ramonn wrote:aoleo ?
e vreun text care consacra expres caracterul devolutiv al apelului ??? nu, dar se deduce din formularea textelor "orice critica".
sau actiunea in revendicare ?
asa si in genera, daca n-ar exista interpretare si silogism ar trebui scrise tone de legi, sau studiat case law ca in spatiu legal anglo saxon ...
eu zic sa stai bland.
Ai citit Hotararea Paduraru impotriva Romaniei?
Daca nu, citeste-o si mai discutam.
Uite un scurt extras:
"93. Mai mult, este de datoria oricarui stat contractant sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce ii revin. Singura sarcina a Curtii este sa analizeze daca in speta masurile adoptate de autoritatile romane au fost adecvate si suficiente (vezi Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34.647/97, - 66, 17 iunie 2003, Piven impotriva Ucrainei, nr. 56.849/00, - 37, 29 iunie 2004, si Zhovner impotriva Ucrainei, nr. 56.848/00, - 35, 29 iunie 2004).
(iii) Respectarea obiigatiei pozitive de catre stat
α) Incertitudinea juridica generala generata de lipsa de claritate si de coerenta a legislatiei aplicabile si consecintele sale pentru reclamant
94. Curtea observa ca, pentru a defini situatia in care se afla reclamantul, in dreptul roman par esentiale mai multe notiuni, si anume "titlul" statului, "vanzarea lucrului altuia", "buna-credinta" a cumparatorului, "actiunea in revendicare" si "aparenta in drept". In afara notiunii de "titlu" al statului, definita in mod diferit in diversele acte normative succesive, si a celei de "buna-credinta", definita de Codul civil, insa interpretata si aplicata diferit in practica,
celelalte trei notiuni citate mai sus nu sunt definite de o lege, ci au fost elaborate in doctrina si sunt aplicate printr-o jurisprudenta ce nu este intotdeauna constanta (paragrafele 38, 39, 49-53, 57 si 58 de mai sus).
..........................
98. Curtea a statuat deja ca divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta oricarui sistem judiciar ce se sprijina pe un ansamblu de instante de fond cu autoritate asupra circumscriptiei lor teritoriale si ca rolul unei instante supreme este tocmai acela de a regla divergentele de jurisprudenta (Zielinski si Pradal & Gonzalez si altii impotriva Frantei, nr. 24.846/94, - 59, CEDO 1999-VII). Totusi, in speta, trebuie mentionat ca nici macar Curtea Suprema de Justitie nu avea o jurisprudenta unitara asupra chestiunilor de drept aflate in discutie.
Curtea considera ca, in lipsa unui mecanism care sa asigure coerenta practicii instantelor nationale, asemenea divergente profunde de jurisprudenta, ce persista in timp si tin de un domeniu ce prezinta un mare interes social, sunt de natura sa dea nastere unei incertitudini permanente (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citata mai sus, - 97) si sa diminueze increderea publicului in sistemul judiciar, care reprezinta una dintre componentele fundamentale ale statului de drept.
99. In concluzie, Curtea considera ca lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de Jurisprudenta din domeniul nationalizarii imobilelor erau susceptibile sa creeze un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica."