Dar prestigiul doamna ? Prestigiul cat costa? Scump ....
Dar prestigiul doamna ? Prestigiul cat costa? Scump ....
Trebuie sa recunosc ca inainte de a ma hotari sa dau examen de admitere in avocatura , nici macar nu am citit in DEX ce inseamna avocat. M-am dus si am dat examen fara sa am nici cea mai mica idee , despre modul in care se practica aceasta meserie in Romania. Cred ca in mintea mea atunci, nu exista nici macar cea mai vaga idee despre ceea ce va urma.
Am dat examen, si am intrat in Barou. Am devenit avocat. Dar ce insemna oare sa fi avocat ?
Imi aduc aminte ca la prima sedinta Decanul baroului ne-a intrebat acest lucru. Si tot el este cel care ne-a spus ca intre un mar care face 10 mere si unul care nu face nici un mar, nu e nici o diferenta. Ambii sunt meri. Am ras zgomotos fara sa analizez in detaliu spusele lui. Azi ii dau dreptate.
Meseria de avocat nu este nici pe departe ce ar trebui sa fie. A devenit o meserie care nu mai are demnitatea si prestigiul de altadata. Este o adunatura in care stau laolalta profesionisti cu nestiutorii , o sezatoare pentru amante, un loc in care se vinde si se cumpara totul pe doi arginti.
Avocatura a devenit un fel de Mecca al celor care nu intra in magistratura, al celor care pleaca din magistratura (pe motiv disciplinar sau iesire la pensie), al celor care au facut dreptul ca asa a vrut mamica si taticul si in fine al multor alte categorii de persoane , superfluu de enumerat aici.
O cursa a "maestrilor" de a lua cati mai multi stagiari si apoi de a-i arunca in marea nepasarii , cei mai multi incapabili sa practice meseria onorabil.
Cine a adus meseria asta aici ? Dar oare cine o sa o scoata de aici?
S-a mers pe principiul " Dupa mine potopul" . Nu ne mai pasa.
Si totusi ca avocat ai in mana destine, averi , libertate. La noi vin si bogatii si saracii , si cei care au dreptate si cei care n-au, tinerii si batranii etc. De multe ori castigand un proces deschizi drumuri pe care nici nu ti le imaginezi. D. Cantemir spunea " Unui lucru fara cale, cale dand, Mai multe lucruri fara cale , vor urma"
Avocatura trece printr-o criza , fara precedent. E o prapastie enorma intre cei mai in varsta , care inca se mai gandesc cu nostalgie la vremurile cand faceau 9000 pe luna , si care inca mai scriu la masina de scris, cu costume vechi, palarie si umbrela si cei cu laptop, Mercedes si costume oglinda impecabile , care de la inaltimea lor isi inchipuie ca a saluta le scade valoarea, prestigiul si banii din conturi.
Intre cele doua categorii mai exista cateva trepte. Cei care vor sa devina magistrati si an de an incearca doar doar or intra, cei care isi iubesc meseria pentru scopul ei, pentru ceea ce este ea si restul.
Un rest mare, poate mult prea mare.
Ridic privirea si ma intreb. Cine ar trebui sa faca diferenta dintre meri? Dar mai ales cine ar trebui sa faca curat in livada?
Ma uit in DEX: Avocat: " persoana care are profesiunea de a acorda asistenta juridica celor interesati"
Pana aici e simplu .
Mai caut ceva in DEX : Prestigiu " Autoritate morala, consideratie, influenta de care se bucura cineva sau ceva"
Acum s-a complicat.
Am dat examen, si am intrat in Barou. Am devenit avocat. Dar ce insemna oare sa fi avocat ?
Imi aduc aminte ca la prima sedinta Decanul baroului ne-a intrebat acest lucru. Si tot el este cel care ne-a spus ca intre un mar care face 10 mere si unul care nu face nici un mar, nu e nici o diferenta. Ambii sunt meri. Am ras zgomotos fara sa analizez in detaliu spusele lui. Azi ii dau dreptate.
