Dupa mine chestiunea se rezolva conform principiului
tot ce nu este interzis in mod expres, este permis iar restangerile/prohibitiile de drepturi trebuie
interpretate restrictiv!
Subinchirierea e titlu eminamente oneros. Cesiunea poate fi ori oneroasa, ori gratuita.
Ratiunile interzicerii lor sunt diferite. Cesiunea se prohibeste in primul rand
pt a nu se schimba subiectele raportului juridic, indiferent daca de pe urma eventualei lor schimbari, se profita baneste sau nu. Subinchirierea se prohibeste
pentru a nu i se permite locatarului sa profite baneste de pe urma asigurarii folosintei unui altuia. Singurul care poate profita baneste de pe seama locatiunii este locatorul, nu si locatarul.
Prin locatiune, de obicei, locatorul intelege sa-i ofere locatarului
spre exploatare libera, folosinta unui bun ce-i apartine. Eventuale restrictii/exculsivitati/limitari in exploatare le prevede expres. E logic sa nu i se permita locatarului sa speculeze comercial,
ca un locator, folosinta pe care a primit-o. De asta locatorul isi ia masuri de protectie a monopolului sau in specula folosintei, interzicandu-i sa subinchirieze ori sa faca orice alta operatiune care sa aiba caracter oneros si care sa fie in masura sa-i aduca atingere monopolului sau in specula!!!!
Asadar, daca locatarul ar incheia un comodat, nu s-ar schimba subiectele raportului juridic principal de locatiune, deci nu s-ar infrange ratiunea interzicerii cesiunii, nici locatarul nu si-ar apropria o parte din monopolul speculativ pe care locatorul si-l rezerva, deci nu s-ar nesocoti ratiunea pentru care subinchirierea se prohibeste! In conditiile astea, nu vad de ce nu ar fi permis un comodat.

QED