declaratia invinuitului

mariusms · Post by **mariusms** » 06 Jul 2005, 20:49

Atentie, declaratia invinuitului sau inculpatului este divizibila (organul judiciar retine numai ceea ce se coroboreaza cu alte probe) si retractabila (numai daca retractarea este temeinic justificata cu probe).
Dar poate sa nu declare nimic, pentru ca se aplica prezumtia de nevinovatie. In dreptul nostru invinuitul sau inculpatul nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, organelor judiciare revenindu-le obligatia administrarii probelor. De altfel, invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta ca poate sa nu dea nici o declaratie.
Mai mult de atat, daca ar declara ceva despre un participant (sot, ruda), asta ar putea echivala practic cu un autodenunt, iar in dreptul nostru nu este obligatorie autodenuntarea.

constable · Post by **constable** » 06 Jul 2005, 21:33

"nemo tenetur edere contra se"
Intr-adevar justitiabile ai incurcat institutiile procedural-penale. Fata de ruda apropiata se aplica prevederile referitoare la ascultarea invinuitului/inculpatului si nu cele ale martorului. Sper ca nu l-ai pus sa si jure...
Potrivit art. 70 alin.2 rudei respective i se pune in vedere dreptul de a nu fi obligata sa dea declaratie. Daca isi asuma acest risc si minte atunci eventual nu se expune decat la consecintele agravante prev. de lege.
Este adevarat ca legea este confuza si face referire la faptul ca nu pot fi ascultate ca martor :
- persoanele obligate sa pastreze secretul profesional
- partile interesate (nemo testis idoneus in re sua)
Aici cred ca ar fi trebuit sa se regaseasca coparticipantul caci nimeni nu poate sa fie martor in favoarea sa intr-o cauza care-l acuza.

justitiabilul · Post by **justitiabilul** » 07 Jul 2005, 16:07

pentru constable

nu vorbea justitiabilul politist, ci justitiabilul avocat(sotia)

eu m-am refetit la faptul ca am incercat sa imi protejez inculpatul invocand
faptul ca nu este obligat sa declare impotriva mamei sale inculpata si ea.

intr-adevar textul de lege nu ma sustine vroiam sa aflu insa daca doctrina interpreteaza in acest sens sustinut de mine.

wittmann · Post by **wittmann** » 07 Jul 2005, 18:49

Pai, doamna si domnule Justitiabil, faceti-va cont separat, ca sa stim cu cine discutam. Chiar ma intrigase la un moment dat faptul ca domnul "justitiabil" vorbea de client, in conditiile in care eu stiam ca e "politist intr-o structura centrala".

justitiabilul · Post by **justitiabilul** » 07 Jul 2005, 19:59

ei, de acum incolo o sa te lasam sa ghicesti cand e vorba de politist si cand de avocat.
e mai interesant

ADR · Post by **ADR** » 07 Jul 2005, 23:57

pai discuti cu ambii inculpati si va puneti de acord asupra unei variante si mergeti pe aia daca se bazeaza si pe probele de la dosar

cel putin in instanta ar trebui sa dea declaratii pt ca da bine la judcatori

sansiro · Post by **sansiro** » 09 Jul 2005, 09:46

Draga Justitiabile,
Nu pot fi de acord cu tine. Desi pare absolut scandalos, in orice sistem din lume inculpatul sau invinuitul are dreptul sa minta, drept stabilit (chiar si indirect) prin lege. In nici un caz nu i se aplica dispozitiile art. 80. din C.p.p. In ideea ca invinuitul minte, nu recunoaste fapta, distorsioneaza anumite imprejurari pentru a limita garvitatea faptei sau chiar accepta sa dea decalratie insa prin ea va nega comiterea faptei, singura sanctiune care poate interveni ar putea fi o agravanta judiciara in acceptul argumentului per a contrario aplicat art. 74 lit. c C. pen.
Art. 80 din C.p.p. de care vorbesti tu i se va aplica persoanei care, desi este invinuit intr-un dosar, are calitatea de martor in alt dosar. Declaratia pe care o va da in acest al doilea dosar va intra sub incidenta acestui art. 80C.p.p. Din pacate pentru tine procurorul care te-a acuzat a avut dreptate.
Respecte

wittmann · Post by **wittmann** » 09 Jul 2005, 10:18

Sansiro, aici nu sunt eu de acord cu tine. In tarile in care inculpatul este ascultat sub juramant, acesta este pasibil de pedeapsa pentru marturie mincionoasa in situatia in care face declaratii neconforme cu adevarul. Astfel, el are doua posibilitati: fie pastreaza tacerea in situatia in care apreciaza ca raspunsurile sale l-ar putea incrimina, fie accepta sa fie audiat, situatie in care este obligat sa spuna adevarul.

