter specific, concretizat - între altele - în modul de dobîndire a proprietăţii asupra lor, care exclude principiul consensualismului actelor juridice şi presupune, ca o condiţie de validitate a actului de dobîndire, forma autentică şi autorizaţia de înstrăinare.
În raport de această situaţie şi cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soţi (art. 30 Cod familie), fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunurile coachizite în alte condiţii, rezultă că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobîndire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziţionat în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanţă, în cazul în care a contribuit la achiziţionarea bunului.
Sub acest aspect, acţiunea formulată de concubin pentru stabilirea dreptului de proprietate implică în mod subsidiar şi cererea de stabilire a unui atare drept de creanţă.
__________
Publicată în "Dreptul" nr. 3/1992, p. 64.
Decizie nr. 22/1990
din 13/01/1990
(Mun. Bucureşti, Secţia IV-a). Concubini, achiziţionarea unui bun imobil de către unul dintre ei, efecte cu privire la celălalt.
Faţă de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are un caracter specific, concretizat - între altele - în modul de dobîndire a proprietăţii asupra lor, care exclude principiul consensualismului actelor juridice şi presupune, ca o condiţie de validitate a actului de dobîndire, forma autentică şi autorizaţia de înstrăinare.
În raport de această situaţie şi cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soţi (art. 30 Cod familie), fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunurile coachizite în alte condiţii, rezultă că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobîndire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziţionat în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanţă, în cazul în care a contribuit la achiziţionarea bunului.
Sub acest aspect, acţiunea formulată de concubin pentru stabilirea dreptului de proprietate implică în mod subsidiar şi cererea de stabilire a unui atare drept de creanţă.
__________
Publicată în "Dreptul" nr. 3/1992, p. 64.
-
ADURbaCA
acţiunea formulată de concubin pentru stabilirea dreptului de proprietate implică în mod subsidiar şi cererea de stabilire a unui atare drept de creanţă.
Daca inteleg bine petitul actiunii ar trebui sa sune cam asa :
1. In principal sa dispuneti partajarea bunurilor dobindite in timpul concubinajului al imobilulului dobindit pe numele piritei pentru care am o contributie de 100%
2. In subsidiar , sa stabiliti ca am un drept de creanta in suma totala de _______, pentru bunurile achizitionate in timpul concubinajului si in timpul casatoriei.
Intrebare: dreptul de prescriptie functioneaza in cazul dreptului de creanta , dar in cazul partajului de coachizite , nu , e imprescriptil .
Cred ca punctul 1 , ma ajuta sa nnSA IMPING nn PRESCRIPTIA ,
la data cind s-a ivit conflictul , respectiv divortul .
In cazul de fata , consider ca proba celor domicilii comune e relevanta pentru a stabili relatia de concubinaj .
Voi ce credeti ,astept sugestii
Daca inteleg bine petitul actiunii ar trebui sa sune cam asa :
1. In principal sa dispuneti partajarea bunurilor dobindite in timpul concubinajului al imobilulului dobindit pe numele piritei pentru care am o contributie de 100%
2. In subsidiar , sa stabiliti ca am un drept de creanta in suma totala de _______, pentru bunurile achizitionate in timpul concubinajului si in timpul casatoriei.
Intrebare: dreptul de prescriptie functioneaza in cazul dreptului de creanta , dar in cazul partajului de coachizite , nu , e imprescriptil .
Cred ca punctul 1 , ma ajuta sa nnSA IMPING nn PRESCRIPTIA ,
la data cind s-a ivit conflictul , respectiv divortul .
In cazul de fata , consider ca proba celor domicilii comune e relevanta pentru a stabili relatia de concubinaj .
Voi ce credeti ,astept sugestii
-
giovanni
-
ADURbaCA
Cred ca cel mai bine imi modific actiunea initial a, pina la primul termen, in sensul urmator :
-partajarea bunurilor in timpul concubinajului
partajarea bunurilor in timpul casatoriei
constatarea in cota de 100% in timpul concubinajului , in raport de 80% in timpul casatoriei .
