Dan ai probleme existentiale, frate :) !Si,sincera sa fiu, mi-e dor si mie de acea etapa a vietii cand aveam timp de idealisme.leustean wrote:Raspuns pe scurt : nu am vrut sa jignesc oamenii bine intentionati.
Ii stim noi care sint.
M-am autoproclamat, pe nedrept, Golan.
Mi-as dori sa ma laud ca merit acest titlu...
Eu imi pun intrebari doar. Cum este mai bine : asa sau asa?
Ma intriga faptul ca nimeni de pe forumul "avocatura" nu vrea sa ramana avocat, toata lumea vrea sa intre in magistratura.
Asta ma intriga pe mine. Rau de tot.
De ce se intampla acest fenomen?...
Nu cred in punerea umarului, Rosia Montana, dar nu pentru ca nu cred in tine, ci pentru ca sint carcotas si pesimist.
Daca s-ar face salariul de magistrat cat cel minim pe economie incepand de maine, nu ar mai pune nimeni umarul.
Asa gandesc eu.
Poate tu ai dori sa il pui in continuare, dar ceilalti (stiu ei care), nu.
Si la aceia m-am referit atunci cand am scris (sper) ultimul meu mesaj pe aceasta tema.
Cat despre intrebarea ta : daca vreau si de ce vreau sa fiu magistrat?
Pai sint un fost condamnat, liberat conditionat, am facut dreptul si acum ma gandeam sa imi ajut fostii colegi de celula.
Sa ne auzim cu bine!
salutari si succese!
Eu am mai spus: experienta fiecaruia e diferita, la fel si motivatia care ne impinge la acest examen. Asta nu inseamna ca motivatia unuia este mai putin importanta sau mai onorabila decat a altuia.
Important e sa fim impacati cu alegerea facuta. Daca traiesti cu acesta mutumire, ca faci ceea ce ti-ai dorit sa faci, indiferent de motivele personale care te-au adus in acest punct al existentei tale, poti descoperi oricand o noua etapa, o noua lume, un nou capitol. Asta poate insemna chiar si schimbare de cariera la un moment dat.
Fiecare vis merita respectat. Cu atat mai mult cel care persevereaza spre implinirea lui.
Cleo
.