sansiro · Post by **sansiro** » 09 Jul 2005, 10:34

Wittmann, poate imi dai un exemplu de tara unde inculpatul este ascultat sub juramant si eventual imi citezi si texte de lege in care se prevede o asemenea constrangere pentru inculpat. Constrangerea asta nu i se poate aplica inculpatului in nici un sistem democratic de drept. La CEDO o asemenea prevedere ar fi desfiintata. Inculpatul este epus in situatia de a furniza probe acuzarii ceea ce este absolut inadmisibil. Vrei sa spui ca exista sisteme in care inculpatul decalra ca este nevinovat fiin apoi pedepsit pentru marturie mincinoasa? Daca da, nu am cuvinte. In sistemul american exista posibilitatea chemarii la bara a inculpatului insa este chemat ca martor. Nu exista prin urmare incompatibilitatea dintre calitatea de martor si cea de invinuit. Personal cred ca este un pic exagerat sa sanctionezi minciuna altfel decat cu agravante in ceea ce il priveste pe inculpat.
Oricum in Romania situatia este clara: ori esti invinuit, ori esti martor. Nu se opt aplica dispozitii din ambele regelementari cu privire la ceeasi persoana referitor la aceeasi invinuire.
Respecte

wittmann · Post by **wittmann** » 09 Jul 2005, 14:22

Am pomenit eu de constrangere cumva? Eu am spus doar ca in aceste tari inculpatul poate fi audiat ca martor, (asa cum ai spus si tu), dar in situatia in care accepta acest lucru este obligat sa se comporte ca orice alt martor, in caz contrar fiind pedepsit pentru marturie mincinoasa. Altfel care ar fi rostul juramantului pe care il depune inainte de a fi ascultat? Ca exemple iti dau toate tarile anglo-saxone (Marea Britanie, SUA, Australia, Canada). Iar texte de lege iti pot indica, dar nu acum...

wittmann · Post by **wittmann** » 09 Jul 2005, 14:49

http://caselaw.lp.findlaw.com/cacodes/pen/118-131.html
http://assembly.state.ny.us/leg/?cl=82&a=50
Citeste cu atentie si spune-mi daca se face vreo deosebire intre martorul propriu-zis si inculpat.

sansiro · Post by **sansiro** » 10 Jul 2005, 13:18

Tocmai asta era ideea Wittmann. Nu se face diferenta dintre martor si invinuit. Or din acest punct de vedere este o diferenta de conceptie. Pe lanaga acest lucru, in sistemul anglo -saxon (mai exact art. 5 din Constitutia SUA) se stabileste dreptul de a nu se autoincrimina pentru martor, inca un lucru care vine sa nege diferenta dintre martor si invinuit. In ceea ce priveste legislatia noastra interna, diferenta dintre cei doi participanti este evidenta prin prisma tratamentului procesual aplicat fiecaruia dintre cei doi: martorul si respectiv invinuitul. Pot spune ca in literatura de specialitate americana se pune sub semnul indoielii art. V din Constitutia SUA deoarece ar veni in contradictie cu preceptele morale aplicate in educatia normala a unui tanar. O astfel de educatie presupune recunoasterea propriei greseli de buna-voie, fara a fi silit din afara,pe de-o parte, in vreme ce acest text constitutional protejeaza si incurajeaza pe cel care refuza sa recunoasca anumite fapte care il pot inculpa, desi legea ii cere, ca regula, sa declare tot ce stie. S-a argumentat ca textul constitutional in discutie ar avea prin prisma unei asemenea conceptii, efectul legalizarii unei minciuni prin omisiune.
In concluzie, sunt sisteme diferite, cu conceptiii diferite, fiecare fiind supusa criticilor si imperfectiunii. Eu merg pe ideea ca invinuitul nu ar putea fi opbligat sa furnizeze probe acuzarii, nici direct nici indirect. El poate fi sanctionat pentru comportare nesincera pe parcursul derularii cercetarilor, insa nu separat cu retinerea unei infractiuni distincte ci pe calea cel mult a unei circumstante agravante retinuta de instanta, daca modalitatea individualizari judiciare cu orientarea pedepsei spre maxim apare pentru unii ca insuficienta. Tocmai din aceste motive care tin de lipsa de credibilitate apriorica a declaratiei de invinuit, forta probanta a acesteia este conditionata de existenta altor mijloace de proba (art. 69 C. pr. pen. roman)
Respecte

wittmann · Post by **wittmann** » 11 Jul 2005, 16:47

Am cautat vreo doua ore

:

http://straylight.law.cornell.edu/supct ... 57_ZO.html

http://straylight.law.cornell.edu/supct ... 00.ZO.html

ADR · Post by **ADR** » 12 Jul 2005, 22:30

de amendamentul nr. 5 beneficieaza atat martorul cat si invinuitul nu exista diferente atat timp cat el este expus unei invinuiri

eu am alta intrebare unde gasesc art care prevede ca declaratiile inculpatului martorului partii vatamate se iau atat olograf cat si pe formular inregistrat?

wittmann · Post by **wittmann** » 13 Jul 2005, 07:12

Art. 70 alin. 3 - Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

Acea prima declaratie este cea "olografa"; ulterior organul de u.p. il audiaza pe inv/inculpat in mod amanuntit, punandu-i intrebari asupra tuturor aspectelor relevante. In practica insa, se procedeaza insa la consemnarea declartiilor in mod concomitent, astfel incat declaratia data pe formular pare copiata dupa cea olografa.

declaratia invinuitului

Who is online