O parere...va rog!

[darkblack]

Pentru ca nu formuleaza oamenii plangeri penale sau pentru ca se apara faptuitorii in fata organelor, sustinand ca voiau sa plateasca, dar n-au mai avut bani.
Ia sa le faci plangere la parchet, sa vezi ce repede dispare paguba :)

In fine, va cred pe cuvant!
De speta mea cu accidentul ... ce ziceti?

[mariusms]

Seiza, vad ca o tii pe a ta. Apreciez asta, dar nu ai deloc dreptate pe fond. M-am uitat la o postare a ta de la alta pagina si inteleg de ce sustii incadrarea pe inselaciune.

Ospatarul este indus in eroare de client care se aseaza la masa , primeste meniul cu preturile incluse si comanda.Deci ii insufla acestuia increderea ca va plati la final, lucru pe care clientul nu il face.

Literatura juridica, pe buna dreptate, combate acest punct de vedere.
"...simpla neexecutare ... nu are caracter penal, chiar daca in momentul incheierii conventiei partea care si-a asumat obligatia stia ca nu o va indeplini ... din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci cand, fie la incheierea conventiei, fie pe parcursul executarii ei, acea parte care nu a respectat conventia s-a folosit de mijloace amagitoare pentru a o convinge pe cealalta parte ca-si va executa obligatiile". G. Antoniu, C. Bulai etc., Practica judiciara penala, Vol. III, Partea speciala, Ed. Academiei Romane, 1992, p. 141.
Faptul ca bunurile respective sunt asezate intr-un raft, dinainte sa vina clientul sau sunt puse pe masa, in urma comenzii, nu il indreptatesc pe client sa le ia. Cu alte cuvinte, el nu are posesia lor, dimpotriva chiar are dreptul sa refuze cumpararea si consumarea lor, daca nu corespund meniului. Daca le ia, fara sa induca pe nimeni in eroare, atunci este evident un furt si nicidecum inselaciune.

[johei]

Pentru ca nu formuleaza oamenii plangeri penale sau pentru ca se apara faptuitorii in fata organelor, sustinand ca voiau sa plateasca, dar n-au mai avut bani.
Ia sa le faci plangere la parchet, sa vezi ce repede dispare paguba :)

In fine, va cred pe cuvant!
De speta mea cu accidentul ... ce ziceti?

Latura subiectiva face diferenta...

[cyclop]

Si la faza cu accidentul, cat timp nu se dovedeste intentia, nu poti fi acuzat de omor.

[seiza]

Simpla intrare in restaurant sub aparenta unei persoane apte sa faca plata nu induce pe nimeni in eroare. La fel si asezarea la masa. E la fel ca si in supermarket, marfurile sunt expuse sa fie cumparate. Daca tu bagi marfa in buzunar si nu o achiti la casa, atunci tot furt ai.....
Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi.

Corect

desi pe rationamentul vostru ar fi inselaciune. Nimic mai fals

Gresit- nu am sustinut niciodata ca in astfel de cazuri ar fi inselaciune. Daca nu crezi, reciteste-mi mesajele. Dimpotriva, in cazul supermarketurilor, sustin ca e furt.

Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi

Cat se poate de corect, dar irelevant pentru situatia speta din restaurant.

Literatura juridica, pe buna dreptate, combate acest punct de vedere.
"...simpla neexecutare ... nu are caracter penal, chiar daca in momentul incheierii conventiei partea care si-a asumat obligatia stia ca nu o va indeplini ... din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci cand, fie la incheierea conventiei, fie pe parcursul executarii ei, acea parte care nu a respectat conventia s-a folosit de mijloace amagitoare pentru a o convinge pe cealalta parte ca-si va executa obligatiile". G. Antoniu, C. Bulai etc., Practica judiciara penala, Vol. III, Partea speciala, Ed. Academiei Romane, 1992, p. 141.

Dar cine a negat vreodata acest lucru? Sunt cu totul de acord (ar fi chiar culmea sa sustin contrariul). Eu ce am sustinut in ultimile postari? Ca actul respectiv cade sub incidenta legii civile. Dar iarasi este irelevant acest paragraf cu motivul pentru care ne contrazicem noi. Aici autorii fac distinctia intre situatiile in care un asemenea act ar cadea sub incidenta legii civile sau s-ar aplica dispozitiile legii penale privitor la infractiunea de inselaciune, nu de furt. Care e legatura?
Eu gasesc ca in cazul nostru s-a folosit de "situatia amagitoare" a cumparatorului solvabil si cu buna credinta....