Meseria de avocat nu este nici pe departe ce ar trebui sa fie. A devenit o meserie care nu mai are demnitatea si prestigiul de altadata. Este o adunatura in care stau laolalta profesionisti cu nestiutorii , o sezatoare pentru amante, un loc in care se vinde si se cumpara totul pe doi arginti.
Avocatura a devenit un fel de Mecca al celor care nu intra in magistratura, al celor care pleaca din magistratura (pe motiv disciplinar sau iesire la pensie), al celor care au facut dreptul ca asa a vrut mamica si taticul si in fine al multor alte categorii de persoane , superfluu de enumerat aici.
O cursa a "maestrilor" de a lua cati mai multi stagiari si apoi de a-i arunca in marea nepasarii , cei mai multi incapabili sa practice meseria onorabil.
Cine a adus meseria asta aici ? Dar oare cine o sa o scoata de aici?
S-a mers pe principiul " Dupa mine potopul" . Nu ne mai pasa.
Si totusi ca avocat ai in mana destine, averi , libertate. La noi vin si bogatii si saracii , si cei care au dreptate si cei care n-au, tinerii si batranii etc. De multe ori castigand un proces deschizi drumuri pe care nici nu ti le imaginezi. D. Cantemir spunea " Unui lucru fara cale, cale dand, Mai multe lucruri fara cale , vor urma"
Avocatura trece printr-o criza , fara precedent. E o prapastie enorma intre cei mai in varsta , care inca se mai gandesc cu nostalgie la vremurile cand faceau 9000 pe luna , si care inca mai scriu la masina de scris, cu costume vechi, palarie si umbrela si cei cu laptop, Mercedes si costume oglinda impecabile , care de la inaltimea lor isi inchipuie ca a saluta le scade valoarea, prestigiul si banii din conturi.
Intre cele doua categorii mai exista cateva trepte. Cei care vor sa devina magistrati si an de an incearca doar doar or intra, cei care isi iubesc meseria pentru scopul ei, pentru ceea ce este ea si restul.
Un rest mare, poate mult prea mare.
Ridic privirea si ma intreb. Cine ar trebui sa faca diferenta dintre meri? Dar mai ales cine ar trebui sa faca curat in livada?
Ma uit in DEX: Avocat: " persoana care are profesiunea de a acorda asistenta juridica celor interesati"
Pana aici e simplu .
Mai caut ceva in DEX : Prestigiu " Autoritate morala, consideratie, influenta de care se bucura cineva sau ceva"
Acum s-a complicat.
Re: Dar prestigiul doamna ? Prestigiul cat costa? Scump ....
observer wrote:Trebuie sa recunosc ca inainte de a ma hotari sa dau examen de admitere in avocatura , nici macar nu am citit in DEX ce inseamna avocat. M-am dus si am dat examen fara sa am nici cea mai mica idee , despre modul in care se practica aceasta meserie in Romania. Cred ca in mintea mea atunci, nu exista nici macar cea mai vaga idee despre ceea ce va urma.
Am dat examen, si am intrat in Barou. Am devenit avocat. Dar ce insemna oare sa fi avocat ?
Imi aduc aminte ca la prima sedinta Decanul baroului ne-a intrebat acest lucru. Si tot el este cel care ne-a spus ca intre un mar care face 10 mere si unul care nu face nici un mar, nu e nici o diferenta. Ambii sunt meri. Am ras zgomotos fara sa analizez in detaliu spusele lui. Azi ii dau dreptate.
Meseria de avocat nu este nici pe departe ce ar trebui sa fie. A devenit o meserie care nu mai are demnitatea si prestigiul de altadata. Este o adunatura in care stau laolalta profesionisti cu nestiutorii , o sezatoare pentru amante, un loc in care se vinde si se cumpara totul pe doi arginti.
Avocatura a devenit un fel de Mecca al celor care nu intra in magistratura, al celor care pleaca din magistratura (pe motiv disciplinar sau iesire la pensie), al celor care au facut dreptul ca asa a vrut mamica si taticul si in fine al multor alte categorii de persoane , superfluu de enumerat aici.