Se aplica cotele , pirita nu va avea de unde sa plateasca si ii execut apartamentul .
E OK , Giovanni , daca ai fi adversarul meu ce ai face
-partajarea bunurilor in timpul concubinajului
partajarea bunurilor in timpul casatoriei
constatarea in cota de 100% in timpul concubinajului , in raport de 80% in timpul casatoriei .
Se aplica cotele , pirita nu va avea de unde sa plateasca si ii execut apartamentul .
E OK , Giovanni , daca ai fi adversarul meu ce ai face
-
parole
Teoria asta a dreptului de creanta apartinand concubinului despartit imi suna straniu, care este faptul generator al creantei, contractual, fapt licit/ilicit, care-i textul de lege care-l consacra, cand se naste creanta, cand devine exigibila??? Sunt multe intrebari pe care probabil le va ridica si instanta.
In orice caz, sa ai in vedere ca intre soti, in timpul casatoriei, prescriptia nu curge, fiind suspendata! Inainte de casatorie prescriptia tot nu ar incepe sa curga, intrucat, conform regulii de dr comun, termenul incepe sa curga cand se naste dreptul material la actiune, or concubinii nu au de ce sa-si valorifice drepturile de creanta pe cale judiciara cat timp comunitatea de interese dintre ei subzista, decat ulterior destramarii relatiilor, adica odata ce dreptul de creanta devine efectiv. Suna destul de ciudat pt k teoria dr de creanta e ciudata.
In schimb exista o alta teorie, a comunitatii de fapt si de drept, intre concubini, neinterzisa de nicio lege, sprijinita pe ideea ca regimul devalmasiei reglementat de C.fam. nu este decat o prezumtie legala, absoluta, de neinlaturat, dupa care, odata ce casatoria s-a incheiat, toate bunurile intrate in patrimoniile celor doi soti vor alcatui o comunitate de bunuri, prezumtie de care concubinii nu se bucura intrucat ei nu au inteles sa se supuna regimului legal al casatoriei. Dar asta nu-i lipseste cu nimic de beneficiul devalmasiei, lipsa unei prezumtii in favoarea lor neconstituind decat o dificultate probatorie ce poate fi surmontata prin orice mijloace de proba - mai ales marturii ale cunoscutilor, parinti, prieteni - din care sa reiasa ca intre cei doi concubuni au existat relatii sociale, intime, economice specifice unor relatii rezultate dintr-o casatorie! Asadar, devalmasia nu ar fi un efect patrimonial exclusiv al casatoriei, ci efectul oricarei forme de comunitate de viata si bunuri intre doi indivizi. De aceea, odata ce comunitatea de viata se sfarseste, inceteaza si devalmasia, iar partiile pot cere partajul.
In acelasi spirit exista niste decizii ale Curtii de la Strasbourg in care se dezvolta conceptul autonom european de casatorie care inseamna orice forma de comunitate de viata si de bunuri intre doi parteneri, atat casatoria in sensul propriu dr nostru, cat si conventia civila din dr francez, dar si orice comunitate de fapt care s-ar plia pe conditiile generale desprinse de Curte.
Nu mai stiu deciziile, am retinut doar ideiile principale in materie. Ar cam fi ceva munca de documentate. Poate te ajuta Kinga cu ceva concret
In orice caz, sa ai in vedere ca intre soti, in timpul casatoriei, prescriptia nu curge, fiind suspendata! Inainte de casatorie prescriptia tot nu ar incepe sa curga, intrucat, conform regulii de dr comun, termenul incepe sa curga cand se naste dreptul material la actiune, or concubinii nu au de ce sa-si valorifice drepturile de creanta pe cale judiciara cat timp comunitatea de interese dintre ei subzista, decat ulterior destramarii relatiilor, adica odata ce dreptul de creanta devine efectiv. Suna destul de ciudat pt k teoria dr de creanta e ciudata.