Faptul ca bunurile respective sunt asezate intr-un raft, dinainte sa vina clientul sau sunt puse pe masa, in urma comenzii, nu il indreptatesc pe client sa le ia. Cu alte cuvinte, el nu are posesia lor, dimpotriva chiar are dreptul sa refuze cumpararea si consumarea lor, daca nu corespund meniului. Daca le ia, fara sa induca pe nimeni in eroare, atunci este evident un furt si nicidecum inselaciune.

Aici este problema pentru care ne contrazicem de fapt. Eu sustin ca e furt in cazul supermarketului (printre altele ca in acea situatie, cel care ia bunul din raft nu primeste nici posesia nici proprietatea asupra acestuia , lucru sustinut de amandoi).
In cazul restaurantului, produsul care i se pune clientului in fata este personalizat :omul de la bucatarie prepara exact acel tip de mancare special pentru ca tu l-ai comandat, luand cunostinta de pret, si atunci cand ti-l aduce in fata si tu il primesti si il consumi, este clar ca ti-ai asumat obligatia de a-l plati. In momentul in care ti-a adus platoul cu mancare, respectivul proprietar de restaurant nu mai vrea inapoi mancarea ta, facuta special pentru tine, deci iti transmite proprietatea asupra acesteia. El vrea banii pe ea, situatie fireasca unui acord civil. Tu poti sa o refuzi, dar daca motivele refuzului iti sunt imputabile tie si nu lui, tu esti obligat sa o platesti.
Cu alte cuvinte, daca chelnerul e precaut si totusi te intreaba inainte de a-ti da comanda: “Domnule, ai cu ce plati, nu? Costa atat. “ iar tu ii arati un teanc de carduri, e inselaciune pentru ca l-ai convins ca e asa aratandu-i de fapt niste carduri fara bani pe ele si daca doar o faci pe cumparatorul solvabil si de buna credinta, e furt? Mie nu mi se pare…. Pentru ca tu ii prezinti ca adevarata o fapta mincinoasa blablabla...pana la urma, nu?


In ce-l priveste pe mutulica si brelogurile lui, scriem altadata. Scuza-ma ca nu scriu complet si chiar imi pare rau ca nu pot sa dezbat mai pe larg. Din pacate nu pot, si nu pentru ca mi-ar lipsi contraargumentele. Dar astept mesajul de raspuns de la tine si in functie de asta ma voi mai gandi cum e.

PS: in celalalt topic sustin cu indarjire ca e furt, nu inselaciune. Tu nu ai aceeasi parere sau ai inteles gresit?
Deci singura chestie cu care nu suntem de accord este ca, ipotetic vorbind, si doar ipotetic, in restaurant fapta este inselaciune, zic eu, furt , zici tu.
O seara buna si scuze pentru intarzierea cu care raspund.

[mariusms]

Simpla intrare in restaurant sub aparenta unei persoane apte sa faca plata nu induce pe nimeni in eroare. La fel si asezarea la masa. E la fel ca si in supermarket, marfurile sunt expuse sa fie cumparate. Daca tu bagi marfa in buzunar si nu o achiti la casa, atunci tot furt ai.....
Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi.

Corect

desi pe rationamentul vostru ar fi inselaciune. Nimic mai fals

Gresit- nu am sustinut niciodata ca in astfel de cazuri ar fi inselaciune. Daca nu crezi, reciteste-mi mesajele. Dimpotriva, in cazul supermarketurilor, sustin ca e furt.

Asta tu ai scris-o:

Cum afirmati voi, inseamna ca intre unul care comanda sub aparenta unei persoane apte de plata ,(inducand astfel in eorare chelnerul) si unul care se furiseaza in bucatarie si fuge cu morcovii de pe platou nu ar exista nicio diferenta de incadrare juridica, doar modalitati diferite de savarsire a faptei. Ceea ce e absurd.

Mai are rost sa continuam?

[seiza]

Simpla intrare in restaurant sub aparenta unei persoane apte sa faca plata nu induce pe nimeni in eroare. La fel si asezarea la masa. E la fel ca si in supermarket, marfurile sunt expuse sa fie cumparate. Daca tu bagi marfa in buzunar si nu o achiti la casa, atunci tot furt ai.....
Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi....

desi pe rationamentul vostru ar fi inselaciune. Nimic mai fals

Gresit- nu am sustinut niciodata ca in astfel de cazuri ar fi inselaciune. Daca nu crezi, reciteste-mi mesajele. Dimpotriva, in cazul supermarketurilor, sustin ca e furt.

Mariusmss, daca tu crezi ca eroarea de a scoate din mesajul tau acel "tot" care schimba oarecum ceea ce am afirmat eu anterior, in sensul ca s-ar putea crede ca m-as contrazice, intradevar, poate ai dreptate si ar trebui sa nu mai continuam.

Timpul pentru mine este prea important pentru a-l pierde facand analiza pe text si cautand eventualele greselute care s-ar putea strecura. Totusi eu am facut un efort si am explicat care ar fi rationamentul pentru care am concluzionat ca e inselaciune (numai in cazul spetei cu restaurantul - se pare ca e necesar sa ma repet, desi mi-e greu sa cred ca nu stii exact ce spun). In paragraful scris de mine si citat de tine eu fac diferenta intre acele doua situatii, nu sustin ca ar fi modalitati diferite de savarsire a aceleiasi fapte. Asta e concluzia la care s-ar ajunge daca, ipotetic, s-ar socoti ca e vorba despre un furt in cazul spetei mult dezbatuta.


Poate totusi explici ceea ce ai vrut sa demonstrezi cu ultima ta postare. Si inca ceva....poate raspunzi si la intrebarea pe care ti-am adresat-o referitor la speta de pe celalat topic.
PS: si te rog, fara alte citate fara logica. Nu am timp de prostii, respect timpul si parerile altora si nici nu imi mentin aceasta opinie doar din orgoliu, ci pur si simplu pentru ca nu a existat nimeni care sa combata afirmatiile mele in mod rational. Nu ma abat de la o parere construita pe argumente rationale pentru simplul motiv ca 1000 spun ca altfel e corect.

[mariusms]

Cum ce am vrut sa-ti arat !? Ti-am aratat ca pentru tine simpla comanda induce ospatarul in eroare si de aici ai mers pe incadrarea de inselaciune. Ai spus asta cu mai multe ocazii, de aceea te-am citat. Teza ta este, fara suparare, total eronata. Ti-am citat exact ce se mai scrie si prin carti, am dat si pagina ca sa verifici. Acum sustii ca este pur litigiu civil, dar te contrazici, toata ziua si toata noaptea, ca sa te citez. Remember:

Din pctul meu de vedere fapta nu poate constitui infractiune pt motivele prevazute la art 18'cpenal (nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni), dar daca ar fi sa se puna problema unei incadrari juridice (mergand mai departe cu un exemplu mai serios: o societate care comanda ceva la o valoare foarte mare, stiind totusi ca nu are resurse de achitare si mergand la incercare de mai multe ori cu mai multe firme), atunci eu o calific drept inselaciune "toata ziua si toata noaptea" ca sa il citez pe colegul care a incurcat strachinile

Pentru tine comanda in sine este prevazuta de legea penala, dar, tot tu spui, nu este infractiune pentru ca ii lipseste una dintre cele 3 trasaturi (pericolul social), trasatura care apare, in asertiunile tale, daca valoarea marfii este considerabila.
Iti reamintesc ce se mai spune prin carti:"...simpla neexecutare ... nu are caracter penal, chiar daca in momentul incheierii conventiei partea care si-a asumat obligatia stia ca nu o va indeplini ... din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci cand, fie la incheierea conventiei, fie pe parcursul executarii ei, acea parte care nu a respectat conventia s-a folosit de mijloace amagitoare pentru a o convinge pe cealalta parte ca-si va executa obligatiile". G. Antoniu, C. Bulai etc., Practica judiciara penala, Vol. III, Partea speciala, Ed. Academiei Romane, 1992, p. 141.
Deci nu poti vorbi de inselaciune in conventii, prin simpla comanda, chiar daca stii ca nu vei plati, fara manoperele dolosive.

[burebizda]

Deci după părera specialistilor daca intri intr-un restaurant/bar, sa consumi ce vrea inima ta si sa pleci fara sa platesti, iar apoi zici ca nu ai avut intentia ast,a esti ok...
greu de crezut tovaraşi..o luati pe articole si uitati fundamentul