O cursa a "maestrilor" de a lua cati mai multi stagiari si apoi de a-i arunca in marea nepasarii , cei mai multi incapabili sa practice meseria onorabil.
Cine a adus meseria asta aici ? Dar oare cine o sa o scoata de aici?
S-a mers pe principiul " Dupa mine potopul" . Nu ne mai pasa.
Si totusi ca avocat ai in mana destine, averi , libertate. La noi vin si bogatii si saracii , si cei care au dreptate si cei care n-au, tinerii si batranii etc. De multe ori castigand un proces deschizi drumuri pe care nici nu ti le imaginezi. D. Cantemir spunea " Unui lucru fara cale, cale dand, Mai multe lucruri fara cale , vor urma"
Avocatura trece printr-o criza , fara precedent. E o prapastie enorma intre cei mai in varsta , care inca se mai gandesc cu nostalgie la vremurile cand faceau 9000 pe luna , si care inca mai scriu la masina de scris, cu costume vechi, palarie si umbrela si cei cu laptop, Mercedes si costume oglinda impecabile , care de la inaltimea lor isi inchipuie ca a saluta le scade valoarea, prestigiul si banii din conturi.
Intre cele doua categorii mai exista cateva trepte. Cei care vor sa devina magistrati si an de an incearca doar doar or intra, cei care isi iubesc meseria pentru scopul ei, pentru ceea ce este ea si restul.
Un rest mare, poate mult prea mare.
Ridic privirea si ma intreb. Cine ar trebui sa faca diferenta dintre meri? Dar mai ales cine ar trebui sa faca curat in livada?
Ma uit in DEX: Avocat: " persoana care are profesiunea de a acorda asistenta juridica celor interesati"
Pana aici e simplu .
Mai caut ceva in DEX : Prestigiu " Autoritate morala, consideratie, influenta de care se bucura cineva sau ceva"
Acum s-a complicat.




Bunaoara Innu a ales sa stea de o parte, refuza sa coboare liftul, desi ar avea ceva de spus, ar avea si verb/fraza/metafora, insa e mai elegant asa. Inteleg.
Innu a ales asadar sa taca.
eu nu. fiindca discursurile negative despre avocati/avocatura, inclusiv cele virtuale, sunt pentru mine o permanenta somatie, in consecinta simt nevoia sa anulez frumosul, dar usor stramb monolog, si in caz ca voi fi neputincioasa sa ofer un remediu intrebarilor, macar sa le boicotez.
De la mine se vede altfel avocatura, observer
dimineata, fiind toti laolalta, ca un card de ciori care zboara, aparent haotic, din sala-n sala in marea vanare de dosare, intre 2 cauze, am incercat sa randuiesc in mintea mea un soi de "studiu de caz live", inventariandu-mi colegii:
tineri, frumosi, puternici, profesionisti (aproape) toti, oameni darji.
si, da, extrem de periculosi.
si, din nou da, cu bmwuri, unii la costum , altii -n tenesi. de marca, toti.
de asemenea, muncesc toti, asijderea cainilor alora prinsi in ham, trag ca intr-o cursa care pare a fi fara oprire.
ar trebui sa ne simtim oare jenati? s-ar impune sa circulam cu tramvaiul?
intreb.
Putini sunt nestiutori si acestia de moment, urgenta imediatului obliga cu precizie sa cauti cartea.
cam atat, cam asa despre prima ta teza, cu privire la devalmasia degradanta, adunatura in care stau laolalta...
In numar de 2 sunt avocatii din vechea garda, care...jenant aici, moare, dar nu se preda:
-domnul S, veteran de razboi cu multe medalii in piept, care la 93 de ani nu ezita sa prinda avocatele de fund , rasu/plansu
observer, are aparat auditiv, insa degeaba, orisicum nu aude mai nimic.
Vine insa negresit la chefuri, tine speachuri interminabile despre monarhie, cavalerie si ce bine era, interesant de altfel.
-doamna T, cade. cade intr-una, cade pe scarile instantei, pe ale bisericii, in loc drept, pe trecerea de pietoni...e jenant.
asta sa fie prestigiul si demnitatea de alta data? despre ce vorbim observer, la ce ne raportam, oare nu rezulta suficient de clar din modul lor curent de viata, trecutul lor?
intreb.
cine a adus "meserian asta aici-unde si mai ales de unde, intrebi tu.
fara a se vrea un raspuns exhaustiv, incerc si eu, citez
" noi suntem, in fond, ceea ce facem din ceea ce altii au facut din noi"
Innu a ales asadar sa taca.
eu nu. fiindca discursurile negative despre avocati/avocatura, inclusiv cele virtuale, sunt pentru mine o permanenta somatie, in consecinta simt nevoia sa anulez frumosul, dar usor stramb monolog, si in caz ca voi fi neputincioasa sa ofer un remediu intrebarilor, macar sa le boicotez.
De la mine se vede altfel avocatura, observer
dimineata, fiind toti laolalta, ca un card de ciori care zboara, aparent haotic, din sala-n sala in marea vanare de dosare, intre 2 cauze, am incercat sa randuiesc in mintea mea un soi de "studiu de caz live", inventariandu-mi colegii:
tineri, frumosi, puternici, profesionisti (aproape) toti, oameni darji.
si, da, extrem de periculosi.
si, din nou da, cu bmwuri, unii la costum , altii -n tenesi. de marca, toti.
de asemenea, muncesc toti, asijderea cainilor alora prinsi in ham, trag ca intr-o cursa care pare a fi fara oprire.
ar trebui sa ne simtim oare jenati? s-ar impune sa circulam cu tramvaiul?
intreb.
Putini sunt nestiutori si acestia de moment, urgenta imediatului obliga cu precizie sa cauti cartea.
cam atat, cam asa despre prima ta teza, cu privire la devalmasia degradanta, adunatura in care stau laolalta...
In numar de 2 sunt avocatii din vechea garda, care...jenant aici, moare, dar nu se preda:
-domnul S, veteran de razboi cu multe medalii in piept, care la 93 de ani nu ezita sa prinda avocatele de fund , rasu/plansu

Vine insa negresit la chefuri, tine speachuri interminabile despre monarhie, cavalerie si ce bine era, interesant de altfel.
-doamna T, cade. cade intr-una, cade pe scarile instantei, pe ale bisericii, in loc drept, pe trecerea de pietoni...e jenant.
asta sa fie prestigiul si demnitatea de alta data? despre ce vorbim observer, la ce ne raportam, oare nu rezulta suficient de clar din modul lor curent de viata, trecutul lor?
intreb.
cine a adus "meserian asta aici-unde si mai ales de unde, intrebi tu.
fara a se vrea un raspuns exhaustiv, incerc si eu, citez
" noi suntem, in fond, ceea ce facem din ceea ce altii au facut din noi"
si o haita de lupi ... daca vrei s-o prezinti frumos .. se poate.
vrei s-o prezinti eroic ? se poate si asta ..
vrei s-o prezinti ca pe ceva senzational ? se poate si asta ..
vrei sa prezinti haita ca pe ceva aparte intre alte haite? cu siguranta se poate si asta ..
cuvintele si modurile de exprimare sunt diverse ...
dar, in fond, doar o haita de lupi ramane ..
PS: orice asemanare cu fapte sau oameni este pur intamplatoare ..
:)
vrei s-o prezinti eroic ? se poate si asta ..
vrei s-o prezinti ca pe ceva senzational ? se poate si asta ..
vrei sa prezinti haita ca pe ceva aparte intre alte haite? cu siguranta se poate si asta ..
cuvintele si modurile de exprimare sunt diverse ...
dar, in fond, doar o haita de lupi ramane ..
PS: orice asemanare cu fapte sau oameni este pur intamplatoare ..
