mariusms wrote:draudiu wrote:hai sa imi dau si eu o parere ca vad ca e incurcata rau treaba.
deci ...
1. daca eu sunt intr-un supermagazin cu autoservire si iau o cola pe care o beau iar cand trec pe la casa nu ii dau sticla casierei, e furt. cred ca suntem de acord cu asta, nu?
2. daca trec pe la casa si ii dau sticla casierei, nu mai e furt, contractul se incheie si totul e in regula.
1.Corect, pentru ca magazinul nu ti-a dat nimic, inca.
2.De asemenea, un punct de vedere corect.
draudiu wrote:
1. daca gavril sta la pizzerie si i se aduce pizza, o infuleca si dupa aia, indiferent din ce motive, se ridica si pleaca de la masa, e ca si cand, in exemplul cu supermagazinul, nu a mai trecut pe la casa sa plateasca. in aceasta situatie, ospatarul are aceeasi functie ca si casiera. adica gavril, daca are constiinta curata, chiar daca nu mai vine ospatarul, se duce el si il cauta. ii cad putin gradele de pe umar, injura mentalitatea romaneasca a ospatarului, dar cel putin nu are o activitate infractionala la activ. sau ii lasa banii bucatarului.
bineinteles ca daca tot suntem in sfera imaginarului, ne-am putea gandi ca dupa ce ii aduce pizza, pleaca din restaurant pt totdeauna, atat bucatarul cat si toti ospatarii si atunci, daca gavril pleaca si el, evident nu mai e nici o infractiune.
2. daca gavril plateste, se incheie contractul si toata lumea e fericita, intocmai ca in exemplul de mai sus cu supermagazinul.
Spre deosebire de supermarket, la restaurant clientul (de buna-credinta la momentul facerii comenzii si al consumarii bunurilor) este servit, adica societatea comerciala se desesizeaza de buna-voie. Aceasta desesizare exclude furtul, pentru ca avem o conventie valabila. Dupa cum bine se stie, nulitatea unei conventii trebuie raportata la momentul incheierii ei, iar in momentul incheierii exista intentia de a contracta a ambelor parti. In plus, nu se poate admite teoria ta, dr. audiu, cum ca nu a avut loc o servire contractuala, pentru ca cel servit ar ramane fara dreptul de a consuma, cum bine s-a exprimat si Kiddy.
nu ai nici o conventie incheiata inca.
la supermagazin, situatia comuna e aceea potrivit careia tu iei de pe raft si pui in cos. pot accepta ca magazinul permite asta si ca practic nu se "desesizeaza" de bun (desi intre noi fie vorba el intra in stapanirea ta).
dar ce te faci in situatia de exceptie in care iei de pe raft o ciocolata si o mananci pt ca iti e foame? e furt sau nu?
pai raspunsul depinde de CONDITIA ESENTIALA de incheiere a contractului care este aceea de care vorbeam mai sus. adica: daca platesti nu e furt, daca nu platesti, se considera ca nu s-a incheiat contractul si atunci e furt.
afirmatia potrivit careia restaurantul se "desesizeaza" se poate aplica si supermagazinului. Si supermagazinul ia in calcul varianta ca tie, care iti e sete, sa bei o sticla de cola si sa o platesti la casa (deci fara sa furi). in aceasta situatie, folosind rationamentul tau, putem spune ca si magazinul s-a "desesizat".
uitati-va ca deak spune undeva ca plata pretului in aceasta situatie e o "CONDITIE ESENTIALA" de incheiere a contractului, indiferent daca tu ai consumat sau nu bunul.
tu spui ca avem o conventie valabila.
eu spun ca nu se incheie nici o conventie pana in momentul platii pretului. plata pretului e o CONDITIE ESENTIALA.
admit (de fapt deak admite) ca e o regula derogatorie de la regulile comune privind contractul de v-c.
verifica te rog ce spun deak si statescu.
problema asta s-a pus in practica franceza care s-a confruntat cu speta.
acolo s-a venit cu aceasta solutie pe care au preluat-o deak si statescu.
e adevarat ca deroga de la regulile comune.
plata pretului e o conditie esentiala de incheiere a conventiei. pana la daca platii nu e nici o conventie. daca platesti, abia din acel moment conventia e incheiata.
restaurantul iti permite sa consumi inainte datorita specificului activitatii, iar daca tu nu platesti, inseamna ca ai luat bunul pe nedrept.
daca rationamentul tau ar fi corect, ar insemna ca eu dupa ce mananc pot sa o rup la fuga, deci sa nu am deloc intentia sa platesc, si in aceste conditii sa nu comit nicio infractiune, caci conventia se incheiase deja cand am mancat pizza, iar eu nu i-am mai platit la termen si nu are decat sa ma dea in judecata in civil.
in plus treaba cu intentia (daca vroiam sa platesc inainte sau nu) nici nu stiu cum ar putea fi vreodata dovedita sau nu in practica.
adica, plec fara sa platesc si daca ma prind aia in drum spre iesire, dupa ca ma bat bine, le spun ca am vrut sa platesc dar nu a venit ospatarul. atunci ei or sa zica: bine, te dam in judecata in civil ca nu ai comis nimic.
astea nu le mai vad cu ochi buni!
sa nu ma iei cu inselaciune in ultima situatie expusa ca nu sta deloc in picioare.