In schimb exista o alta teorie, a comunitatii de fapt si de drept, intre concubini, neinterzisa de nicio lege, sprijinita pe ideea ca regimul devalmasiei reglementat de C.fam. nu este decat o prezumtie legala, absoluta, de neinlaturat, dupa care, odata ce casatoria s-a incheiat, toate bunurile intrate in patrimoniile celor doi soti vor alcatui o comunitate de bunuri, prezumtie de care concubinii nu se bucura intrucat ei nu au inteles sa se supuna regimului legal al casatoriei. Dar asta nu-i lipseste cu nimic de beneficiul devalmasiei, lipsa unei prezumtii in favoarea lor neconstituind decat o dificultate probatorie ce poate fi surmontata prin orice mijloace de proba - mai ales marturii ale cunoscutilor, parinti, prieteni - din care sa reiasa ca intre cei doi concubuni au existat relatii sociale, intime, economice specifice unor relatii rezultate dintr-o casatorie! Asadar, devalmasia nu ar fi un efect patrimonial exclusiv al casatoriei, ci efectul oricarei forme de comunitate de viata si bunuri intre doi indivizi. De aceea, odata ce comunitatea de viata se sfarseste, inceteaza si devalmasia, iar partiile pot cere partajul.
In acelasi spirit exista niste decizii ale Curtii de la Strasbourg in care se dezvolta conceptul autonom european de casatorie care inseamna orice forma de comunitate de viata si de bunuri intre doi parteneri, atat casatoria in sensul propriu dr nostru, cat si conventia civila din dr francez, dar si orice comunitate de fapt care s-ar plia pe conditiile generale desprinse de Curte.
Nu mai stiu deciziile, am retinut doar ideiile principale in materie. Ar cam fi ceva munca de documentate. Poate te ajuta Kinga cu ceva concret
-
ADURbaCA
Iti multumesc mult , si mie creanta mi se pare bizara in aceasta situatie .
Am ales varianta asta la inceput din pricina probatoriului , in ceea ce priveste concubinajul , Cetateanul strain in afara familiei pîrîtei nu are alte contacte pentru a fi propusi si ca martori .
Nu mizez decit pe interogatoriul pîrîtei .
Asta e .
Kinga , daca ai putea sa ma ajuti!!!!!!!!!!!!!!
Am ales varianta asta la inceput din pricina probatoriului , in ceea ce priveste concubinajul , Cetateanul strain in afara familiei pîrîtei nu are alte contacte pentru a fi propusi si ca martori .
Nu mizez decit pe interogatoriul pîrîtei .
Asta e .
Kinga , daca ai putea sa ma ajuti!!!!!!!!!!!!!!
-
giovanni
M-as considera proprietar pe imobil (asta e baza, restul imi par maruntisuri) si as fi de acord sa iti restitui banii, mai ales ca dovedesti ca au provenit de la tine, insa nu ti-as da mai mult de suma primita + eventual dobanda legala daca o ceri.ADURbaCA wrote: E OK , Giovanni , daca ai fi adversarul meu ce ai face
Apartamenul e al meu, eu sunt cumparator. E dreptul meu de dispozitie asupra sumei de bani pe care mi l-am exercitat conform legii. Nu imi poti cere apartamentul, asa cum nu mi-ai fi putut cere nici sa-ti restitui mai mult decat mi-ai dat (eventual si dob. leg.) daca, sa spunem, i-as fi spart la cazino.
Apar in contractul de v.c al apartamentului, sunt proprietar, inclusiv tabular.
Asta ma avantajeaza ca valoarea imobiliarelor a crescut mult iar riscul aprecierii/deprecierii acestor bunuri e in sarcina mea, ca proprietar. Tu nu poti profita de asta.
Daca am luat casa cu 5 lei, acum 4 ani, sigur in prezent valoreaza 20. Dar si daca m-ai executa silit mie imi convine, ca tot raman cu un profit de 15 lei, pentru care nu am facut nimic.
Cat priveste masina, aici e reversul medaliei, ca daca am luat-o cu 20 lei acum e 10, sa spunem, dar eu trebuie sa iti dau 20 lei + dob.
Cam asta e, oricum si asa e foarte bine pentru concubina parata.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 23 guests