:)
Jojo, ma bucur ca acolo unde esti tu lucrurile sunt minunate, avocati sunt minunati si "extrem de periculosi" (apropos de argumentari , poate detaliezi) insa exact aici am vrut sa ajung.
Sunt oameni, care vad totul numai in roz. Este si asta un mod de a privi viata. Unul care poate actiona ca un drog.
Mesajul are un caracter general. Nu se adreseaza numai tie si colegilor tai de instanta/birou/barou.
Iti faci meseria :P pentru ca iti place ? Foarte bine. I-am amintit si pe acesti avocati.
Insa sunt sigur ca acolo unde esti sunt si celelalte categorii de avocati. Categorii care poate de la inaltimea BMW si tenesilor de marca nu se vad prea bine.
Insa ma intreb, asa in sinea mea cat de bine iti cunosti colegii?
Sunt oameni, care vad totul numai in roz. Este si asta un mod de a privi viata. Unul care poate actiona ca un drog.
Mesajul are un caracter general. Nu se adreseaza numai tie si colegilor tai de instanta/birou/barou.
Iti faci meseria :P pentru ca iti place ? Foarte bine. I-am amintit si pe acesti avocati.
Insa sunt sigur ca acolo unde esti sunt si celelalte categorii de avocati. Categorii care poate de la inaltimea BMW si tenesilor de marca nu se vad prea bine.
Insa ma intreb, asa in sinea mea cat de bine iti cunosti colegii?
Acolo unde sunt eu, nu sunt minunate toate cele si, contrar inchipuirilor tale, nu sunt nici drogata, nici nu mi-a luat (inca) Dumnezeu mintile intr-atat sa nu vad ce se-ntampla in jurul meu.
Si, nici cum gresit s-a apreciat, nu tind la ridicarea in slavi a avocatilor, dorind cu orice pret desfiintarea rationamentului tau, ci mai degraba sa echilibrez situatia prezentata (larg acceptata si aplaudata) de catre tine, prin puterea exemplului concret, particular.
insa.
daca as scuipa eu prima din gura casta din care fac parte, ar insemna ca sunt aidoma cotofenelor dezamagite, care desi refuza sa iasa din carti si urla sa fie abuzate, vomita venin pe/despre abuzator.
si atunci te intreb ce cauti, ce cauti tu in acest loc infect, in aceasta meserie
degradanta numita avocatura, observer? Presupun ca nu suntem nici unii dintre noi condamnati la locul de munca, nu?
Despre criza.
Pot admite ca ea exista, in masura in care toata tara asta este crizata. Nici mai mult, nici mai putin.
Si, nici cum gresit s-a apreciat, nu tind la ridicarea in slavi a avocatilor, dorind cu orice pret desfiintarea rationamentului tau, ci mai degraba sa echilibrez situatia prezentata (larg acceptata si aplaudata) de catre tine, prin puterea exemplului concret, particular.
insa.
daca as scuipa eu prima din gura casta din care fac parte, ar insemna ca sunt aidoma cotofenelor dezamagite, care desi refuza sa iasa din carti si urla sa fie abuzate, vomita venin pe/despre abuzator.
si atunci te intreb ce cauti, ce cauti tu in acest loc infect, in aceasta meserie

Despre criza.
Pot admite ca ea exista, in masura in care toata tara asta este crizata. Nici mai mult, nici mai putin.
Nu cred ca observer a urmarit sau a vizat pe cineva prin mesajun asta, asa ca n-are rost sa-l luati personal. Intamplator, exact asta e si imaginea pe care o am si eu despre avocatura, exact aceeasi. Recunosc, nu sunt avocat si nici n-am fost. Poate voi fi, nu se stie. Oricum, pentru mine, mesajun e doar o parere personala a unui avocat. Exprimata destul de frumos.
Evident ca ai aceeasi parere, nici nu mi-am inchipuit ca poate fi altfel, toti au aceeasi parare, fara exceptie, difera doar temeiul.
Pentru gabori suntem imediat niste javre, pe motiv ca refuzam sa semnam reconstituirea facuta la o fata a locului imaginara, unde n--au fost nici ei, insa nici inculpatul in viata vietii lui, procurorul, ca nu intelegem sa intoarcem capul/inchide ochii cand politistul trage parintesete un cap in gura inculpatului, fireste in prezenta avocatului, apoi ca nu ne sfiim sa-i dam cu rechizitoriul de rahat fix in cap (doamna presedinteeee, doamna presedinteeee!!!! stiu ce urmareste doamna avocat..), clientii, daca pierzi irevocabil o cauza nascuta moarta (sau castigi...dreptul la apel) or cand obosesti sa fii si mama/tata/psihiatrul lui (ca parca n-ar fi suficient sa-i porti nacazul prin sali), instanta fiindca...
O, instanta! Pentru ea suntem definitiv niste lepre ordinare, fara nicio discutie, fara intoarcere...e suficient sa ceri respectuos (cat se poate
)consemnarea punctului tau de vedere...gata! isi subtieaza buzele acre si ia foc.
Exemplele sunt interminabile, dan tre sa merg sa profesez, in caz contrar imi ridica firma de leasing bmwul
Ok, pana aici inteleg, n-am de ce sa imi fac probleme.
Sa vina insa unul de al tau si sa dea de pamant cu meseria asta, personal ma depaseste si dati-mi voie sa ma revolt.
In cele din urma, transmite ce prin mesajul lui formulat in cuvinte frumoase? Ca suntem o adunatura de nestiutori, ratati picati/exclusi din "rai", neste cur..amante, o casta de parveniti dintr-o livada in putrefactie, comercianti care-si vand sufletul pret de doua parale, parveniti cu ochelari de soare...stagiari aruncati in spuma marii, fara demnitate si alte insusiri psihanalizabile
Da observer?
Recunosc, face vorbire, insa cu litere din alea mici, sotto voce, ca mai sunt si amaratii care-si iubesc meseria...
Ei, nu-i asa fratilor...or nu-i chiar asa.
Pentru gabori suntem imediat niste javre, pe motiv ca refuzam sa semnam reconstituirea facuta la o fata a locului imaginara, unde n--au fost nici ei, insa nici inculpatul in viata vietii lui, procurorul, ca nu intelegem sa intoarcem capul/inchide ochii cand politistul trage parintesete un cap in gura inculpatului, fireste in prezenta avocatului, apoi ca nu ne sfiim sa-i dam cu rechizitoriul de rahat fix in cap (doamna presedinteeee, doamna presedinteeee!!!! stiu ce urmareste doamna avocat..), clientii, daca pierzi irevocabil o cauza nascuta moarta (sau castigi...dreptul la apel) or cand obosesti sa fii si mama/tata/psihiatrul lui (ca parca n-ar fi suficient sa-i porti nacazul prin sali), instanta fiindca...
O, instanta! Pentru ea suntem definitiv niste lepre ordinare, fara nicio discutie, fara intoarcere...e suficient sa ceri respectuos (cat se poate

Exemplele sunt interminabile, dan tre sa merg sa profesez, in caz contrar imi ridica firma de leasing bmwul

Ok, pana aici inteleg, n-am de ce sa imi fac probleme.
Sa vina insa unul de al tau si sa dea de pamant cu meseria asta, personal ma depaseste si dati-mi voie sa ma revolt.
In cele din urma, transmite ce prin mesajul lui formulat in cuvinte frumoase? Ca suntem o adunatura de nestiutori, ratati picati/exclusi din "rai", neste cur..amante, o casta de parveniti dintr-o livada in putrefactie, comercianti care-si vand sufletul pret de doua parale, parveniti cu ochelari de soare...stagiari aruncati in spuma marii, fara demnitate si alte insusiri psihanalizabile
Da observer?
Recunosc, face vorbire, insa cu litere din alea mici, sotto voce, ca mai sunt si amaratii care-si iubesc meseria...
Ei, nu-i asa fratilor...or nu-i chiar asa.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 36 guests