Post
by innuenda » 06 Aug 2006, 00:16
Vreau sa-i dedic lui firtzi o proza scurta (nu-mi apartine) pe care, citind-o in seara asta, pe un site de specialitate literara, mi-am dorit ca autorul sa o fi scris cunoscandu-l pe firtzi. Sper sa-si faca timp sa o citeasca. Asadar...
Memoriile unui bocanc fara catarama II
proza [ ]
iar metamorfoze
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de emilian valeriu pal [emiemi]
2006-08-05 | |
"Bocancul meu a implinit o luna. S-a cam suparat cind i-am spus ca o sa scriu ce virsta are. El voia sa faca pe misteriosul, i-am explicat ca in lumea noastra misterul a devenit ceva comun. Oamenii vorbesc despre mistere ca si cum ar vorbi despre ce au mincat la masa. I-am mai spus dragului meu bocanc si faptul ca misterul unui om e pur teribilism. In cele din urma, s-a convins ca aveam dreptate.
Judecati si voi: ce bine ar fi sa fim bocanci, la o luna deja sa stim totul!!!. Ginditi-va ce splendida ar fi o lume geniala! Betie de idei.
In loc de alcoolism se va spune idealism.
Ma simt putin vinovat, cartea ar fi trebuit sa cuprinda doar memoriile bocancului meu. Eu n-ar trebui sa gindesc deloc.
Bocancul imi povesteste ce a visat azi-noapte: o catarama Calvin Klein(atentat vulgar la buzunarul meu), un soldat, un drum de tara. S-a trezit dimineata putin indispus, iar despartirea de catarama i-a pus capac. Toata ziua m-a implorat sa-i dau o tigara.
Nu sint prea destept, dar un lucru stiu sigur: bocancii nu fumeaza. Mai ales bocancii artisti. Doamne, oare ce s-ar fi ales de lumea asta daca pina si bocancii ar fi fumat?
I-am povestit intr-o seara de miscarea de emancipare a femeilor, de abolirea sclaviei de legalizarea cuplurilor de homosexuali si asta l- pus pe ginduri. A doua zi si-a facut o pancarta pe care scria Miscarea de independenta a bocancilor. A fondat si Partidul Bocancilor Intelectuali, cu un singur membru, in pielea lui.
Sa fim seriosi: un om poate fi animal, medic, artist, alcoolic, dar bocancul ramine bocanc(adica nu va fi niciodata pantof sau adidas).
Ma rog, eu sint un scrib umil platit cu ora de un bocanc ce vrea sa-si scrie memoriile si sa se imperecheze.
Astazi e o zi mare. Bocancul meu straluceste: are o luna, gata! E mare. I-am luat cadou o catarama Calvin Klein. Mi-a spus ca sint cel mai bun prieten (si eu ma smiorcaiam ca un dobitoc) si ca, de cind m-a vazut, a stiut ca o sa-l fac celebru. Pentru o clipa, l-am urit. Devenise comun, un personaj banal care fuge dupa glorie. Mi-a vorbit de planurile sale.
Avea de gind sa mai scriu o carte: Somnul bocancului, iar actiunea se petrecera intr-o singura noapte. Mi-a multumit ca am acceptat sa-i scriu memoriile pentru ca sint foarte putini care ar fi interesati de memoriile sale. In lumea noastra, spunea, bocancii se integreaza greu. I-am promis ca n-o sa ma despart niciodata de el, dar mi-a zimbit superior si mi-a spus ca noi, oamenii, sintem toti la fel: ne place sa ne jucam cu propozitiile.
Cind va muri, m-a rugat sa-l trimit in cosmos."
